"Un summit B9 important (nu istoric cum am tot văzut prin presă) şi NATO 3.0" - Analiza lui Moraru

Analistul Mihai Răzvan Moraru a vorbit despre summitul B9, pe care îl cataloghează drept important, nu istoric cum a tot văzut prin presă), şi despre conceptul "NATO 3.0".

Analiza lui Moraru

Formatul B9 este moştenirea (poate cea mai importantă) lăsată de Klaus Iohannis, după cele două mandate.

În 4 noiembrie 2015 se semna la Bucureşti actul fondator, între Iohannis şi Andrzej Duda, atunci preşedintele Poloniei. Asta ca să avem un alt exemplu că nu e totul doar rău sau doar bun!

Acest format a devenit funcţional şi necesar, după ce Rusia a anexat Crimeea, iar Donbasul devenea scena de început a războiului. În general, întâlnirile B9 au loc înaintea summitului NATO, iar ţările semnatare (România, Polonia, Bulgaria, Cehia, Slovacia, Ungaria, Estonia, Letonia şi Lituania) au folosit acest summit B9 pentru a promova interesele comune ale membrilor NATO din flancul de est al Europei, pentru poziţionări strategice regionale în cadrul NATO şi pentru cooperare regională.

După celelalte întâlniri, membrii B9 au militat pentru prezenţa militară NATO mai importantă în regiune, inclusiv noi baze militare, alocarea unor resurse strategice mai importante şi programe pentru intervenţii rapide.

Acum să revenim la ziua de azi.

1. Mark Rutte a declarat că NATO 3.0, de care se vorbeşte în declaraţia de la finalul întâlnirii, “este este următorul pas logic, în care Europa îşi asumă mai multă responsabilitate, în timp ce SUA să se poată ocupa de alte teatre, cum ar fi Asia”.

În traducere, este o definiţie diplomată a viitorului NATO, aici, în Europa: o mai slabă prezenţă americană pe continent, atât ca forţă militară alocată, tehnică militară şi suport operaţional. Cât de slabă? Cât va dori Trump! Însă probabil că multe ţări sunt deja pregătite psihic cu ideea unei umbrele nucleare din partea SUA şi cu ceva urme de prezenţă militară şi cam …..atât!

Povestea asta cu nevoia de implicare a SUA în Asia devine tot mai mult o scuză. Trump nu are intenţii de a testa un conflict cu China, aşa cum nu are nici cu Rusia. Dimpotrivă, Trump chiar în aceste momente este în China şi are ca obiectiv încheierea mai multor acorduri comerciale. În toate declaraţiile publice de până acum Trump l-a lăudat pe liderul chinez, nu l-a criticat. Aşa cum a făcut şi cu Putin.

Conflictele verbale sau militare unde Trump se angajează sunt cele cu ţările mai mici, nu cu marile puteri militare şi/sau nucleare. A - şi cu UE, normal, acolo existând un conflict mai profund, de care am tot scris anul trecut.

2. Mai mulţi lideri prezenţi la Bucureşti (printre care cel mai direct a fost preşedintele Letoniei) au vorbit despre reforma NATO.

Dar ea deja se întâmplă. Nu doar că SUA îşi retrage 5.000 de soldaţi din Germania. Dar deja mai multe centre de comandă şi departamente din NATO, în special pe partea de informaţii, au fost fie predate de americani către europeni, fie au finanţarea oprită de SUA, încă din 2025. Nu e o reformă, este o completare a unei retrageri planificate.

Şi, aşa cum a şi declarat Trump săptămâna trecută, vor mai exista şi alte retrageri din Europa, pe lângă ultima anunţată.

3. Ţările europene nici nu au o altă variantă, decât cea de a creşte bugetele de apărare, de a consolida o platformă industrială comună şi un centru de comandă comun, în care să fie pregătite în a prelua (probabil în 2-3 ani) o mare parte din retragerea americană.

4. Summitul B9 este o pregătire a ţărilor de pe flancul estic pentru summitul NATO din 7-8 iulie ce va avea loc la Ankara, în Turcia. Dacă la Haga, în 2025, Trump a fost ponderat în ultimul moment, e foarte probabil că după episodul Groenlanda şi războiul din Iran, Trump să vină cu noi anunţuri surpriză.

Azi, reprezentarea SUA la acest summit B9 a fost slabă. Dacă în 2021, tot la Bucureşti, era prezent Joe Biden prin videoconferinţă, prezent şi în 2023 în Polonia, sub Trump, prezenţa este mult mai slabă.

Dacă sub Joe Biden formatul B9 primea recunoaştere de la Washington, ca actor major şi strategic pentru NATO, sub Trump atenţia este mult redusă.

În concluzie, summitul de azi este un plus pentru imagine, însă ca decizii strategice nu pare să fi fost un mare pas înainte, pentru a consolida securitatea sau relaţia cu partenerul strategic. Dar vom afla în curând, la Ankara!