Serghei Lavrov califică ştirile despre livrările de arme iraniene către Rusia drept "fabulaţii"

Iranul ar fi putut furniza Rusiei peste patru mii de tone de muniţie în doar o lună în 2024, este concluzia la care se ajunge pe baza datelor privind transporturile pe care organizaţia non-profit C4ADS (care se ocupă de probleme de securitate globală) le-a primit de la o sursă anonimă din sectorul transporturilor şi logisticii.

Datele furnizate de C4ADS şi analizate de Meduza conţin informaţii despre transporturile de containere feroviare deţinute de stat în perioada 1 noiembrie - 28 noiembrie 2024. Conform acestor date, în această perioadă, Căile Ferate Ruse au transportat până la 4,61 mii de tone de „materiale explozive” din portul maritim din satul Olya, din regiunea Astrakhan, către două instalaţii militare situate în apropierea frontierei cu Ucraina.

Exact aşa sunt etichetate adesea transporturile din Iran şi Coreea de Nord în facturile militare ruseşti – „materiale explozive”, spun analiştii C4ADS cu o vastă experienţă în lucrul cu astfel de date.

„Aceste arme provin direct de la linia de asamblare din Iran.”

Unul dintre trenurile cu „materiale explozive” a plecat din portul Olya pe 10 noiembrie 2024. Mai devreme în aceeaşi zi, vrachiul rus Port Olya-1 a acostat la debarcaderul local (acest lucru este demonstrat de o analiză a imaginilor satelitare Planet şi a datelor privind transportul maritim de pe platforma de urmărire Windward, realizată de Meduza şi C4ADS). Vrachiul navighează regulat între Rusia şi porturile iraniene Amirabad şi Feridun Kenar, situate la Marea Caspică.

Imaginile din satelit arată, de asemenea, un şir de containere care se întinde de la nava de marfă pe uscat. Este foarte probabil că Port Olya-1 să fi descărcat aceste containere pe şinele de cale ferată amenajate direct în port, spune Ruslan Leviev, fondatorul proiectului de investigaţie Conflict Intelligence Team (CIT), care a studiat şi fotografiile.

Portul Olya este un nod cheie în coridorul de transport dintre Rusia şi Iran. Ţările îl utilizează pentru a comercializa cereale, miel şi, după cum scrie Bloomberg, arme. Publicaţia a descoperit că peste un sfert din livrările de arme iraniene către Moscova sunt furnizate de omul de afaceri Hossein Shamkhani, un magnat al petrolului şi fiul lui Ali Shamkhani, consilier al ayatollahului Khamenei.

Portul este deţinut în majoritate de omul de afaceri Dzhamaldin Pashayev, care a fost sancţionat de SUA în 2024. Departamentul Trezoreriei SUA a raportat că, din 2021, companiile lui Pashayev au încheiat peste 200 de acorduri legate de transportul de mărfuri militare.

„Pashayev şi companiile sale, cu sprijinul Iranului, joacă un rol cheie în transferul de ajutor militar către zona economică specială Alabuga din Rusia, una dintre principalele fabrici de asamblare de drone pentru Ministerul Apărării rus”, a afirmat Departamentul SUA.

În acelaşi timp, au fost impuse sancţiuni şi asupra altor nave de marfă uscată care au fost de asemenea utilizate pentru transportul armelor iraniene către Rusia. Este vorba despre navele Port Olya-2, Port Olya-3 (se ştie că a transportat rachete tactice iraniene cu rază scurtă de acţiune Fatah-360) şi Port Olya-4. Toate aceste nave, inclusiv Port Olya-1, aparţin companiei MG-Flot, asociată şi ea cu Pashayev.

Din portul Olya, containere cu „materiale explozive”, conform datelor furnizate de C4ADS, au fost trimise către gările Kotluban din regiunea Volgograd şi Lukovsky din Osetia de Nord. Există două mari arsenale pentru depozitarea complexă a muniţiei, subordonate centrului 1060 pentru logistica Ministerului Apărării din Rusia, care se ocupă de aprovizionarea trupelor.

Imaginile din satelit ale arsenalului din Kotluban arată că, în noiembrie, „mai multe containere” au fost adăugate la depozit, a declarat pentru Meduza Ruslan Leviev, fondatorul CIT, care a studiat fotografiile.

„Este clar că aprovizionarea cu muniţie continuă”, a concluzionat el.

Până la 17% din toate livrările către arsenalul din satul Kotluban provin din Iran, potrivit unui raport al think tank-ului Kyiv School of Economics (KSE), care a studiat şi transporturile maritime prin portul Olya (KSE nu specifică sursa datelor sale). Kotluban primeşte arme şi din Coreea de Nord: acestea sunt transportate mai întâi pe mare până în portul Nakhodka, apoi transportate pe calea ferată. Arsenalul de la staţia Lukovsky, spun analiştii C4ADS, depozitează probabil şi arme din ambele ţări care susţin Rusia în războiul împotriva Ucrainei.

Livrările de „explozivi” din Iran şi Coreea de Nord către Rusia au crescut de la 150.000 de tone în 2023 la 260.000 de tone în 2024, potrivit analiştilor KSE. Transporturile de „explozivi” peste Marea Caspică pe care le primeşte portul Olya sunt destul de modeste în comparaţie cu volumul total: potrivit KSE, acestea se ridică la doar 13.000 de tone pe an. Meduza şi C4ADS au studiat rutele containerelor care conţin 4.610 tone — această greutate este echivalentă cu zeci de mii de obuze de artilerie.

Este imposibil să se tragă o concluzie clară cu privire la cantitatea de arme furnizate de Iran, spune Ruslan Leviev, care a studiat şi informaţiile furnizate de C4ADS.

„Este imposibil să împărţim pur şi simplu capacitatea containerului la dimensiunea proiectilului, deoarece Iranul furnizează Rusiei proiectile de mortier, proiectile de artilerie de trei calibre (122, 130 şi 152 mm) şi rachete Grad. Nu ştim proporţiile: cât din containerele [care au părăsit portul Olya] sunt ocupate de proiectile Grad şi cât de proiectile de mortier?”, explică expertul.

Complexul militar-industrial iranian serveşte interesele Rusiei în acest război, este convins Leviev: „După starea muniţiei iraniene, după marcaje şi chiar după cutiile în care sosesc, este clar că aceste arme sunt livrate direct de pe bandă rulantă iraniană”.

„Rachetele lui Schrödinger”

Livrările militare ale Iranului către Rusia au fost semnalate pentru prima dată în aprilie 2023: la acea dată, The Wall Street Journal a raportat că un milion de unităţi de muniţie fuseseră deja transportate pe mare. În septembrie 2023, o delegaţie condusă de Serghei Şoigu, pe atunci ministru rus al Apărării, a sosit la Teheran. În cadrul acestei întâlniri, ţările au început negocierile privind achiziţionarea de către Rusia a rachetelor balistice cu rază scurtă de acţiune, inclusiv Fatah-360, a raportat CNN.

Până în decembrie 2023, au semnat un contract pentru furnizarea de Fatah-360, iar toamna trecută, SUA, Franţa, Germania şi Marea Britanie au acuzat oficial Iranul de furnizarea rachetelor. Moscova şi Teheranul au negat acest lucru.

Rusia ar considera aceste rachete utile pentru atacuri asupra ţintelor mai apropiate de linia frontului, iar în acelaşi timp acest lucru ar ajuta Ministerul Apărării rus să elibereze propriile muniţii ghidate cu precizie – de exemplu, rachetele Iskander – pentru ţinte cu prioritate mai mare din adâncul Ucrainei, susţine Leviev.

Cu toate acestea, echipa CIT nu a văzut niciodată dovezi ale utilizării rachetelor Fatah pe linia frontului din Ucraina, continuă el: "În general, eu numesc rachetele Fatah-360 'rachetele Schrödinger', deoarece nu a apărut nicio fotografie cu ele în ultimul an. Nu este clar unde se află aceste rachete mitice. Acest lucru ne intrigă, deoarece Koksanele nord-coreene – tunuri autopropulsate şi MLRS M1991 – au apărut pe linia frontului la trei sau patru luni după primele rapoarte privind livrările [în toamna anului 2024 şi, respectiv, în vara anului 2023]. Există, de asemenea, multe fotografii cu obuze de mortier iraniene de 120 mm. Şi există un videoclip cu rachete iraniene pentru Grad, provenind de la Ministerul Apărării din Rusia.

Poate că informaţiile despre livrări au fost o campanie deliberată de dezinformare a serviciilor speciale ruse. Pe de altă parte, forţele armate ucrainene ar fi putut distruge rachetele Fatah livrate chiar înainte de a fi utilizate pe front, prin loviturile lor asupra aceluiaşi Kotluban.

Forţele armate ucrainene au atacat în mod repetat toate verigile lanţului de aprovizionare iranian către Rusia cu drone. La 18 aprilie 2025, forţele armate ucrainene au atacat portul Olya — aşa cum a raportat la momentul respectiv canalul Telegram Shot, sistemele ruseşti de apărare aeriană au doborât drona, iar rămăşiţele acesteia au căzut în râul Bakhtemir. La 15 august 2025, Ucraina a lovit nava Port Olya-4, care era ancorată în Olya. Potrivit rapoartelor mass-media, aceasta era încărcată cu muniţie din Iran. În mai 2024, o dronă ucraineană a deraiat un tren care transporta marfă către Kotluban. În noiembrie 2023, un întreg „tren cu obuze” ar fi explodat în Kotluban, au scris mass-media locale, citând martori oculari. Statul Major General al Forţelor Armate Ucrainene numeşte direct „trenurile cu rachete iraniene” ca ţinte ale acestor atacuri.

„Eficacitatea atacurilor ucrainene asupra arsenalelor ruseşti depinde în mare măsură de noroc. Dacă o dronă loveşte direct proiectilele şi le aprinde, va începe o detonare secundară. Şi dacă depozitul era deschis, majoritatea armelor vor arde”, a declarat Leviev pentru Meduza.

În ianuarie 2025, Vladimir Putin şi preşedintele iranian Masoud Pezeshkian au semnat un acord de parteneriat strategic. Kremlinul a declarat atunci că acordul va acoperi toate domeniile, de la cultural şi umanitar la militar şi politic. Cu toate acestea, ambele ţări continuă să nege furnizarea de arme. Astfel, reprezentantul oficial al Ministerului Afacerilor Externe iranian, Nasser Kanaani, a declarat că cei care leagă cooperarea dintre Moscova şi Teheran de războiul ruso-ucrainean încearcă să justifice furnizarea de arme occidentale către Kiev.

Şeful Ministerului Afacerilor Externe al Rusiei, Serghei Lavrov, a comentat declaraţiile americane privind furnizarea de rachete iraniene spunând că "dacă SUA inventează 10 minciuni pe zi, acuzându-ne de toate păcatele mortale, asta nu înseamnă nimic. Înseamnă doar că nu le place Rusia în sine ca şi competitor pe scena internaţională".