"USR va intra în Parlament dar va deveni irelevant" - Tudor Benga, despre eşecul negocierilor post-europarlamentare şi teoria votului util
După alegerile europarlamentare şi locale, multă lume se aştepta să vadă că partidele de opoziţie reformiste vor face front comun trezite de duşul rece al rezultatelor slabe, că se vor alia pentru a obţine mai multe locuri în Parlament şi a reprezenta o forţă mai puternică pe prima scenă politică a ţării. Pe scurt, pentru a oferi mai multă reprezentativitate celor care nu vor ca PSD şi PNL să acapareze din nou toată puterea şi nici nu se regăsesc în oferta AUR.
N-a fost însă aşa. USR-ul a ales să meargă de unul singur la parlamentare iar restul partidelor mai mici, fondate preponderent de foşti membri USR, nu s-au coagulat decât pe insuliţe mai mult sau mai puţin izolate.
Am văzut, de exemplu, partidul DREPT, al lui Vlad Gheorghe, bătând palma cu CURAJ, al fostei lui colege de partid Cosette Chichirău, şi cu Vlad Alexandrescu (fost ministru USR al Culturii), SENS, care l-a susţinut pe Nicu Ştefănuţă, aliat cu URS.PDF al lui Tudor Benga (deputat ex-USR), REPER s-a aliat cu DEMOS etc.
Faptul că partidele mici n-au reuşit însă să se coaguleze nu este neapărat un lucru rău, susţine, într-un interviu pentru Epoch Times, deputatul Tudor Benga, care va candida pentru Camera Deputaţilor pe listele SENS. Potrivit lui Benga, există o parte a societăţii româneşti care va ieşi din logica aşa-zisului vot util (nu votez cu independentul X sau cu partidul Y că n-au şanse să facă pragul şi atunci votul meu se pierde) şi va căuta să pună ştampila pe oameni/partide care chiar îi reprezintă.
Benga acuză USR-ul că speculează teama electoratului anti-sistem că votul lor va fi irosit dacă e pus pe partide mici, ca să rămână singurul partid de opoziţie pro-european de pe prima scenă politică şi opinează că această logică este păguboasă.
Redăm principalele declaraţii ale lui Tudor Benga:
Reporter: După europarlamentare, multă lume se gândea că USR-ul o să-şi vadă scorul slab, alte formaţiuni, precum REPER o să înţeleagă că au şanse foarte mici dacă rămân singure şi că o să întâmple ceva: fie migrează înapoi spre USR, nu neapărat fuziune, dar nişte alianţe cu USR-ul, fie ca cei care v-aţi desprins din USR şi nu mai vreţi sub nicio formă să vă întoarceţi acolo din varii motive o să vă aliaţi pentru a oferi o singură opţiune reformistă non-USR. Se apropie parlamentarele şi vedem că marea coagulare nu a reuşit. Vedem un REPER aliat cu DEMOS, un Vlad Gheorghe, cu Cosette Chichirău şi cu Vlad Alexandrescu şi cam atât.
Benga: Cred că din punctul ăsta de vedere se va discuta şi se vor scrie foiletoane despre ce s-a întâmplat. Şi eu am pus literalmente sute de ore de muncă în povestea coalizării, şi aici vorbim şi despre ce s-a discutat în primăvară înainte de alegerile europarlamentare şi locale şi vorbim şi despre lucruri pe care le-am discutat peste vară în perspectiva parlamentarelor şi prezidenţialelor.
Cred că sunt două discuţii oarecum separat, una despre tentativa tuturor forţelor plecate din USR (Reper, SENS, URS. PDF, CURAJ, DREPT etc.) de a se coagula între ele, şi o alta care a fost despre câteva tentative mai mult sau mai puţin separate ale unora dintre aceste formaţiuni de a colabora direct cu USR-ul. Noi, cel puţin URS.PDF, n-am avut discuţii directe cu USR-ul decât în primăvară, când ne-a invitat conducerea USR Braşov la o discuţie despre cursa electorală de la Braşov. (...) Nu ştiu ce nu le-a convenit, dar cert este că n-au vrut să se coalizeze. Ei ne-au invitat, ei au dispărut în ceaţă apoi. Noi am jucat apoi cât s-a putut de colegial acolo. N-am aruncat candidat în cursa pentru primărie tocmai ca să nu-i luăm voturi lui Coliban în lupta cu Scripcaru.
(...) Aş vrea să lămuresc foarte clar. Eu am foarte mult respect şi rămân în relaţii decente cu o serie întreagă de oameni care sunt astăzi în diferitele bucăţele rămase din defunctul USR-PLUS. Şi aici vorbesc şi USR punct roşu, care a mai rămas în ziua de azi, vorbesc şi celelalte partide, şi CURAJ-ul, şi REPER şi SENS, şi toată lumea. Deci sunt oameni ok prin mai toate aceste partiduleţe care au rămas.
Dar, iarăşi, ceea ce cred că trebuie spus, este că dinamica, cel puţin a unora dintre ele, internă, este profund disfuncţională şi au rămas într-o cultură organizaţională care a preluat multe din bubele care au adus şi USR-ul acolo unde l-a adus, în sensul de "killereală" politică internă în interiorul partidelor. Şi, din păcate, pe chestia asta se grefează şi faptul că sistemul şi regulile întregului sistem electoral sunt de aşa natură încât nu încurajează colaborarea, ci încurajează, atenţie, nu doar competiţia feroce, dar mai ales tentaţia de a-l anihila complet pe potenţialul aliat.
Iar această tentaţie există şi a existat şi o să spun cât se poate de clar. USR-ul, în clipa de faţă, merge cât se poate de deliberat, şi chestia asta a făcut-o şi înainte de europarlamentare şi o face şi acum, în logica de a rămâne singura forţă nominal-reformistă de pe scena politică. E o greşeală strategică despre care mulţi dintre noi am avertizat şi când eram în interiorul partidului.
Reporter: Cum face asta USR-ul?
Benga: Problema e următoarea. Eu am fost printre oamenii dintr-o minoritate în interiorul USR-ului şi PLUS-ului, în interiorul fostului USR-PLUS, care am fost cât se poate de clar sceptici cu privire la oportunitatea fuziunii. Am fost de părere încă de atunci că trebuia să rămânem aliaţi, că nu trebuia făcut pasul la fuziune. Şi am spus lucrul ăsta la vremea respectivă.
Fiindcă din momentul în care USR-PLUS s-a spart şi după toată dezamăgirea creată post primele 8 luni din 2021, posibilitatea de a mai aduce pe toată lumea sub acelaşi cort a devenit zero. Pur şi simplu, oamenii nu mai pot fi convinşi de necesitatea unui unic steag. Sunt şi preferinţe ideologice diferite, dar şi o cantitate, pur şi simplu, de neîncredere cât se poate de justificată vizavi de mecanismele interne ale partidelor româneşti şi capacitatea partidelor româneşti de a acomoda în interiorul lor viziuni diferite.
Iar, din păcate, leadership-ul USR-ului, care era cel mai în măsură să rezolve problema asta, a ales într-un mod cât se poate de deliberat să n-o facă. Să nu uităm toată povestea cu referendumul centru-dreapta-modern şi toate prostiile care au alienat o grămadă şi de susţinători şi de membri în toată povestea asta.
Reporter: Şi voi, între voi, ce s-a întâmplat? Toţi cei care veniţi din USR, pentru că sunteţi destui, dumneavoastră, Nicu Ştefănuţă, Cosette Chichirău, Vlad Gheorghe, şi mai sunt multe nume sonore care au plecat din USR. Unii şi-au format partide, alţii au rămas pe din afară dar au încă tracţiune, imagine bună şi dorinţa de a se implica.
Benga: Discuţii cât se poate de organizate au început din ianuarie. Şi au fost două luni de zile, în primăvară, de discuţii destul de frecvente şi destul de intense. Nicu Ştefănuţă şi cu SENSul au fost printre cei care au spus cât se poate de clar, de la bun început, că ei vor să existe o opţiune progresistă şi vor să existe reprezentare pentru o forţă asumat verde şi progresistă în Parlamentul European. Au lăsat uşa deschisă pentru discuţii, dar au spus cât se poate de clar că ei nu vor să intre sub umbrela unui alt grup politic, gen RENEW, ei vor să existe o reprezentare a României a acestei viziuni ideologice. Au fost, din punctul ăsta de vedere, foarte transparenţi. Discuţiile au continuat cumva. Erau mulţi playeri acolo la masă, dar în mod evident jucătorul care era cel mai mare la momentul ăla era REPER.
Sunt lucruri pe care ei au o linie progresistă, sunt lucruri pe care ei au o linie diferită de noi din punctul ăsta de vedere şi sunt teme şi teme. Dar, cu siguranţă, dintre entităţile care erau la masă erau entitatea care politic aveau greutatea cea mai mare. Aveau 5 europarlamentari, aveau 10-12 parlamentari, deci cumva, din punctul ăsta de vedere, discuţia s-a purtat având REPER-ul în centru.
Ceea ce a creat, de departe, cea mai mare falie au fost locurile la europarlamentare. Părerea mea este că se puteau găsi soluţii, dar până la urmă nu s-au găsit.
Eu tot timpul am militat, vorbesc în primăvară, pentru ideea de a putea crea un singur pol reformist non-USR. Adică, omul să se uite pe buletinul de vot, şi să vadă o singură opţiune reformistă non-USR. Mai ales că USR se şi măritase deja cu PMP şi FD. Iar această opţiune unică să fie valabilă şi pentru europarlamentare, şi pentru locale, şi pentru toate. Chestia aia ar fi putut coagula şi crea un val care să propulseze pe toată lumea. A fost însă decizia REPER-ului la final să nu meargă pe varianta unei alianţe şi să meargă ei de unii singuri. Nu ştiu exact de ce.
Reporter: Surse apropiate negocierilor spun că nu s-a bătut palma pe cine să ia locurile eligibile...
Benga: Eu nu o să vorbesc decât pe informaţiile pe care le am eu, nu vreau să intru în zvonistică. Bineînţeles, ştiu şi eu o grămadă de lucruri din interiorul REPER-ului. Nu-i treaba mea să vorbesc despre interiorul REPER-ului. Nu o să o fac. Dar cert este că REPER-ul a luat decizia undeva pe parcurs, cred că pe final de martie, că el merge singur, chestie care automat i-a împins pe toţi ceilalţi jucători care erau în momentul acela la masă în a-şi duce precampaniile şi campaniile individual.
Până la urmă noi, punctual, trei dintre noi, am găsit o soluţie la Sectorul 3. Am făcut acea alianţă exclusiv pentru S3, Sens, URS şi REPER. Am făcut o alianţă locală la Sector 3, având-o pe Ana Ciceală candidat independent la primărie.
Iar la final, cum să vă spun, ceea ce arată matematica post alegerile din 9 iunie sunt trei lucruri. Unu la mână, că Nicu Ştefănuţă şi SENS ca forţă progresistă şi-au dus mesajul înainte, au mers pe calea lor şi sunt singurii care, din perspectiva asta, au avut un real succes din punct de vedere al europarlamentarelor. Doi, a arătat cât se poate de clar că REPER a greşit strategic în mod grav alegând să meargă singur. Şi trei, a arătat punctual în câteva locuri că alianţele puteau face lucruri mai bune decât puteau face forţele independente, lucru validat inclusiv la Sector 3 unde am intrat cu toţii cu câte un consilier în CL.
Deci, cumva, din punctul meu de vedere, astea sunt cele trei învăţăminte şi, iarăşi, totdeauna vocea electoratului trebuie ascultată.
Reporter: Şi nu s-a ascultat. Vin acum prezidenţiale, şansele să daţi un candidat la prezidenţiale care să şi intre în turul 2 erau foarte mici, dar sunt parlamentarele. De ce nu vom avea o mare alianţă pe lista?
Benga: Ce pot să vă spun, iarăşi, este că după europarlamentare, la câteva săptămâni după, a reînceput cumva o serie întreagă de discuţii, tatonări etc. De data asta din postura în care diverşi jucători de la masă aveau diverse greutăţi politice confirmate sau infirmate de votul din 9 iunie, atât la locale, cât şi la europarlamentare. Existaseră succese, Nicu Ştefănuţă la Parlamentul European, Mihai Poliţeanu la Primăria Ploieşti, CURAJ-ul la Consiliul Local Iaşi, Alianţa REPER SENS URS.PDF la Sectorul 3, Vlad Gheorghe cu un număr semnificativ de voturi. Deci, din punctul ăsta de vedere, avem un spectru întreg de succese şi eşecuri, de la cele mai răsunătoare la cele mai surprinzătoare.
N-aş şti şi nu vreau să dau un răspuns cum să spun eu, definitiv, din punctul ăsta de vedere vizavi de ce s-a întâmplat şi ce a creat eşecul discuţiilor peste vară. Dar ce pot să spun este că, cel mai probabil, percepţia fiecărui jucător despre cât succes şi cât insucces a avut, de fapt, a contat foarte mult în chestia asta. Şi voi spune cât se poate de explicit, şi încă o dată, eu, având o grămadă de respect pentru o parte dintre oamenii din REPER, şi fiind şi în situaţia în care noi URS PDF-ul am avut o alianţă cât se poate de constructivă la Sector 3 şi cu ei şi cu SENS-ul: peste vară REPER a continuat să se comporte în bula aceasta post-USRPLUS-istă ca şi cum era în continuare de departe cel mai mare jucător de la masă, lucru pe care alegerile din 9 iunie l-a infirmat. Iar lucrul acesta este din punctul meu de vedere o eroare tactică şi strategică a leadership-ului REPER.
Ce încerc să zic este că post alegerile din 9 iunie şi post cele 3 învăţăminte principale pe care le subliniasem mai sus - nu s-a făcut suficientă readecvare la realitate din punctul ăsta de vedere.
Reporter: L-aţi cerut voi lucruri pe care ei nu le-a putut da sau au cerut ei lucruri pe care voi nu le-aţi putut da?
Benga: Eu cred, în primul rând, că unul dintre blocajele mari a fost în faptul că nu s-a luat în serios discuţia despre alianţă electorală care, chiar dacă urca pragul la 8%, sau la 10%, dacă erau mai mult de două forţe. Deci, discuţia aia n-a fost luată în serios - posibilitatea unei alianţe electorale. S-a discutat şi s-a pierdut foarte multă vreme încercând să convingi jucători diferiţi de necesitatea de a ajunge să candideze pe listele doar unuia dintre partiduleţele care erau la masă pe logica nu se poate face practic.
Reporter: Nu s-a vrut alianţă pe motiv de prag electoral... Cine n-a vrut? REPER, sau mai nimeni n-a crezut în idealul ăsta?
Benga: N-aş zice că doar REPER. Din punctul ăsta de vedere, a fost foarte mult back and forth acolo la mijloc. Deci, din punctul ăsta de vedere, vocile anti-ideea de alianţă electorală au fost mai multe decât vocile pro-ideea de alianţă electorală. Şi nu contest că pragul şi diferenţa de prag părea semnificativă, adică acei extra 3% reprezentau o sumă consistentă.
Dar, dincolo de chestia asta, cred că şi poziţiile politice şi ideologice cumva s-au întărit de la momentul ăla. A existat mai puţină flexibilitate, din punctul ăsta de vedere. Fiindcă - şi este un lucru pe care şi eu îl susţin de ceva vreme - dacă vom tot merge înainte pe ideea că nu se poate, că bazinul electoral românesc, cumva, nu permite decât o singură entitate reformistă care să facă pragul, atunci înseamnă că nu ne asumăm o bătălie pe care mai devreme sau mai târziu tot va trebui s-o dăm.
Reporter: Informaţiile noastre sunt că, de fapt, nu diferenţe ideologice au făcut că partidele să nu se coaguleze, ci bătaia le locurile eligibile pe liste, pe exclusivitate pe anumite zone, precum Iaşul etc. Că s-a eşuat pentru că partidele n-au reuşit să împartă ceva ce nu aveau decât la nivel de speranţă - locurile necâştigate încă în Parlament şi, anterior, în Parlamentul European.
Benga: Eu cred că au fost toate trei, repet, şi o cantitate de diferenţă ideologică reală şi o cantitate de lăcomie şi şi o cantitate de teamă vizavi de soluţia pur şi simplu tehnică. Deci toate cele trei elemente au contribuit.
Reporter: Ce rol a jucat faptul că REPER spera să facă o alianţă cu USR? A făcut asta ca alianţa cu voi să nu le pară atât de importantă, ca miză?
Benga: Asta mă şi duce la unul dintre lucrurile pe care le spuneam mai devreme. Incentivul în sistemul politic românesc este foarte mare pentru jucătorul mai mare să intre în nişte negocieri de semi rea-credinţă cu jucătorul mai mic, în care jucătorul mai mare zice, noi putem merge oricum singuri, ori veniţi aici în termenii noştri, ori pa! Şi tind să cred că asta a făcut şi USR cu REPER peste vară. Dar asta a făcut la un anumit nivel şi REPER cu toţi ceilalţi jucători mai mici în primăvară. Deci din punctul ăsta de vedere, chestia asta, da, pot să o confirm.
Reporter: Ok, REPER a ieşit din ecuaţie ca potenţial partener de alianţă, nu s-au unit nici cu USR. Aţi rămas voi, restul partidelor mici, cum e şi partidul lui Vlad Gheorghe. De ce nu v-aţi unit voi între voi? S-a încercat? Nu s-a putut? Unde s-a rupt filmul?
Benga: Discuţiile post locale au început pe la începutul lui iulie şi s-a discutat destul de intens vreo 4-5 săptămâni, până pe la jumătatea lui august. N-a părut să existe o soluţie de compromis care să includă pe toată lumea. REPER a plecat în nişte discuţii cu USR-ul, a devenit clar că se duce pe chestia aia, ulterior a apărut şi discuţia lor cu PNL-ul, care deja a iritat şi mai multă lume. Într-o altă parte a acestui conclav mai larg, apăruseră şi nişte discuţii cu Geoană, care pentru unii dintre noi au fost no-go, aşa că discuţiile s-au fărâmiţat. Şi atunci, cumva, în tot contextul ăsta, pe la mijlocul lui august, tot conclavul mai larg de discuţie s-a rupt. Şi deja în punctul acela era destul de clar şi că sunt şi lucruri de policy şi de ideologie care ne despart profund, dar şi lucruri de tactică electorală vizavi de cursa din această toamnă şi jucătorii din ea, care iarăşi ne despart cât se poate de clar. Şi în contextul ăsta, cumva, ce încerc să zic este că deja de la jumătatea lui august, lucrurile se cam deşiraseră.
Reporter: Ce concluzii trageţi dvs. din povestea asta? Ce să înţeleagă electoratul? Din afară se poate vedea ca debusolant faptul că forţele care îşi spun reformiste nu reuşesc să se coalizeze.
Benga: Şi asta e o întrebare. Că şi electoratul nu este uniform la nivel de aşteptări, există un electorat care este foarte, foarte activ, implicat politic, urmăreşte tot ce se întâmplă şi care, cumva, doreşte chestii... adică ce încerc să spun este că există o bucăţică din electoratul reformist, care a fost foarte chitită pe ideea acestui, ceea ce se cheamă în limbajul anglosaxon, Grand Tent - marele cort - care să reunească pe toată lumea.
Dar eu nu cred că electoratul în ansamblu este neapărat măritat cu această opţiune. Şi tocmai de asta, ceea ce zic, peisajul este dezolant, strict în măsura în care alianţa, indiferent de compatibilitate, este necesară. Eu cred, şi vă spun cât se poate de sincer, cred că suntem la punctul la care trebuie să existe mai multe forţe care să se poată lupta legitim pentru a face de unele singure pragul.
Şi cred că lucrul ăsta se poate. Deci, din punctul ăsta de vedere, pur şi simplu, şi ca electorat, şi ca partide, trebuie să ne asumăm şi pe sistemul regulilor electorale actuale, dar şi pe valorile de pe spectru, da, pur şi simplu, nu mai poţi să înghesui pe toată lumea într-un antisistem difuz, în care bagi şi conservatori, şi liberali, şi pe progresişti, pe toată lumea actuală.
Reporter: Există însă chestiunea votului util, multă lume nu va vota, de exemplu, cu un partid mai mic, chiar dacă rezonează în idei cu partidul respectiv, pentru că se gândeşte: ăştia nu vor face pragul iar votul meu va fi redistribuit.
Benga: Cred că-i un calcul greşit şi pot să vă spun mai ales pentru că eu m-am confruntat cu chestiunea asta cât se poate de punctual la Braşov, în campania din local. Unde noi URS.PDF n-am vrut să băgăm candidat în cursa de primărie pentru a nu-l sabota pe Coliban iar asta ne-a costat scump la votul de la consiliul local. Însă unde totodată USR-ul a dus o campanie foarte polarizantă, a mers pe această temă a votului util, cine nu e cu noi e corupt şi vândut, şi iată că a pierdut. Şi au pierdut pe mâna lor, pe tactica lor exclusiv din punctul ăsta de vedere. Şi unde încerc să ajung: realitatea este că oamenii nu mai vor să fie intimidaţi şi împinşi în direcţia în care, dom'le, votaţi-ne pe noi ca rău mai mic. Pur şi simplu teoria răului mai mic nu mai funcţionează.
Teoria răului mai mic nu mai funcţionează şi teoria votului util nu mai funcţionează. Oamenii vor să se simtă reprezentaţi. Oamenii nu mai vor să facă ei curăţenie într-o chestie în care partidele nu fac.
Există o părticică din electorat care gândeşte într-adevăr în termen de vot util. Dar există o parte consistentă din electorat care nu mai are chef de chestia asta.
Dacă nu le dăm opţiuni, probabil că mulţi dintre ei vor rămâne acasă complet. Deci, din punctul ăsta de vedere, şi o să spun cât se poate de clar, USR-ul este cât se poate de cinic şi greşeşte din nou încercând să încurajeze teoria votului util.
Eu am avertizat USR-ul şi la nivel local la Braşov şi la nivel naţional, l-am avertizat astă primăvară că greşesc strategic grav. Şi-a pierdut o bună parte din electorat pe mâna lui. Ne-a pierdut pe foarte mulţi dintre noi, fiindcă nu a acceptat altceva decât dominaţia internă a unui grup necondiţionat asupra restului, şi chestia asta, strategic, i-a dus unde i-a dus. Şi eu văd în momentul de faţă tot pariul USR-ului este că intră Elena Lasconi în turul 2 şi că îi trage ea înainte. Dar dacă Elena Lasconi nu intră în turul 2 şi la cum arată în clipa de faţă cifrele şi tot jocul politic, Elena Lasconi mai degrabă nu intră în turul 2, USR-ul din nou se va găsi într-un offside care, atenţie, iarăşi şi-l creează ei de unii singuri.
Deci, din punctul ăsta de vedere, eu ştiu foarte clar, sunt un om care a fost, care a muncit, a pus multă muncă în construcţia USR-lui şi într-o anumită viziune şi despre USR şi despre USRPLUS. Dar din punctul ăsta de vedere, acolo sunt nişte greşeli tactice şi strategice majore şi care, cum să vă spun, chestiile astea se repercutează asupra întregului joc politic din România. USR-ul trebuie să iasă din logica jocului util, USR-ul nu va reuşi să intimideze oamenii să-l voteze doar pe logica răului mai mic.
Da, cu siguranţă, părerea mea este că USR-ul va intra în Parlament, va face pragul, are structura şi mecanismul, are subvenţia publică, are un număr de aleşi, va face pragul, nicio problemă. Dar va deveni irelevant. Niciun partid politic românesc, în ultimii 30 de ani, nu a supravieţuit 3 mandate în opoziţie şi ulterior să revină pe cai mari, It just doesn't happen. Nu se întâmplă în sistemul politic românesc şi din păcate ăsta este calculul strategic pe care de mai bine de un an de zile îl face leadership-ul USR-ului care speră că vor rămâne singurii pe spectru politic, că o să vină PSD-ul şi PNL-ul şi sub presiunea crizei bugetare care se anunţă o să ducă ţara în gard şi vor veni ei pe un cal alb în 2028. Nu ne permitem să pierdem ăştia 4 ani şi îmi pare rău, strategia USR-ului din punctul ăsta de vedere este foarte cinică şi este greşită.
Reporter: De ce aţi ales să candidaţi la Parlament pe listele SENS?
Tudor Benga: Noi am candidat împreună şi la Sector 3, URS.PDF plus SENS plus REPER, în spatele Anei Ciceală candidat independent la Bucureşti S3, deci din punct acesta de vedere colaborarea noastră cu SENS era mai veche şi a fost o continuare oarecum naturală. Fiindcă suntem compatibili pe mai multe aspecte cu cei de la SENS. URS a fost tot timpul despre două lucruri, pe de o parte, despre reforma statului, legată de marile reforme ale statului şi, pe de altă parte, despre partea cu protecţia drepturilor fundamentale în care suntem foarte bine aliniaţi cu SENS.
Eu am avut privilegiul în toţi anii ăştia, am avut privilegiul să intru în politică fără să am datorii de nici un fel. Din punctul ăsta de vedere şi asta a fost valabilă pentru noi toţi cei intraţi în 2016. Noi toţi, cu excepţia lui Nicuşor Dan, care a pus în spate toată munca de 10 ani de dinainte de 2016, pe toţi cei care am intrat în politică şi în Parlament pe valul creat atunci, am avut un privilegiu care în politica matură din ţări nu se întâmplă. Şi de asta cumva eu am şi ţinut atât de tare să mă ţin pe principiile mele şi să împing înainte o viziune şi cred că toată lumea care m-a urmărit ştie lucrul ăsta şi la nivel de legislaţie, şi la nivel de joc intern pe care l-am făcut, şi modul în care am plecat când am plecat.
Deci din punctul ăsta de vedere, pentru mine, dacă nu am reuşit anul ăsta să conturăm acel unic pol reformist, pentru mine şi pentru colegii mei din URS.PDF, soluţia cumva şi afinitatea naturală a fost către SENS. Din punctul nostru de vedere, care mersesem alături de SENS şi REPER la Sectorul 3, era clar că cu ei voiam să continuăm.
Iar din punctul ăsta de vedere, pe de o parte REPERul s-a dus şi a dansat în absolut toate direcţiile. Şi cu USR-ul, şi cu PNL-ul, au apărut znonuri şi despre negocierile lor cu PMP şi Forta Dreptei, adică conservatori get beget. Deci din punctul ăsta de vedere, acolo nu mai era niciun soi de coerenţă ideologică sau altceva decât pură neguţătorie politică.
Dincoace, cu SENS, pe de o parte există o compatibilitate cât se poate de clară pe partea de protecţia drepturilor fundamentale, iar pe de cealaltă parte cea mai valoroasă în ceea ce împing acum înainte şi SENSul, şi voluntarii lui Nicu Ştefănuţă, este faptul că şi-au asumat frontal nişte bătălii politice pe care nimeni nu şi le-a asumat în ţara asta timp de 30 de ani. Şi-s teme grele. Dreptul incontestabil la avort de exemplu. E o temă grea de care fuge toată lumea şi vedem chestia asta. Este asumată şi e corect să fie asumată. Deci, din punctul ăsta de vedere, de asemenea, drepturile persoanelor LGBT, iarăşi o temă de care fuge toată lumea pentru care unii au cheltuit aiurea toate resursele pentru referendumul CPF. Deci, sunt o serie întreagă de teme asumate clar, aşa cum şi noi la URS.PDF ne-am asumat teme grele de reformă de care fuge toată lumea, precum cea administrativ-teritorială sau reforma serviciilor.
Reporter: Dar sunt reale? Dreptul la avort există în România.
Benga: Nu este chiar aşa. Dacă vă uitaţi, veţi vedea că, deşi el este nominal un drept, devine tot mai greu să ai acces la el din cauza interferenţelor în activitatea doctorilor şi a spitalelor. Şi aia este o temă reală. Dacă veţi discuta cu cei de la FILIA, pe o serie întreagă de teme, veţi vedea că, de fapt, funcţional, este restricţionat foarte mult.
Reporter: Vorbim însă de drepturile omului şi sunt două părţi. Eu, ca femeie, dacă vreau să fac un avort pot cere dreptul meu legal să o fac. Dar pe de altă parte dacă eu, ca medic, nu vreau să întrerupt o sarcină, pentru că nu vreau să întrerup o viaţă - fătul e o viaţă - e dreptul meu să nu fac avortul acesta, ca medic.
Benga: Da şi nu câtă vreme ai depus un jurământ.
Reporter: Dar ai depus un jurământ să salvezi o viaţă, nu să iei o viaţă. Sunt doctori care sunt de acord să facă avorturi, doctori care nu, din motive de conştiinţă.
Benga: Eu nu vreau să intru în toată discuţia asta acum, nu vreau în primul rând, ca bărbat, să intru eu în ce poate sau nu poate o femeie să facă cu corpul ei. Dar ceea ce pot să spun fără dubiu este că, dincolo de dreptul nominal la avort în România, funcţional, el nu este în clipa de faţă protejat. Dar, dincolo de asta, unde încerc să ajung şi chestiunea care este cea mai importantă... Eu eram copil şi în anii 90 la Mineriadă, eram copil încă şi în 96 la momentul schimbării de putere. Dar eu nu mi-aduc aminte în viaţa mea adultă să fi văzut o generaţie care să-şi asume lupta politică în studenţie la 20-21 de ani în România. Chestia asta este absolut nepreţuită. Că din punctul ăsta de vedere mi se pare o ipocrizie fantastică că în ţara asta toată lumea se plânge despre faptul că pleacă tinerii din ţară, dar în momentul în care tinerii vin şi zic bă, pe noi ne preocupă aceste puncte A, B, C şi D, să-i trimiţi la plimbare. Deci, din punctul ăsta de vedere, societatea asta va trebui să se hotărească. Ne vrem tinerii în ţară? Atunci hai să începem să-i ascultăm.
Şi mai e o chestie care, iarăşi, este foarte, foarte şi e foarte, foarte parşivă la nivel generaţional.
Reporter: Şi care sunt dorinţele tinerilor? Cunosc oameni tineri, medici, de exemplu care profesează în altă ţară şi mi-au zis: "În România am câştiga mai bine ca medici decât câştigăm aici. Dar nu vrem să venim pentru că vrem să meargă copiii noştri la o şcoală bună, nu vrem să le cadă acoperişul în cap, nu vreau să fac până la munte 5 ore cu maşina pe DN. O să ne întoarcem în România, când o să fie autostrăzi, când o să fie şcoli, când o să fie spitale fără nosocomiale etc.
Ce vreţi să faceţi voi pentru tineri ca să-i aduceţi în ţară? Sau să nu mai plece de aici?
Benga: Mi se pare foarte important să subliniez un lucru. România a devenit scumpă înainte să devină bogată. Iar chestia asta, chestia asta o simt cel mai acut tinerii, fiindcă ei sunt în punctul în care nu sunt aşezaţi nici profesional nici financiar. Atenţie! Un tânăr care se duce azi la facultate într-unul din oraşele mari ale României, în mod paradoxal, deşi România este mult, mult mai avansată şi mai bogată decât era acum 20 de ani, poate să aibă dificultăţi mai mari decât acum 20 de ani la nivel de oportunitate, fiindcă oraşele mari ale României au devenit foarte, foarte scumpe. Şi când zic asţa este vorba şi de o parte invizibilă cumva. Fiindcă multă lume zice, a, nu, uite-te, că România încă este atât de ieftină faţă de Germania, faţă de Franţa. Ei, când începi să pui în comparaţie educaţia de la noi cu cea din Germania sau Franţa, sănătatea de la noi cu cea din Germania sau Franţa, calitatea locuirii, calitatea transportului, toate astea când le compari începi să vezi că România de fapt nu mai e deloc aşa de accesibilă sau plină de oportunităţi.
Şi de asta unde încerc să ajung este că, de fapt, demograficul ăsta tânăr în clipa de faţă nu este reprezentat la nivel de decizie şi nu este luat cu adevărat în serios. Eu, şi de asta în opt ani de activitate politică, am discutat în permanenţă despre reforma statului deoarece cred cu tărie că este chestiunea cheie care, sistemic, trebuie neapărat rezolvată.
Reforma statului în primul rând înseamnă să reaşezi statul în serviciul cetăţenilor şi plătitorilor de taxe în loc să îl ţii captiv contraselecţiei care vine pe linie de partid. Eu am fost printre primii care au pus pe masă şi reforma administrativ-teritorială şi reforma electorală şi reforma servicilor secrete. Sunt o serie întreagă de reforme foarte importante fiindcă ceea ce s-a întâmplat în România este că, pur şi simplu, în funcţionarea statului se papă o grămadă de bani care nu au de a face cu livrarea de servicii către cetăţeni. Aici este o problemă uriaşă.
Deci nici măcar... eu nu sunt nici măcar în ideea că trebuie să reducem a priori dimensiunea statului. Da, sunt locuri în care trebuie tăiat, dar pe astea nu vrei să tai la profesori şi la medici. Ai însă nevoie să tai la administraţie publică şi la a ţine o structură de 3.200 de UAT-uri care îţi papă bani fără să livreze nimic.
Şi mai e o chestie. Problema este că funcţionarea partidelor a impus o contraselecţie de resursă umană pe toată funcţionarea statului.
Şi o să vă spun o chestie. În majoritatea instituţiilor statului există oameni care îşi fac treaba şi îşi fac treaba şi cu bună credinţă şi cu competenţă. Dar peste tot, lanţul de decizie şi leadership-ul este pe criteriu politic într-o grămadă de instituţii.
În toate instituţiile, pe lângă doi inşi care lucrează, mai sunt trei pile de partid proptite. Astea sunt lucruri care, unu la mână, mănâncă resurse, o grămadă. Doi la mână, împiedică accesul meritocratic al celor care vin din urmă şi în esenţă împiedică accesul tinerilor în primul rând.
Astea sunt toate lucruri care trebuie rezolvate. Tinerii fug din România fiindcă şi cultural şi funcţional ei nu sunt încurajaţi să rămână, ba din contră. Şi tocmai de-asta pentru mine să văd în sfârşit o generaţie care la vârsta studenţiei îşi asumă frontal bătălia politică, să îşi facă vocea auzită şi să lupte pentru lucrurile în care cred ei, mi se pare absolut nepreţuit şi extrem de necesar.
