Spania: Adevărata criză a locurilor de muncă

Foame, austeritate, şomaj, secesiune - nu trece o zi fără o veste proastă despre Spania. Potrivit datelor publicate de Institutul Naţional de Statistică luna trecută, unul din patru lucrători spanioli este în prezent şomer. Dar dacă un sfert dintre spanioli sunt şomeri, atunci de ce atât de mulţi solicitanţi de locuri de muncă se înscriu la interviuri, dar nu vin la ele?, se întreabă semnatara articolului publicat de Wall Street Journal, Isabel Eva Bohrer, director de dezvoltare corporativă pentru un start-up tehnologic cu sediul în Madrid.

''În calitate de director de dezvoltare corporativă pentru un start-up tehnologic din Madrid, rezum CV-uri, intervievez candidaţi şi fac oferte de locuri de muncă, în primul rând pentru poziţii entry-level (cunoaşterea companiei şi a filosofiei de business, n.red) şi stagii plătite'', scrie autoarea articolului.

Bohrer este însă nedumerită de faptul că o serie de aplicanţi care trimit un CV nu mai răspund la apeluri ulterior. Este totodată uluită de faptul că persoane care se înscriu pentru un interviu, ulterior nu se prezintă. Uimitor este şi că alţii care se prezintă la un interviu pentru o poziţie, după ce sunt acceptaţi optează în schimb pentru a se înscrie într-un program de master.

Start-up-ul nu oferă salarii cu şase cifre. Dar stagiile sunt plătite mai mult pe lună decât bursele pe semestru pe care le oferă compania media americană ''Conde Nast'' stagiarilor săi din SUA. Dacă şomajul din Spania este de 25%, de ce atât de mulţi dintre cetăţenii spanioli nu profită imediat de perspectiva de muncă?, se întreabă semnatara articolului.

Neconcordanţa dintre statistici şi situaţia reală se extinde dincolo de start-up-uri. Majoritatea menajerelor continuă să fie sud-americane. Se pare că femeile spaniole se consideră prea bune pentru astfel de joburi. La protestele anti-austeritate, activiştii comunică cu iPhone şi fumează Marlboro. Într-o ţară care se presupune că se află într-o situaţie critică, cum se face că locuitorii săi îşi pot permite încă un astfel de lux?, se mai întreabă Bohrer.

Nu toţi pot să protesteze. Mulţi spanioli şi-au pierdut locurile de muncă, casele şi mai mult. Cu toate acestea, cei care suferă cu adevărat nu apar, de obicei, la demonstraţiile anti-austeritate. Nici nu sunt susceptibili să primească o mare parte din banii de salvare a Spaniei, în cazul în care politicienii îi acceptă.

Este îndoielnic că banii vor ajunge vreodată la publicul larg. Mulţi spanioli bănuiesc că vor curge de la UE direct în bănci. Acelaşi lucru este valabil pentru fondurile colectate de la amnistia fiscală din Spania, care urmează să expire la sfârşitul acestei luni. Puţini spanioli cred că economiile ascunse ale celor bogaţi vor fi văzute vreodată de cei săraci.

Dacă nu şi-au pierdut deja încrederea în guvern, mulţi cetăţeni spanioli sunt pe cale să o facă. De ce să te deranjezi să cauţi un loc de muncă, care vine cu beneficii de asistenţă socială, atunci când nimeni nu ştie dacă fondurile de pensii de stat vor fi solvabile atunci când se vor pensiona?

Unele situaţii nu sunt prinse în statistici. Este posibil să lucrezi ca stagiar plătit în timp ce eşti înregistrat ca şomer. Alţii se înscriu ca şomeri solicitând ajutorul de şomaj, în timp ce câştigă bani în economia subterană. 'Cu sau fără impozite pe vânzări?' - este încă o întrebare pusă nu numai de instalatori şi electricieni ci şi de oameni de afaceri cu înaltă calificare. 'El que defrauda es el rey' - este motto-ul neoficial al Spaniei: Cei care fraudează şi fac evaziune fiscală sunt regi - lăudaţi şi admiraţi de ceilalţi.

În aprilie, premierul Mariano Rajoy a interzis plăţile în numerar în sume mai mari de peste 2.500 de euro pentru combate înşelătoriile. Cu toate acestea, cele mai recente estimări sugerează că economia subterană a Spaniei este încă de 20-25% din PIB. Este dublul mediei pieţei negre europene. Nu a fost de niciun folos creşterea TVA-ului la 21%, aşa cum a făcut guvernul în septembrie. Doar o fracţiune din populaţie plăteşte efectiv impozitul pe vânzări.

Unii spanioli care au lucrat în străinătate preferă să rămână acolo. 'Există o diferenţă abisală între etica muncii în străinătate şi în Spania', spune un coleg al autoarei articolului care munceşte în Singapore. El face aluzie la generaţia pierdută a Spaniei, care nu este cu adevărat pierdută. Preferă să facă ''tweet'' şi ''chat'' decât să muncească. Un astfel de coportament te menţine tânăr, a scris un articol recent din El Confidencial.

''Intenţia mea nu este de a critica, ci de a sublinia nuanţele. Mai mult decât de o criză economică, Spania suferă de o criză de idei. Este societatea spaniolă pregătită să găsească o soluţie?'', se întreabă în final autoarea articolului.