"La ora asta, în Kiseleff, acesta e subiectul nr. 1" - Cazul Anton (consilierul lui Grindeanu). Ce va urma? [ANALIZĂ]

Analistul politic Cristian Hriţuc a vorbit, într-o analiză publicată pe Substack, despre cazul fostului şef de cabinet al lui Sorin Grindeanu -directorul Autorităţii Rutiere Române (ARR), Cristian Anton, prins de procurori cu sute de mii de euro ascunşi în cutii de pantofi - şi ce ar putea urma după.

Analiza lui Cristian Hriţuc

Lupta anti-corupţie în România 2000-2026.

A fost perioada Năstase. PNA se ocupa doar de cazuri mici. Premierul de atunci a înfiinţat instituţia, dar o ţinea în hăţuri.

În timpul ăsta, exista cam acelaşi sistem piramidal pe care l-am observat acum şi în cazul lui Anton: şpagă colectată şi redistribuită.

Atunci s-au făcut şi marile privatizări. Oţelul, aluminiul s-au dus la firme ruseşti. Toată lumea resimţea corupţia pe de o parte, şi teroarea pe de altă parte.

A venit epoca Băsescu.

Nu a fost perfectă, nici nu avea cum, dar s-a deschis „cutia Pandorei”. DNA a început să funcţioneze. Poate marele câştig atunci a fost că România nu a ajuns Bielorusia. Că nu au apărut oligarhi care să controleze statul. Baronii locali – aşa cum erau ei numiţi – nu au apucat să aibă mai mult control asupra deciziilor statului. Au rămas la ei în ogradă. Au furat, au şi făcut, au fost şi prinşi. Nu idealizez epoca, dar, privind în urmă şi ştiind care sunt greutăţile de a sparge un sistem, mentalul colectiv, lupta inegală între structuri penetrate şi sistemul politic... a fost un început.

A urmat epoca „sânge pe pereţi” – începutul mandatului lui Iohannis. A fost cu multe victime colaterale, cu spectacol de cătuşe. S-a dorit o epurare a clasei politice, au fost vizaţi în special primari care nu puteau fi schimbaţi din funcţie prin vot. Procurorii au atacat şi premierul în funcţie la acea vreme şi se vedea cu ochiul liber că e o manevră politică. În ziua unei moţiuni de cenzură se începea şi o anchetă penală. S-au depăşit multe limite şi unii procurori s-au crezut zei.

A urmat perioada a doua din mandatul lui Iohannis, după înlăturarea lui Dragnea. Un deal. O resetare. A fost perioada în care toată lumea a zis că acesta e momentul T0. Probabil de aceea am văzut în reportajul Recorder un sistem construit pe amânarea dosarului. De aceea au fost făcute şi nişte prevederi de tip portiţă. Doar că momentul T0 nu a fost urmat şi de o diminuare naturală a corupţiei. Nu s-a produs o „maturizare” , deşi au crescut şi salariile în mediul bugetar şi în rândul demnitarilor. Ba, mai mult, nici măcar înţelegerile politice în privinţa „interesului de stat” nu au mai contat, iar unii au început să facă pact cu diavolul. S-a ajuns la voturi pentru AUR, la înţelegeri subterane. S-a deschis uşa propagandei ruseşti, s-a ignorat pericolul. Combinaţiile s-au înmulţit. Când nu e un paznic la stână, ce să vezi, toată lumea fură din lapte.

Ce urmează?

Cazul „Anton” arată un sistem putred. Şpagă cerută la nivel naţional. O reţea primitivă, o stare de lucruri extrem de gravă. Un sondaj Inscop arată că 34% dintre români văd, ca principală problemă la adresa siguranţei naţionale, corupţia. Această cifră arată că avem deja, din nou, o corupţie „mică”, resimţită de unul din trei cetăţeni.

Este acesta un nou început? Probabil că da. Când vine o criză globală, iar tu eşti slăbit ca mecanism de ţară, trebuie să iei măsurile care se impun. Adică reduci vulnerabilităţile. S-a dat drumul la câini? Poate că da. Dosarele făcute nu mai stau în sertare.

Vor fi şi efecte politice?

Absolut. La ora asta, în Kiseleff, probabil acesta este subiectul numărul unu. Nimeni nu ştie ce va urma. Vor avea pesediştii mai multe emoţii privind jocul politic din următoarele săptămâni? Sigur că da.

Unde ar trebui să ajungem?

Într-o stare de echilibru. Fără cătuşe la TV, fără sânge pe pereţi, fără protecţie politică, fără a pune batista pe ţambal.

Sunt nişte lecţii ale trecutului care trebuie învăţate. Experienţa dintre anii 2000–2026 trebuie fructificată şi trebuie găsită calea de echilibru. Dar asta se va putea face când va fi făcută curăţenie şi în sistemul de justiţie, pentru ca: un dosar de corupţie bine făcut, cu probele şi cu dovezile imbatabile, trebuie să aibă o finalitate aşa cum prevede legea.