"Un tablou absolut cutremurător" - Războiul din Ucraina, scenarii pentru 2026 / "Până la urmă, depinde de Putin"
Istoricul Armand Goşu, expert în spaţiul ex-sovietic, a opinat, într-o podcast publicat de "Comunitatea Liberală 1848", că, din perspectiva Kremlinului, continuarea războiului din Ucraina rămâne scenariul preferat pentru anul 2026, în condiţiile în care Vladimir Putin mizează pe menţinerea presiunii militare până la epuizarea capacităţii de rezistenţă a Kievului, considerând că Rusia încă dispune atât de resurse umane, cât şi financiare pentru a susţine conflictul.
Redăm mai jos o parte din dezbatere.
Jurnalist: Haideţi să vorbim despre acest război care pare că nu se mai termină dintre Rusia şi Ucraina, despre scenariile anului 2026. Practic, ce putem vedea? Cred că sunt trei. Continuă războiul la intensitatea asta, se opreşte războiul, se acceptă de ambele părţi o pace, se ajunge la o încetare a ostilităţilor sau continuă războiul la o intensitate mai redusă. Sau poate mai este vreunul la care nu m-am gândit eu şi puteţi să-l adăugaţi.
Armand Goşu: Începem cu scenariul ideal pentru Putin. Până la urmă, depinde de Putin. Cred că l-a vândut bine lui Trump şi Trump, la rândul lui, s-ar putea să creadă în valabilitatea acestui scenariu: că dacă continuă presiunea la intensitatea asta, se va opri şi Ucraina. Deci, din punctul de vedere al lui Putin, el nu are decât să continue războiul.
Jurnalist: Dar mai poate?
Armand Goşu: Foarte corectă observaţia. Aici trebuie să discutăm nişte probleme. Unu. Din punct de vedere militar, pierderile ruseşti sunt foarte mari. Lunar, ei pierd undeva la 30.000 de oameni. Întrebarea este: ei reuşesc să acopere lunar pierderile? Deocamdată au reuşit. Au 30–40 de mii. Prin ce reuşesc asta? În primul rând, prin aşa-numiţii voluntari, care, de fapt, sunt plătiţi. E un fel de mercenariat, dar nu numim mercenariat, pentru că legislaţia rusească interzice mercenariatul. Deci, ei primesc nişte bani. Cu cât suma e mai mare, cu atât devine mai atractiv să semnezi contracte cu armata.
Care sunt sumele care se dau? Păi s-au dat, să zicem, în 2024–2025, undeva 18.000, 24.000 de dolari. Acum, presupunerea mea este ca o să crească. E tot mai greu să găseşti oameni să semneze contracte cu armata. O să crească probabil undeva la 28–29 de mii de dolari în momentul în care tu semnezi contractul. E un fel de primă de instalare. Suma pe care cei care se duc să semneze contractul cu armata nu o câştigă în niciun alt scenariu de viaţă. Mulţi dintre ei provin din zone foarte îndepărtate ale Rusiei, cum ar fi Siberia. Sunt oameni care, de multe ori, nu au calificare, nu au profesie, studii destul de puţine şi destul de precare. Ei nu au loc pe piaţa muncii, provenind din localităţi îndepărtate.
Unii sunt trimişi de familie, pur şi simplu, să facă bani. „Ce faci tu? Nu eşti în stare de nimic. Toată ziua joci table, bei, eşti bărbat tânăr, te-ai căsătorit, ai doi copii, n-ai ce să le pui pe masă.” Şi atunci vine familia, vine soţia şi pune presiune pe tine: „Du-te şi tu să faci bani. Cum s-a dus Igor, cum s-a dus Oleg, cum s-au dus...” Contează mai puţin că ei au murit. Ce e important pentru astfel de comunităţi este că moartea lor sau înscrierea în armată ca voluntar a adus familiei o sumă mare de bani.
Sunt, de pildă, cartiere într-un oraş siberian ca Novosibirsk – oraşul cel mai intelectual din Rusia, unde sunt institutele de academie, de cercetare – unde, pur si simplu, sunt cartiere de blocuri noi unde s-au cumpărat în ultimii ani apartamente de către familiile celor care au pierit în război. Au câştigat suficienţi bani ca să îşi cumpere acolo. Au vândut ce aveau undeva pe departe, oricum nu au scos o sumă mare de bani şi s-au mutat la oraş tocmai de grija copiilor. A murit tatăl în război ca să-i ofere o şansă copilului lui la şcoală, la integrare sau ceva.
Ăsta ar fi un scenariu. Deci, din punct de vedere militar, statul încă are bani să plătească pentru aşa ceva.
Şi acum vin la problema banilor. Au scăzut încasările la bugetul Rusiei din exportul de petrol, au scăzut cu vreo 22%, ceva de genul ăsta. Bugetul pe anul ăsta văd că e calculat la 59 de dolari barilul, ceea ce e aberant, în condiţiile în care se vinde barilul la Marea Neagră şi la Marea Baltică, la terminal, cu 29, 30, 32 de dolari barilul. Deci la jumătate din preţul care este acolo. Bun, asta înseamnă că o să câştige jumătate.
Mai are Rusia de unde? Păi mai are. Că mai sunt nişte cheltuieli sociale de unde poţi să mai tai. Acum a câştigat nu ştiu câte sute de miliarde doar din creşterea preţului la aur. Rusia are rezerve uriaşe de aur. Deci bani sunt. Are Rusia de unde să strângă aceşti bani, chiar dacă e această presiune pe flota fantomă, chiar dacă e presiune pe preţul barilului de petrol. Petrolul Ural e un petrol de calitate inferioară. Oricum era mai ieftin decât Brent sau alte soiuri de petrol, e un petrol care are foarte mult sulf. Tot timpul a fost mai ieftin.
Dar eu nu aş spune că n-ar avea Rusia bani şi că, în următoarele câteva luni, Rusia se prăbuşeşte din motive economice. Mi se pare că ar fi exagerat să spun aşa ceva. Pe analiştii serioşi pe care i-am văzut, adică ruşi plecaţi în Occident, mai ales în zona Berlinului, sunt câteva centre de cercetare pe Rusia, cu experţi ruşi, îi văd ce scriu şi ei spun că nu, nu se prăbuşeşte, mai rezistă şi, cu nişte cifre pe buget destul de elocvente, pe mine mă conving. Şi urmăresc oamenii ăştia cu mult timp înainte de război.
Mai e problema demografică. Au pierderi mari.
Jurnalist: Sunt corecte informaţiile astea pe care le citim pe X, că s-a ajuns în total la circa 1,5 milioane de oameni pierduţi de ruşi, însemnând morţi, răniţi, dispăruţi, prizonieri, deci toată gama. Să nu creadă cineva că vorbim de 1,5 milioane de morţi. Nu. Dar, odată ce ai devenit invalid permanent, nu o să te mai trimită.
Armand Goşu: Eu cred că da. Aici e foarte bine documentat. Aici ai BBC, secţia rusă, împreună cu MediaZona. Astea sunt două redacţii foarte serioase – nu poţi să le bănuieşti –, care fac un inventar pe gropi în cimitir, pe social media, urmăresc anunţurile din presa locală privind condoleanţele. Ei pot să documenteze cu nume şi prenume, de multe ori chiar şi data de naştere, undeva la, să zicem, inclusiv regiunile ocupate de Rusia înainte, Doneţk şi Lugansk, de unde au făcut recrutări masive cel puţin în primii doi ani de război şi unde nu sunt date cifre, undeva la 400.000 de morţi. Regula este să înmulţeşti cu trei pentru răniţi, invalizi. Deci îţi dă 1.200.000.
Jurnalist: Deci 1.200.000 de răniţi, dispăruţi şi prizonieri, plus 400.000 de morţi, cam la 1.600.000 se duc. Şi de unde recrutează, din ce mi-aţi explicat dumneavoastră, recrutează din păturile de jos ca populaţie. Tu, dacă eşti un IT care câştigi din birou 1.000 de dolari, nu o să te duci niciodată.
Armand Goşu: Doar în cazul în care te-a luat la armată şi pune presiune pe tine – în ultima perioadă sunt tot mai multe situaţii de genul ăsta – şi tu nu rezişti presiunii şi semnezi contract cu armata. Sau, în locul tău, vine altcineva să semneze contractul cu armata şi tu te trezeşti că te trimit pe front în linia întâi. Sunt şi cazuri de-astea. Chiar acum am văzut că se anchetează undeva în nord. Sunt foarte atenţi în zona urbană, marile oraşe din partea, sa spunem, occidentală, europeană a Rusiei, ca să nu aibă probleme politice. Pentru că e un risc foarte mare. În Moscova poţi să ajungi la nişte tulburări.
Deci ei au luat tot ce au putut. Au luat străinii care lucrează în Rusia, i-au ademenit, le-au spus: „Haideţi, faceţi-vă acte de Rusia. Depuneţi cereri de cetăţenie.” Vorbesc de tadjici, uzbeci, kazahi, moldoveni. Au încercat în Africa. Au avut unităţi militare de africani care erau pe front. Au fost în America Latină, au fost la Havana, cubanezi – au fost tot aşa sute de oameni. Era o firmă cu două doamne din Rusia şi, până la urmă, autorităţile cubaneze s-au dus peste ele şi au desfiinţat această firmă. Au fost sirieni în primul an de război, dacă vă mai amintiţi, au fost aduşi câteva sute de sirieni.
Au avut cei 10–12 mii de nord-coreeni care au participat doar în Kursk şi, de asemenea, în zona de operaţiune ai avut, dar nu au participat la operaţiuni, probabil, ai avut iranieni şi chinezi, foarte mulţi militari chinezi, dar nu să lupte, ca observatori. Şi asta mi se pare foarte interesant, pentru ca şi chinezii, şi nord-coreenii, şi din Asia Centrală ei consideră că, de fapt, viitorul războiului acum se defineşte şi că e foarte bine să ai instructori, experţi, să-i trimiţi observatori pe linia de război, în zona de lupte, ca să vină să facă observaţii şi, în funcţie de aceste observaţii, să vină şi să rescrie manualele militare din ţările lor. Ceea ce fac şi ruşii. Asta mi se pare că le-a reuşit destul de bine.
Bun, deci am zis demografic, am zis economic, cum stau lucrurile.
Jurnalist: Aş vrea să insist un pic la demografie şi vreau să vă întreb: totuşi, acest rezervor pe care ei îl exploatează în momentul ăsta, de oameni din pătura de jos, nu a secat? Pentru că trebuie totuşi, până la urmă, oamenii pot să-şi depăşească instinctul de conservare, să se ducă să moară pentru nişte bani. Deci ai o anumită pătură şi tu i-ai tot luat de acolo. Ai tot scos, ai tot scos, ai scos 1,5 milioane, plus încă 700 de mii care sunt acum pe front, deci 2,2 milioane de oameni. Mai ai de unde? Jumătate sunt femei, nu ştiu câţi sunt bolnavi sau bătrâni sau copii, adică scade dacă îi luăm la...
Armand Goşu: Au. În condiţiile în care tu iei bărbaţi de peste 50 de ani pe front, în anumite regiuni, media de vârstă a celor luaţi e de peste 50 de ani.
Jurnalist: Descrieţi un peisaj, un tablou absolut cutremurător.
Armand Goşu: Tu nu trimiţi pe front tineri. De ce? Dintr-un motiv simplu. E vorba de biologie. Îl laşi acasă, îl protejezi. El se căsătoreşte. El poate să moară în câteva ore după ce l-ai trimis în prima linie. Sau şi în spatele frontului poate să moară în momentul ăsta. Sunt dronele care operează la 10–15 km în spatele liniei frontului. Războiul e cu totul altul astăzi decât era războiul din 2020.
Jurnalist: Ăla din 2022 a încercat să fie un război de tip secolul XX, cu coloanele blindate, cu nu ştiu ce. Ăsta de acum nu mai are nicio legătură. 20 de km de no man's land, unde umblă nişte drone pe sus şi, mai nou, am văzut pe X, filmate de armata ucraineană în principal, au apărut robotei din ăştia pe sol, pe care instalează o mitralieră cu o cameră de filmat – ori este ghidonat roboţelul de un operator, ori are un cip acolo, inteligenţă artificială, este setat să facă anumite chestii, unde vede mişcându-se ceva, să tragă.
Armand Goşu: Au ţinut linia frontului vreme de săptămâni întregi. Ucrainenii au destul de dezvoltat. Acum şi ruşii încearcă să recupereze. Dar şi europenii au investit. Acum câteva zile a apărut informaţia că frontierele ţărilor baltice, Poloniei şi României – apărea şi România acolo – vor fi apărate de astfel de maşini de luptă, adică de roboţi de luptă, maşini de luptă fără om, fără personal. Deci înseamnă şi inteligenţă artificială sau capacitatea de la distanţă, pe computer.
De asta s-a schimbat şi natură, tipul de pregătire a militarului pe care tu îl trimiţi. În primul an de război părea un război cinetic, clasic. Coloană drăguţă, cum bine aţi menţionat. Era un război de manevră pe suprafeţe mari. Războiul, un an mai târziu, arăta deja altfel. Era un război şi datorită operaţiunilor din 2023. Era presiune foarte mare, dar tot ai avut tancuri, ai avut maşini blindate. În acelaşi timp ai avut linia Surovikin cu dinţii ăia şi alt tip de război. Clasic. În 2023 deja apăreau unităţile mici şi asta se vede foarte bine pe un film făcut de ucraineni, care a şi luat un premiu Oscar, mi se pare, pentru documentar străin. Sunt grupuri de 8–12 oameni care avansau, în cazul ăsta, 2.000 de metri până la o localitate şi vedea timp de o lună cum durau operaţiunile militare. Deci erau grupe mici, oameni care erau cu căşti la urechi, oameni cu camere de filmat, cu dronă deasupra, le spunea ce să facă.
În următorul an, 2024, deja ai primul război de drone, care-i dominat categoric de ucraineni. Ruşii sunt împinşi în off-site total. În 2025, adică anul care tocmai s-a încheiat, deja ruşii sunt la egalitate la drone. Ruşii au drone mai multe decât ucrainenii deja şi vedem asta spre sfârşitul anului trecut, dar dronele ucrainene sunt, din punct de vedere tehnic, superioare celor ruseşti. Acum vedem că pentru 2026, ruşii au anunţat o dublare a producţiei de drone. 30.000 au anunţat pe 2025; iar dublarea asta înseamnă 60.000 de drone.
Asta înseamnă să asistăm la atacuri de noapte, la care participă asupra Ucrainei să nu mai fie 400 de drone, să ai 800, 900, 1.000 de drone. Îi îngropi în drone, tu nenoroceşti apărarea antiaeriană, care încă nu a găsit antidotul la drone. Şi ai tipuri de drone, că sunt mai multe tipuri: ai drone de cercetare-spionaj, ai drone false, care sunt acolo doar ca să te încurce pe tine, şi ai drone purtătoare. Poţi să ai drone care duc încărcături de explozivi de 50–80 de kg. Asta e suficient ca să cari inclusiv o încărcătură nucleară; o bombă tactică nucleară nu are mai mult de 50 de kg. Sigur că are putere mai mică, e ceva mai mică decât a fost la Hiroshima sau la Nagasaki. Dar tot e ceva nuclear, e ceva devastator. E puţin probabil că şi-ar permite în momentul ăsta ruşii, sau Putin, care consideră că câştigă războiul, că e o treabă de câteva zile ca ucrainenii să se prăbuşească, să se predea.
Ăsta fiind scenariul pe care el îl are în cap şi e un fel de, dacă vreţi, o asociere cu evenimentele de la sfârşitul Primului Război Mondial. Putin consideră că marea greşeală a Rusiei a fost Revoluţia de la 1917. Şi el trebuie să excludă acest scenariu al Revoluţiei. Asta ce înseamnă? Represiune. Şi aici ar merita să facem o discuţie specială pe represiunea din Rusia. Câteodată oamenii ar trebui să spună: „Bă, dar ruşii ăştia chiar nu fac nimic. Măi, nu văd cum îţi ucizi copiii în Ucraina.” Unii văd, nu toţi, puţini văd.
În acelaşi timp, ca să faci ceva în Rusia e foarte dificil, pentru că gradul de supraveghere al regimului asupra ta, asupra populaţiei, e foarte ridicat. Represiunea e foarte mare. Nu mai e acelaşi regim politic care era în 2020 sau în 2015 sau în 2014. E un regim mult mai autoritar, care şi din punct de vedere al legislaţiei acum e pregătit mult mai bine să combată, să distrugă orice fel de opoziţie.
