Stomatologi operează în Siria via Skype - orori ale războiului din Siria

Povestiri ale medicilor stomatologi care operează în direct via Skype, în Siria, îndrumaţi de specialişti străini, pentru că nu mai există chirurgi. Doctori prea epuizaţi pentru a mai ţine cuţitul în mână. Medici epuizaţi de întrebările copiilor cărora le amputează picioarele şi care îi întreabă obsesiv dacă mai pot merge în continuare la şcoală. Epuizare în spitalele bombardate de unde lipsesc chiar şi mănuşile chirurgicale, ca să nu mai vorbim de anestezice, dispărute cu totul. Povestiri care au fost relatate marţi şi de publicaţia La Stampa.

Există un contrast curios între frumoasa sală Rococo a Consiliului Regional din Ile-de-France, Paris, un oraş scăldat de soare şi de turişti şi acest grup de persoane curajoase care vine de la Alep, al doilea oraş ca mărime din Siria, cu două milioane de locuitori, controlat 70% de insurgenţi. "Acesta este motivul pentru care ne bombardează de un an în fiecare zi", au declarat aceştia.

Grupul de sirieni este alcătuit din patru persoane: echivalentul primarului, preşedintele provinciei, un director al Educaţiei şi chirurgul şef al spitalului din Alep. Poartă toţi eşarfe cu culorile naţionale, ca fanii de fotbal. Sunt în Franţa pentru a semna o înfrăţire cu localitatea Metz. Dar sunt aici mai presus de toate pentru a se întâlni cu Ministrul de Externe, Laurent Fabius, şi pentru a descrie lumii întregi ce se întâmplă într-un Alep asediat, chiar în ziua în care, potrivit ONG-urilor, războiul civil din Siria a marcat cifra record de victime - 100.000 de victime.

Un doctor mărturiseşte: "familia mea este în siguranţă în Turcia, dar mama şi tata, de 75 şi 80 de ani, sunt încă în Siria, într-o zonă controlată de regim. Dacă mă descoperă (regimul lui Asad), sunt morţi. Cu câteva zile în urmă, au venit să bată la uşa mea: "Unde este doctorul care tratează teroriştii?". Dar eu eram în spital în acel moment. Pe pagina sa de Facebook, fiul meu scrie: "Doamne, te rog protejează-l pe tatăl meu". "El ar fi putut fugi de asemenea, dar nu a făcut-o. Acesta este oraşul meu şi acesta este poporul meu".

Doctorul relatează despre tragedia din Alep: au mai rămas numai patru ambulanţe în total, ies numai camuflate pentru că elicopterele lui Assad trag în ele. Există chirurgi care lucrează timp de 48 de ore fără întrerupere, iar atunci când colapsează sunt înlocuiţi de elevii lor: "Sper că, atunci când se va termina, vor fi capabili să absolve facultatea. Practica au făcut-o deja". Spitalul a fost bombardat de şapte ori şi evacuat de două. Lipsesc toate.

Alep a fost centrul industriei farmaceutice siriene. Însă după şase luni de război, au rămas deschise 30% de unităţi, iar acum, nici una. "Săptămâna trecută - a precizat doctorul - după îndelungi negocieri, a fost lăsat să treacă un convoi al Semilunii Roşii. Pentru viitor, mă aştept la unul din partea Organizaţiei Internaţionale pentru Refugiaţi". De faimosul ajutorul umanitar din partea guvernelor occidentale, până în prezent, nu există nicio urmă.

"50% dintre răniţi - spune el – au mai puţin de 18 de ani, 75% sunt civili, femei şi copii. Câţi sunt? Habar n-am. Pot să vă spun că în spitalul meu, unul din cele patru din oraş, am avut de la începutul anului 3.750 de internaţi. Numai în luna aprilie 93 dintre aceştia au murit. Săptămâna trecută au bombardat clădirea din faţa spitalului. Printre dărâmături am găsit o mamă care acoperea cu corpul ei cei trei copii ai săi". â

Lumea nu poate să se facă că nu ştie.