Tacerea finala a lui Milosevic
Procesele liderilor cei mai abjecti au devenit farse. Mai ales pentru ca punctele pe "i"-urile istoriei lipsesc in continuare si istoria insasi este judecata.
Procesele criminalilor de razboi erau odinioara chestiuni serioase. Amintiti-va de fotografiile lui Herman Göring si Rudolf Hess, sinistri, pe banca acuzatilor de la Nüremberg. Unii lideri nazisti au fost chiar spanzurati dupa procese relativ scurte, dar corecte.
In zilele noastre, procesele liderilor cei mai abjecti din lume au devenit farse. Procesul lui Saddam Hussein si al prietenilor sai din Baas reprezinta o serie neintrerupta de momente jenante. Acuzatii incearca o maimutareala dupa alta si Hussein exprima toate formele de dispret posibile. Singurul lucru pe care nu l-a facut inca a fost sa isi arate dosul judecatorilor. Este dificil sa astepti un rezultat care ar putea parea legitim in ochii irakienilor sau ai lumii.
In acest timp, procesul lui Slobodan Milosevic s-a schimbat in funeralii dupa patru ani sacaitori de marturii si 200 de milioane de dolari cheltuiti in mod inutil. In Cambodgia, Natiunile Unite si guvernul au tergiversat aproape timp de zece ani sa vada cum sa ii aduca pe liderii khmeri rosii supravietuitori in fata tribunalelor.
Ucigasii in masa care au luat puterea in secolul al XX-lea erau condamnati la moarte in revolte populare sau dupa procese - daca nu cumva mureau in timpul mandatului lor.
Cine se poate simti mandru ca ultimul lider comunist al Romaniei a fost impuscat impreuna cu sotia lui fara macar aparentele unui proces corect?
Capcanele legate de proceduri ale unei adevarate Curti par intotdeauna preferabile unei justitii sumare, chiar daca rezultatul final este tot moartea...
Articol de Jurica Körbler LA LIBRE BELGIQUE (Franta), 17 martie 2006
(Articol furnizat de RADOR)
