Apel către jandarmi

Puterea şi Jandarmeria devin parteneri în reprimarea protestului din 10 august. O fi de bine?
Jandarmi la protest
Jandarmi la protest (Mihuţ Savu / Epoch Times România)

Asistăm, de două săptămâni, la un nou episod din spectacolul tragic care se derulează din 1946 în România: populaţie civilă care protestează paşnic este strivită de forţa brutală a unui stat care nu prea are multe de a face nici cu poporul nici cu ţara.

S-a mai întâmplat atunci când România a fost cotropită de tancurile ruseşti care au adus comunismul, instituind dresura prin teroare. Apoi s-a mai întâmplat în 1989 când lumea ieşită în stradă să ceară anticomunism a deranjat înţelegerile geopolitice făcute în umbră, pentru umbre. Apoi din nou la mineriade, când românii nu voiau să înţeleagă că libertatea şi Justiţia le erau refuzate.

Acum din nou.

De la evenimentele din 10 august observăm stupefiaţi cum Puterea a călcat orice urmă de omenie şi a ordonat reprimarea brutală a unor oameni nevinovaţi. Zeci de mii de oameni au fost gazaţi, vânaţi şi bătuţi cu brutalitate din ordin politic. Fără să aibă altă vină decât cea de a dori să-şi exprime părerile.

Dacă cineva ar fi încercat să se mintă că faptele ilegale comise de jandarmi în seara de 10 august au fost doar un accident, datorat tensiunilor ridicate din Piaţa Victoriei, sau grupurilor de huligani care au acţionat, sau ştirilor false vehiculate inclusiv de instituţii ale statului, conform cărora în evenimente ar fi fost omorâţi jandarmi, ei bine, oricât ar încerca un om normal să mai creadă în această variantă, ieşirile publice ale demnitarilor Puterii, înşirate de-a lungul celor două săptămâni scurse, certifică o realitate sumbră: Guvernul susţine 100% acţiunea în forţă a Jandarmeriei. Ba chiar o face de o manieră care sfidează – sfidează toate dovezile filmate.

Autorii morali ai represiunii sunt, în acest moment, fără îndoială, factorii decidenţi din clasa politică. Dar ilegalităţile au fost comise de jandarmi.

Că au vrut, că nu au vrut, că au fost înşelaţi prin dezinformare în şedinţele operative de dinaintea acţiunilor, că au primit ordine verbale pe care nu le pot proba – indiferent ce, faptele le-au comis în primul rând ei. De la Nuremberg încoace, ordinele ilegale nu mai pot fi o scuză pentru reprimare ilegală.

Cu alte cuvinte, cu sau fără voie, au devenit părtaşi la împingerea României pe o traiectorie extrem de primejdioasă, şi, foarte probabil, nedorită de majoritatea populaţiei.

Din 1946 România a fost condusă de o grupare mafiotă, ajunsă la butoane prin crimă, care foloseşte extrem de bine teroarea şi care este preocupată doar de evoluţia proprie, în detrimentul românilor. Regimul Ion Iliescu, ajuns la putere prin capturarea unei revoluţii, a moştenit aceleaşi trăsături, singura deosebire fiind lepădarea de (orice) ideologie. Păstrarea controlului printr-un cameleonism transformat în artă, caracteristic Chinei, Rusiei, Ucrainei, României, etc. Dar caracterul de mafie al regimurilor a fost păstrat.

Din 1946 Puterea ne-a obişnuit cu ideea că nu există Justiţie, nici divină nici de altă natură, că legea este la cheremul său şi o poate schimba după bunul plac. Că populaţia este la cheremul său total. Că cei care strivesc speranţele şi viitorul românilor şi ajută la consolidarea şi menţinerea supremaţiei Puterii, nu numai că scapă nevinovaţi, ci sunt chiar recompensaţi.

Acest lucru a determinat în timp o ruinare fără precedent a moralităţii poporului român, pe care o putem vedea astăzi în toată splendoarea, la toate nivelurile.

Mai nefast, Puterea s-a aşezat în toţi aceşti ani între Justiţie şi poporul asuprit care o cerea.

Acest lucru nu va continua. Nu are cum. Justiţia nu este ceva inventat de intelectuali sau visat de idealişti. Este un dat. Este mai concretă ca pământul pe care călcăm. Aşa funcţionează Universul din jurul nostru. A o refuza unui popor nu este o crimă minoră.

Nici un imperiu nu poate dăinui la nesfârşit. Cele corupte, cu atât mai puţin.

La sfârşit, căci totul are un sfârşit, borcanele sparte vor trebui plătite. Iar cele care zac neplătite de atâta timp, vor trebui plătite cu dobândă.

Te-ai gândi că, aşa cum regimul Iliescu a folosit minerii – odată, apoi din nou şi din nou – Puterea actuală va folosi jandarmii şi în viitorul apropiat – aşa cum i-a folosit pe 10 august. La urma urmei Jandarmeria şi Puterea sunt deja parteneri în ilegalităţile comise împotriva acestui popor, în acest moment.

Întrebarea mea este dacă jandarmii, oamenii obişnuiţi care îmbracă uniforma, îşi dau seama de toate acestea şi dacă îşi fac alegerile conştient. Căci dacă îţi faci alegerile inconştient, rişti să nu înţelegi unde te poartă viaţa. Rişti să nu poţi fi stăpânul propriei sorţi, ci să delegi acest lucru unora. În acest caz unora cărora nu le pasă de nimeni şi de nimic - ci doar de propria supravieţuire.

Imediat după mitingul din 10 august, am avut ocazia să filmăm un monolog straniu, adresat de către un bărbat jandarmilor.

Cred cu toată tăria că nu este o întâmplare că a ajuns la noi şi că fiecare jandarm ar trebui să-l vizioneze şi să-şi facă alegerile.

Vremurile sunt complet schimbate, orice român poate avea acces la Adevăr şi se poate poziţiona după cum îl taie inima şi capul. Cu alte cuvinte nimeni nu se va mai putea eschiva.

Astăzi la Bucureşti are loc un miting intitulat “Respect pentru Jandarmeria Română”. După faptele comise de jandarmi pe 10 august este deja indecent să mai ceri respect. Respectul nu se poate cere. Se poate doar câştiga, sau, eventual, recâştiga, prin sacrificii şi dureri - pentru a repara greşelile trecutului.

În acest moment oricine se îmbracă, după 10 august, cu acea uniformă - nu mai are dreptul la respect. Pentru ce s-a întâmplat în 10 august şi pentru două săptămâni de încercări copilăreşti de ascundere a ruşinii.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Interne