Un nou studiu militar arată că Statele Unite şi-au epuizat jumătate din arsenalul Patriot în timpul războiului cu Iranul

Războiul cu Iranul, care a durat şapte săptămâni şi se află în prezent în pauză datorită prelungirii armistiţiului, a stârnit îngrijorare la Washington cu privire la viteza cu care SUA şi-a epuizat stocul de rachete interceptoare.

Armistiţiul de două săptămâni, care tocmai a fost prelungit, a oferit ambelor părţi ocazia de a-şi reface stocurile şi de a se regrupa. O analiză recentă realizată de Centrul pentru Studii Strategice şi Internaţionale (CSIS) din Washington arată că armata SUA a consumat aproape jumătate din stocul de rachete interceptoare Patriot, epuizând în acelaşi timp şi multe alte stocuri critice de rachete.

Potrivit CSIS, Pentagonul a consumat aproape 50% din rachetele sale Patriot, mai mult de jumătate din sistemele sale de apărare a zonei de altitudine terminală (THAAD) – concepute pentru a contracara ameninţările de rază scurtă, medie şi intermediară – şi peste 45% din rachetele sale de lovituri de precizie (PrSM) în timpul campaniei aeriene şi cu rachete din Iran.

Iar consecinţele nu vor fi de scurtă durată, având în vedere că reaprovizionarea cu muniţii cheie – inclusiv rachete Tomahawk şi JASSM – la nivelurile de dinaintea ultimului război ales de Trump în Orientul Mijlociu ar putea dura între unu şi patru ani.

Mai jos se află o frază cheie din noul raport al CSIS:

Administraţia Trump a anunţat recent o serie de acorduri cu industria pentru a stimula producţia şi a aduce stocurile de rachete la un „nivel de război”. Cantităţile mari de muniţie din cererea de buget a preşedintelui pentru anul fiscal 2027 subliniază şi mai mult urgenţa refacerii şi extinderii stocului. Livrările pe termen scurt sunt însă relativ reduse din cauza comenzilor mici din trecut. Chiar dacă Congresul alocă fondurile solicitate pentru anul fiscal 2027, va dura ani până când aceste rachete vor fi livrate.

Desigur, unele dintre aceste sisteme au fost deja retrase din zona Asia-Pacific, potrivit ZeroHedge, unde armata SUA ţine sub observaţie China. Aceste sisteme sunt, desigur, esenţiale pentru orice confruntare viitoare în Pacificul de Vest.

„Chiar şi înainte de războiul cu Iranul, stocurile erau considerate insuficiente pentru o luptă cu un adversar de nivel egal. Această deficienţă este acum şi mai acută, iar constituirea stocurilor la niveluri adecvate pentru un război cu China va necesita timp suplimentar”, au scris autorii raportului CSIS.

Cu toate acestea, poziţia Pentagonului a fost în mod constant că armata Statelor Unite rămâne cea mai „puternică din lume şi are tot ce-i trebuie pentru a acţiona la momentul şi în locul ales de preşedinte”.

Realitatea este că, în primele zile ale Operaţiunii Epic Fury, SUA părea nepregătită pentru ferocitatea răspunsului iranian. Cel puţin 13 baze americane din regiune au fost lovite şi avariate, până la punctul în care forţele americane din întreaga regiune au trebuit să se retragă, iar instalaţiile energetice din Golful Persic au fost bombardate şi au suferit pagube de miliarde de dolari.

Interceptorii americani au funcţionat la capacitate maximă pentru a proteja instalaţiile şi bazele sensibile din Golful Persic, întrucât zeci de drone şi rachete iraniene care se îndreptau spre ţintă erau o realitate zilnică în perioada martie-începutul lunii aprilie, înainte ca armistiţiul să intre în vigoare.