Statul român ignoră "elefantul din cameră": De ce lipseşte China din strategia de securitate
Noua strategie de apărare şi securitate a stârnit interesul mai multor experţi din zona academică şi a societăţii civile. Documentul prezentat de Cotroceni ignoră „elefantul din cameră”, anume interferenţa unor actori statali în alegerile prezidenţiale pe o platformă controlată de guvernul chinez. Practic, nu recunoaşte Republica Populară Chineză ca o putere emergentă şi o ameninţare pentru UE şi NATO, în dezacord cu poziţiile aliaţilor noştri, se arată într-o analiză publicată pe platforma Comunitatea Liberală.
Mai jos sunt selectate câteva fragmente relevante ale unor experţi pe teme de relaţii internaţionale.
„Actori influenţi interni se folosesc din ce în ce mai des de umbrela chineză pentru promovarea unor poziţii antioccidentale” (Oana Popescu Zamfir, director Global Focus)
„Nu este evaluată explicit ameninţarea reprezentată de China ca actor de influenţă şi vector al operaţiunilor informaţionale, deşi cel mai mare atac hibrid contra României (TikTok) s-a produs pe o platformă chineză, iar în ultima vreme actori influenţi interni (foşti premieri, politicieni de top) se folosesc din ce în ce mai des de umbrela chineză pentru promovarea unor poziţii antinaţionale şi antioccidentale. Lipsa acestei evaluări ignoră poziţiile oficiale ale UE, SUA şi altor aliaţi, care definesc China drept competitor sau rival strategic.”
„Republica Populară Chineză este finanţatorul principal al maşinăriei de război a Federaţiei Ruse în Ucraina” (Antonia Pup – interviu în Libertatea cu jurnalista Sidonia Bogdan. Antonia Pup este asistent universitar la Universitatea Georgetown din Washington DC, specializată pe rivalitatea USA-China).
„Lipseşte un singur aspect care, după părerea mea, merita a fi atribuit explicit: faptul că Republica Populară Chineză este finanţatorul principal al maşinăriei de război a Federaţiei Ruse în Ucraina. Noi deja am girat această poziţie la nivelul NATO, cu ocazia publicării declaraţiei Summitului de la Washington din 2024.
O girăm şi la nivelul UE, pentru că girăm cele mai recente pachete de sancţiuni ale Uniunii Europene care impactează şi entităţi chinezeşti pentru sprijinirea Federaţiei Ruse şi a războiului său ilegal de agresiune. Potrivit estimării publicaţiei The Telegraph, operatori economici din RPC au furnizat firmelor sancţionate din Federaţia Rusă materiale cu dublă utilizare în valoare de 59,2 milioane de dolari de la începerea războiului din Ucraina.
După cum am arătat şi în acest articol publicat pentru National Interest, RPC nu poate fi lăsată să finanţeze această maşinărie de război care distruge economia Ucrainei pentru ca ulterior să fie cea care profită de pe urma procesului de reconstrucţie, transformând reconstrucţia Ucrainei într-un hub al iniţiativei Belt and Road. Avem nevoie de o poziţie transatlantică unitară pentru a nu permite ca acest lucru să se întâmple, iar pentru asta inclusiv România trebuie să dea dovadă de claritate strategică.
În varianta propusă a strategiei naţionale de apărare, ne este sugerat, discret, că practicile Republicii Populare Chineze sunt recunoscute de către România şi reprezintă motive de îngrijorare. Totuşi, RPC nu este menţionată explicit, ceea ce indică o reţinere din partea Administraţiei Prezidenţiale şi a elitelor din spectrul securităţii naţionale. A durat foarte mult până să avem chiar Federaţia Rusă menţionată explicit drept mare ameninţare în strategia naţională de apărare, ceea ce mă face să cred că vor mai trece ani buni până să vedem clarificată relaţia Bucureşti-Beijing în interiorul strategiei naţionale de apărare.
Nu cred că vom abandona ambiguitatea strategică faţă de Beijing prea curând, însă consider că a nominaliza practicile RPC în regiune şi alinierea RPC-Federaţia Rusă în Ucraina drept 'provocări emergente' ar fi o formulă suficient de conservatoare pentru a nu escalada inutil în relaţia bilaterală cu Beijingul şi suficient de percutantă pentru a le arăta celor care vor să ne ameninţe valorile şi securitatea că nu ne este teamă să le condamnăm public practicile.”
„Cel mai mare atac hibrid asupra României a avut loc pe platforma chineză TikTok” (Corneliu Bjola, profesor de diplomaţie digitală (Oxford) – interviu în Cotidianul cu jurnalistul S. Zachmann)
„Să plecăm de la rolul unei strategii de securitate: maparea ameninţărilor, identificarea soluţiilor şi semnalizarea geopolitică. Din păcate, strategia actuală e deficitară la toate aceste capitole. Diagnosticul e parţial şi fără miez, soluţiile sunt absente sau formă fără fond, iar semnalizarea – confuză”, consideră Corneliu Bjola.
Să le luăm pe rând.
Diagnosticul. „O strategie serioasă trebuie să ţină cont de contextul geopolitic în schimbare. Asta înseamnă nu doar Rusia, ci şi China şi repoziţionările Statelor Unite faţă de Europa. Documentul actual spune câte ceva despre Rusia – ceva mai mult decât strategia lui Iohannis, dar nu cu mult.
Despre China, nimic. Despre SUA şi Europa, absolut nimic.
E ca şi cum autorii ar fi decis să ignore complet cele două axe care influenţează securitatea României. De ce e important să ai un diagnostic bun? Pentru că o strategie e, în fond, un instrument de mobilizare: trebuie să alinieze resursele statului şi instituţiile pentru a pune în practică o viziune coerentă.
Dacă ignori două dosare majore – China şi relaţia transatlantică –, tot efortul devine un exerciţiu de retorică. Şi atunci, da, rişti să repeţi greşelile făcute cu Rusia: să te trezeşti expus, vulnerabil, luat din nou prin surprindere, dar de fapt de propria ignoranţă. Să nu uităm: cel mai mare atac hibrid asupra României a avut loc pe platforma chineză TikTok, iar China cultivă deja canale vizibile de influenţă (prin trei foşti prim-miniştri) în spaţiul românesc.
Un diagnostic incomplet duce inevitabil la soluţii inexistente – iar aici lipseşte complet o viziune privind cooperarea cu democraţiile din Asia–Pacific”.
