Vizita lui Putin la Vatican, semn de schimbare în orientarea diplomatică a Sfântului Scaun

Vizita oficială întreprinsă de liderul rus Vladimir Putin la Sfântul Scaun constituie un semn în plus al schimbării de orientare diplomatică a Vaticanului. Alegerea ca Papă a lui Francisc, originar din America Latină, descentrează catolicismul şi contribuie la reducerea influenţei Bătrânului Continent, comentează cotidianul Corriere della Sera, preluat de Courrier International.

La 25 noiembrie, Vladimir Putin s-a dus la Vatican pentru a se întâlni cu Papa. Pe lângă alte semnificaţii pe care le-ar putea dezvălui această vizită, în special în ceea ce priveşte relaţiile între catolicism şi creştinismul ortodox, această întrevedere este cea între doi bărbaţi care, în vara lui 2013, au stat umăr la umăr împotriva SUA în problema siriană, aminteşte publicaţia italiană.

În timp ce, indecis, preşedintele american Barack Obama 'smulgea petale de flori' pentru a hotărî dacă să intervină sau nu în vederea pedepsirii lui Bashar al-Assad pentru utilizarea de arme chimice, Putin şi Papa Francisc acţionau concertat pentru a stopa intervenţia armată americană. Suveranul Pontif a împins polemica până într-acolo încât şi-a exprimat supoziţia că războiul civil din Siria este alimentat de interese ale producătorilor de arme. Papa viza în special Occidentul însetat de profit.

Este timpul ca europenii să se gândească la ce semnifică, nu doar pentru Europa, ci şi pentru Occident în ansamblul lui, să aibă un Papă care vine dintr-o lume destul de diferită de cea a Bătrânului Continent. Raporturile dintre Papa şi 'turma' lui, precum şi tentativa de a reforma în profunzime Biserica de la Roma vizează lumea catolică şi nu pot fi decât observate cu respect de cei care nu aparţin acestei lumi. Însă raportul dintre Suveranul Pontif şi Europa îi priveşte pe toţi europenii. La fel ca şi schimbările geopolitice în curs, un aspect al cărora, posibil printre cele mai importante, îl constituie tocmai ascensiunea lui Jorge Mario Bergoglio (numele laic al lui Francisc) la Sfântul Scaun.

Această alegere a fost semnul, dar şi ilustrarea ajustării draconice a ponderii pe care lumea occidentală o are în echilibrele internaţionale. O ajustare în avantajul lumilor extra-occidentale emergente. Este normal ca un om al Bisericii, fie că este Papă sau simplu preot, să alimenteze viziunea creştină a valorilor şi ideile proprii societăţii din care vine. Iar locurile unde Bergoglio s-a format are o tradiţie indubitabil foarte îndepărtată de Europa liberală. Aceasta este o circumstanţă care ar putea, de-a lungul timpului, să creeze numeroase probleme în raporturile dintre acest Papă şi lumea europeană, o lume despre care el nu ştie mare lucru, ceea ce, de altfel, nici nu-l deranjează, constată cotidianul italian.

Marea forţă a catolicismului a fost mereu aceea de a alia puterea mesajului său de clemenţă universală la capacitatea de a valoriza experienţele şi specificităţile locale. Atunci când papii erau italieni, celelalte Biserici catolice europene recomandau în mod înţelept fidelitatea faţă de arhiepiscopul de Roma şi valorizarea particularităţilor naţionale. Sub egida papilor europeni, Bisericile extra-europene făceau la fel, aşa cum şi trebuie, subliniază Corriere della Sera.

Acest lucru era încă valabil în timpul pontificatului lui Ioan-Paul al II-lea, a cărui carismă nu avea ce să invidieze la cea a lui Bergoglio. Însă, la acea vreme, centrul catolicismului era încă ancorat în mod solid în Europa, în timp ce Bisericile extra-europene rămâneau ancorate 'la periferie'. Astăzi, Europa este cea care alunecă spre periferie, iar ceea ce o mai întârzie este doar faptul că sediul fizic al papalităţii rămâne la Roma. O situaţie inedită pentru catolicii europeni, dar în realitate pentru toţi europenii, subliniază Corriere della Sera.

Le va reveni diferitelor Biserici naţionale, inclusiv celei a Italiei, să valorifice în ochii Suveranului Pontif ceea ce există bun în tradiţia europeană, specificul ireductibil la alte experienţe. Lucruri fără de care Bisericii i-ar fi greu să-şi imagineze, în viitor, corespondenţe durabile şi armonioase cu Europa şi să găsească piste pentru a împiedica secularizarea acesteia din urmă.

Dincolo de simpatia pe care o suscită astăzi Papa Francisc, mesajul său universalist ar putea, pe teren lung, să se spargă de barierele înălţate de Istorie şi care separă Europa de restul lumii, conchide publicaţia italiană preluată de Courrier International.