Slăbită de Statul Islamic, provincia irakiană Anbar redevine un câmp de luptă important

În săptămânile recente, lumea întreagă a privit lupta dusă pentru salvarea oraşului sirian de graniţă Kobane din mâinile Statului Islamic. Dar jihadiştii radicali au avut de mai mult timp în vizor o altă ţintă strategică şi mai vitală – provincia irakiană vestică Anbar şi drumul către Bagdad.

Vasta regiunea deşertică – unde triburile sunite s-au revoltat în 2006 şi 2007 pentru a alunga gruparea Al-Qaeda cu ajutorul americanilor – a fost parcelată în acest an, oraş după oraş şi tabără militară după tabără militară, înainte ca guvernul irakian şi forţele americane să poată acţiona.

Acum, cea mai mare bază aeriană din Anbar, Ain al-Asad, barajul Haditha – o piesă importantă de infrastructură – şi oraşele învecinate sunt înconjurate de Statul Islamic.

Statul Islamic a devenit mai puternic în decursul anului trecut încât “este precum o caracatiţă lipită de faţa ta”, a declarat un diplomat străin ce activează în Bagdad.

Luptătorii tribali suniţi se tem că sunt depăşiţi ca armament şi spun că armata SUA şi guvernul irakian nu trimit suficient ajutor. Armele sunt insuficiente şi loviturile aeriene americane nu sunt de încredere, spun luptătorii.

“Dacă nu ar fi fost luptătorii tribali atunci Anbar ar fi căzut”, a spus Faleh Issawi, un membru al consiliului provincial din Anbar. “80% din provincie se află sub controlul Statului Islamic şi cele 20 de procente rămase se află sub controlul unui număr mic de luptători tribali şi membri ai forţelor de securitate.”

Principalele divizii militare irakiene prezente în Anbar – a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a şi a 12-a – au fost puternic afectate. Cel puţin 6.000 de soldaţi irakieni au fost ucişi în lunile recente şi aproximativ 12.000 au dezertat, afirmă surse medicale şi diplomatice.

Situaţia este complicată de prezenţa soldaţilor fantomă – bărbaţi înrolaţi care nu apar şi nu luptă dar ale căror salarii ajung în buzunarele comandanţilor. Fenomenul a fost asociat cu prăbuşirea şocant de rapidă a armatei irakiene în cel de-al doilea oraş irakian ca mărime, Mosul, în cursul verii.

Un ofiţer al serviciilor irakiene de informaţii ce activează în Anbar a estimat că, deşi aproximativ 60.000 de soldaţi au fost înregistraţi, în realitate nu sunt mai mult de 20.000 în toată provincia.

În schimb, mărimea forţelor Statului Islamic nu s-a schimbat din vară, când luptătorii suniţi pro-guvern au avertizat că Anbar ar putea cădea, a declarat generalul Lloyd Austin, şeful Comenzii Militare Centrale americane.

Adresându-se vineri reporterilor la Pentagon, Austin a recunoscut că situaţia din Anbar este încordată.

Povara sectariamului

Armata irakiană a fost de asemenea împovărată de o moştenire a sectarismului în provincia Anbar, a cărei populaţie predominant sunită a respins guvernul fostului premier Nuri al-Maliki – majoritar şiit – şi s-a înfuriat când Maliki a ordonat soldaţilor să elibereze o tabără de protest din Ramadi la sfârşitul lunii decembrie, în 2013.

Revolta tribală sunită ce a urmat a favorizat intrarea Statului Islamic în cele două oraşe principale ale provinciei Anbar – Falluja şi Ramadi.

Violenţele au durat luni de zile şi până la investirea în funcţie a premierului irakian Haider al-Abadi, în luna septembrie a acestui an, majoritatea civililor au fost o ţintă a forţelor de securitate.

Doar acum a început să aibă loc o schimbare treptată în sânul rezidenţilor provinciei Anbar, care se întreabă dacă noul guvern va reuşi să se desprindă de politica lui Maliki.

Abadi a impus o interdicţie asupra loviturilor aeriene în zonele rezidenţiale, o schimbare dramatică de la acţiunile lui Maliki, care au forţat aproape 500.000 de oameni să îşi părăsească locuinţele din provincia Anbar. De asemenea, Abadi a recrutat în rândurile forţelor de securitate personalităţile tribale majore, care s-au remarcat în timpul ultimei revolte împotriva grupării Al-Qaeda în 2006 şi 2007.

Dar ofiţerul de informaţii din Anbar a avertizat că războiul de acolo încă este condus de ofiţeri numiţi de Maliki.

De asemenea, proasta planificare din partea conducerii militare afectează situaţia provinciei Anbar, a declarat un membru al consiliului provincial.

“Inamicul este mai puternic ca noi în privinţa numărului de luptători şi a echipamentului”, a declarat oficialul irakian, care a cerut să rămână anonim. “Dacă o luptă necesită două regimente, centrul de comandă pentru operaţiuni trimite doar un regiment, care nu poate ţine piept forţei inamicului şi este învins în câteva ore.”

Această stare jalnică a armatei, din perspectiva numărului de soldaţi şi a echipamentului, cuplată cu indignarea populaţiei faţă de Bagdad, au fost exploatate de Statul Islamic.

Legiuitorul Hamid Mutalq, din comitetul parlamentar pentru securitate şi apărare, a declarat că aceşti factori au jucat un mare rol atunci când Statul Islamic a cucerit oraşele Hit şi Kabaisa, situate în centrul provinciei Anbar, la începutul lui octombrie.

“Forţele noastre se clatină în faţa asalturilor repetate ale Statului Islamic”, a declarat un ofiţer care a dorit la rândul său să rămână anonim. “Noi am pierdut controlul asupra majorităţii drumurilor cheie din jurul oraşului Ramadi şi acest lucru a îngreunat mult aprovizionarea taberelor noastre.”

O supravieţuire nesigură

În vestul îndepărtat al provinciei Anbar, baza aeriană Ain al-Asad, care aprovizionează luptătorii tribali şi forţele irakiene ce apără barajul Haditha, se estimează că va rezista.

Dar guvernul irakian, armata americană şi forţele irakiene nu au o soluţie pregătită pentru triburile ale căror oraşe, situate în apropierea bazei aeriene, sunt acum încercuite.

În satul Zuait Albu Nimr, situat la 45 km nord-vest de Ramadi, tribul Albu Nimr a respins atacurile Statului Islamic începând cu luna octombrie. Ei s-au bazat pe armamentul paraşutat dar supravieţuirea lor este nesigură.

“Dacă tribul nostru este învins, atunci toate triburile luptătoare din Anbar vor suferi o lovitură grea”, a spus un lider tribal, care s-a întrebat de ce avioanele de luptă americane nu lovesc jihadiştii care îi înconjoară, mai ales că aceştia sunt în câmp deschis.

Zborurile desfăşurate în zonă au acţionat ca element de intimidare pentru militanţi, a adăugat el, spunând că acestea au afectat liniile de aprovizionare ale Statului Islamic. Mica companie militară ataşată comunităţii nu este suficientă pentru a-i apăra, a declarat el, chiar dacă ar avea mai multă muniţie.

Poarta spre Bagdad

Oraşul Amiriya Falluja, situat la 40 km sud-vest de Bagdad, a fost încercuit de tancurile şi blindatele Statului Islamic de aproape o săptămână.

Generalul Faisal Zobaie, care este şi comandant al poliţiei din acest oraş şi care a luptat împotriva Al-Qaeda în 2007 în Falluja, a transmis agenţiei Reuters că el a insistat ca americanii să desfăşoare lovituri aeriene împotriva luptătorilor jihadişti din jurul comunităţii sale.

Zobaie a declarat că, în cadrul unei întâlniri de acum câteva zile în Bagdad cu diplomaţi şi ofiţeri americani, i s-a cerut să forţeze luptătorii Statului Islamic să iasă în câmp deschis pentru ca armata americană să îi poată bombarda.

Deşi a făcut acest lucru, Zobaie nu a reuşit să intre în contact cu armata americană decât prea târziu, când luptătorii islamişti se retrăseseră în satele învecinate şi îşi ascunseseră armele.

După câteva zile, comunitatea sa a fost întărită cu o unitate militară. Dar chiar şi aşa, un sinucigaş islamist cu bombă a intrat duminică în oraş cu un vehicul Humvee şi a ucis un general.

Pentru moment, un drum spre sud a fost eliberat. Dar Statul Islamic încă flanchează oraşul la nord şi a dovedit că are abilitatea de a recâştiga terenul pierdut.