O criză de conştiinţă apare chiar în interiorul armatei israeliene
O criză de conştiinţă apare chiar în interiorul armatei israeliene. O importantă revistă de ştiri israeliană, Haaretz, a publicat o investigaţie bazată pe interviuri cu mai mulţi soldaţi israelieni care au servit în Fâşia Gaza.
În declaraţiile lor voluntare, aceştia descriu ceva dificil de reconciliat: acţiuni la care au participat şi care au contrazis fundamental imaginea lor despre sine.
Investigaţia surprinde soldaţi aflaţi în impas.
Un soldat pe nume Yuval, 34 de ani, a servit în Khan Yunis în decembrie 2023. Unitatea sa a răspuns unei supravegheri cu drone care semnalase persoane suspecte. La sosire, au găsit un bărbat mai în vârstă şi trei băieţi adolescenţi. Nimeni nu era înarmat. Toţi au fost ucişi. Un comandant de batalion a sosit şi a scuipat pe cadavre. Câteva luni mai târziu, Yuval a fost internat într-o secţie de psihiatrie.
O rezervistă pe nume Maya, care studiase filosofia şi lucrase ca ofiţer de resurse umane, a observat un tanc deschizând focul cu sute de proiectile asupra a cinci palestinieni care au trecut o linie desemnată. Patru au fost ucişi. Corpurile lor au fost îngropate de un buldozer blindat. Singurul supravieţuitor a fost reţinut, legat la ochi şi imobilizat în frig. În acea noapte, soldaţii au adus-o pe Maya la cuşcă, unde un militar a urinat pe prizonier. Maya s-a simţit complice prin tăcerea ei.
Un soldat pe nume Yehuda a descris cum a văzut un ofiţer apropiindu-se de un palestinian neînarmat, cu mâinile ridicate, şi împuşcându-l. Ofiţerii superiori au revizuit ulterior imaginile filmate de dronă. Unul a spus clar: „Asta este crimă”. Apoi au întocmit un raport în care se afirma că un terorist a fost eliminat. Câteva luni mai târziu, Yehuda se afla la Muzeul Prado din Madrid, în faţa unei picturi de Francisco Goya care înfăţişa o execuţie. Imaginea reflecta exact ceea ce el trăise. A izbucnit în plâns, incapabil să-i explice soţiei ce se întâmplă.
Un soldat pe nume Eitan a observat anchetatori ataşând bride de plastic de organele genitale ale unui prizonier şi strângându-le la fiecare răspuns refuzat.
„Părea că sufletul îi părăseşte corpul”, a spus Eitan. Experienţa i-a distrus înţelegerea asupra armatei şi asupra propriei persoane.
Un rezervist al Forţelor Aeriene pe nume Ran, care planificase lovituri aeriene, a aprobat atacuri despre care ştia că vor ucide zeci de civili. Totul s-a schimbat după 7 octombrie. Când Israel a încălcat un armistiţiu şi a lansat lovituri care au ucis sute de civili, majoritatea palestinieni, el nu a mai putut continua. Mai mulţi piloţi au cerut să fie retraşi în acea noapte. Forţele Aeriene au acceptat, dar le-au cerut să rămână tăcuţi.
Experţii se referă la ceea ce trăiesc aceşti soldaţi ca fiind „moral injury” (traumă morală - n.n.), care este distinctă de tulburarea de stres posttraumatic. În timp ce PTSD este bazat pe frică, „trauma morală” apare din experimentarea sau participarea la ceva care încalcă valorile fundamentale ale individului. Semnele sale includ vinovăţia, ruşinea, furia, dezgustul, alienarea şi colapsul identităţii.
Cu toate acestea, armata israeliană a dezvoltat discret protocoale pentru soldaţii afectaţi de „trauma morală”, refuzând însă să folosească acest termen. Oficial, IDF (Armata Israelului) îl numeşte „leziune de identitate” — o reformulare care mută responsabilitatea de la conducere către soldatul individual.
Un membru al personalului de sănătate mintală a explicat: dacă armata ar recunoaşte „trauma morală”, cum s-ar potrivi acest lucru cu naraţiunea celei mai morale armate din lume? Un oficial de rang înalt a spus deschis: nu le putem numi leziuni morale. Vrem să fim spânzuraţi de un copac de Channel 14? Channel 14 este postul de televiziune apropiat de guvernul prim-ministrului Benjamin Netanyahu.
Ministerul Apărării nu recunoaşte oficial „trauma morală” ca diagnostic. Soldaţii care prezintă astfel de simptome sunt încadraţi la PTSD, ceea ce înseamnă că primesc tratament greşit. Mulţi soldaţi nu vor căuta deloc ajutor. Climatul social şi politic face dezvăluirea periculoasă. Într-o cultură în care guvernul a prezentat războiul în termeni binari — cu noi sau trădători de stânga — exprimarea îndoielilor despre ceea ce s-a întâmplat în Gaza poate duce la ostracizare socială.
Ceea ce reiese din investigaţia Haaretz nu este o poveste simplă despre soldaţi buni şi ordine rele. Este o imagine a modului în care oameni obişnuiţi, în cadrul unor sisteme care normalizează şi recompensează anumite comportamente, pot participa la lucruri pe care nu şi le-ar fi putut imagina vreodată. Iar apoi trebuie să trăiască cu ele.
Soldaţii din această investigaţie nu cer compasiune. Majoritatea abia cer ajutor. Ceea ce fac, vorbind cu jurnaliştii de la publicaţia citată, este să refuze ca tăcerea să prevaleze. Lumea trebuie să confrunte ceea ce dezvăluie.
