Vechiul cargou conduce spre epava unei nave romane vechi de 2.000 de ani

Biella, Italia: Timp de 2.000 de ani o navă antică romană a rămas scufundată în solul mâlos din nordul Mării Mediterane. Până acum, unica dovadă a existenţei navei antice a constat în fragmente din încărcătura sa: vase din ceramică pentru conservare sau amfore – care, din când în când, ajung să fie aduse de apă în năvoade.

Prin punerea cap la cap a acestor indicii, consemnate încă din anii 1930, şi folosirea tehnologiei moderne, echipa de scafandri a Carabinierilor (poliţia militară) din Liguria a identificat epava unei nave antice romane de comerţ, folosită cândva în comerţul alimentar. Nava s-a scufundat lângă coasta oraşului Ligurian Varazze.

„Am început să investigăm în luna martie acest accident care s-a petrecut acum 2000 de ani”, a spus lt. col. Francesco Schilardi, comandantul unităţii de scufundători. „Pentru noi, a privi un vas roman este acelaşi lucru cu a privi un pistol sub apă, fiindcă folosim aceleaşi tehnici.”

Mărturiile pescarilor au fost vitale pentru identificarea epavei. Cunoştinţele despre metodele antice de navigaţie i-au ajutat, de asemenea, pe scafandri să îşi imagineze ruta pe care ar trebuia să meargă nava.

„Navigau în căutarea pământului, mergând din promontoriu în promontoriu”, a spus comandantul Schilardi. „Şi credem că, în acel sector, au mers de la Portofino spre Capo Noli”, a spus desenând o linie ipotetică.

Aceste elemente au ajutat la restrângerea zonei de căutare prin intermediul unui radiolocator subacvatic lateral, urmărind neregularităţile şi asperităţile de pe fundul mării ca dovezi ale naufragiului din Antichitate.

Certitudinea descoperirii s-a ivit pe 2 şi 3 august, când, prin folosirea unui robot subacvatic cu ghidaj prin cablu cu numele Pluto, echipa de scafandri a recuperat gâtul unei amfore şi, apoi, o amforă completă spartă în două, suficient pentru a povesti soarta vasului.

„Revenirea la suprafaţă ne-a permis să înţelegem că încărcătura aparţinuse unei nave romane ce transporta alimente”, a menţionat lt. Col. Schilardi. Amfora recuperată era de tipul Dressel 1B, produsă în cuptoarele Toscanei între secolele I î.Hr. - I d.Hr., şi folosită pentru transportul vinului.

Deşi nu este unica din această mare care constituia o cale de transport foarte frecventată în Antichitate, descoperirea oferă o mulţime de informaţii arheologilor.

„Confirmă activitatea intensă ce a avut loc pe vremurile romanilor în Marea Liguriei, situată între Italia, sudul Franţei şi Spania,” explică dr. Paola Bottini, coordonatoare de activităţi arheologice subacvatice în cadrul Administraţiei Moştenirilor Arheologice din Liguria.

Pentru moment, ochiul cu sonar al lui Pluto poate observa numai cioburi de amfore pe suprafaţa platformei continentale. Nava s-a scufundat în stratul profund moale şi mâlos, ceea ce complică eforturile. Însă, astfel, poate a fost protejată chila navei şi straturile încărcăturii de amfore, despre care se crede că ar conţine şi alte produse, alimentare, în afară de vin.

Un studiu mai detaliat, o excavare şi o recuperare ar necesita o investiţie masivă, care este dificil de prevăzut în timpul unor asemenea vremuri de criză economică. Proiectele administraţiei sunt mai modeste şi mai concrete.

„[Am putea] realiza o documentare fotografică amănunţită şi determina dimensiunile acestui mare teanc de amfore, pentru a evalua care ar fi, mai mult sau mai puţin, dimensiunea navei, afirmă Bottini.

Chiar şi scufundată pe fundul mării, existenţa navei spune multe, confirmând şi reconstituirile arheologilor în studiul trecutului roman din aceste ţinuturi.

Pentru moment, locul epavei este protejat. Pescuitul, scufundările sau ancorările vor fi interzise în zona respectivă, marea continuând încă să mai păzească secretele Romei antice.