Simbolurile comuniste trebuiau interzise demult

Aflând că crimele regimului totalitar comunist au fost condamnate de către deputaţi, victimele deportărilor în Siberia nu-şi pot ascunde lacrimile, deoarece calvarul prin care au trecut le-a lăsat doar amintiri negre şi tulburătoare. Foştii deportaţi afirmă că simbolurile comuniste trebuiau interzise mult mai înainte, întrucât sunt pătate de sânge.

Unul dintre deportaţi, dl Nicolae Ciobanu din Bălţi, s-a născut în Siberia la trei luni după deportare şi nu-şi aminteşte foarte multe despre acea perioadă, însă de un lucru este sigur, el a urât regimul comunist toată viaţa lui.

“Mama lucra la munci foarte grele. Lucra unde o trimitea. Sunt împotriva lor, pentru că ei ne-au asuprit. Şi acum trăim cu spăima revenirii comuniştilor. Demult trebuiau interzise simbolurile secera şi ciocanul”, a spus el.

Eugenia Ghermăn nu poate uita calvarul pe care l-a trăit, nici după mulţi ani. Avea 16 ani când a fost urcată în tren şi dusă în Siberia împreună cu mama şi fratele mai mic.

Ea îşi aminteşte cu groază: “La patru dimineaţa s-a pornit trenul şi lumea toată striga. Ne hrăneau cu mâncare sărată, dar apă nu prea ne dădeau şi din această cauză mureau copiii pe drum. Să interzică simbolurile lor. Şi secera, şi ciocanul, că-s pline de sânge.

„Cei care ştiu ce s-a întâmplat pe timpul regimului totalitar comunist şi cunosc suferinţele prin care au trecut oamenii, pot spune că acum trăim într-o perioadă de democraţie. Cred că decizia Parlamentului de a interzice secera şi ciocanul este corectă” afirmă Mihai Chim. Avea doar un an şi jumătate când a fost deportat, împreună cu părinţii, iar după zece ani, când au revenit în Moldova, li s-a spus că au fost deportaţi din greşeală.

Istoricii menţionează că cifra persoanelor deportate ar fi de peste 60 de mii de oameni, însă numărul celor deportaţi din Basarabia şi Nordul Bucovinei nu se cunoaşte cu exactitate nici până în prezent.