Românii din Toronto solidari cu ţara: "Vă suntem alături, vă auzim şi vă vedem"

De remarcat este modul civilizat în care s-a desfăşurat evenimentul. S-au aprins lumânări şi s-au rugat pentru tinerii ce au plecat dintre noi, pentru cei care se zbat pentru vieţile lor, cât şi pentru familiile lor atât de greu încercate. După un discurs scurt şi de suflet al dlui Doru Liciu, consul interimar al României în Toronto, a avut loc un moment de reculegere în memoria celor 44 de persoane care şi-au pierdut viaţa. S-a cântat apoi imnul ţării şi s-a ascultat cântecul compus în memoria victimelor: “Ce linişte-i acum, chitara plânge”

Evenimentul intitulat sugestiv - #COLECTIV -TORONTO, ESTE RÂNDUL NOSTRU !!!!! - poate fi accesat pe Facebook

Pentru a putea ajuta financiar pe cei care se luptă cu viaţa, cât şi pentru familiile greu încercate ale victimelor, s-a făcut apel la donaţii. Unii au făcut deja donaţii personale la spital. Alţii, au strâns şi continuă să strângă bani pentru ajutor. Familia Panait a strâns peste 6.000 de dolari de la prieteni, doctori şi dentişti români, precum şi de la magazinele româneşti. Prin serviciile Crucii Roşii Ilfov, banii au ajuns la două familii, ca ajutor de înmormântare.

Un alt apel de ajutor a venit de la Veronica, al cărui vecin, Ionuţ Tudor este în stare gravă în spital. Povestea lui Ionuţ Tudor, o puteţi afla aici

Gânduri, trăiri şi mesaje transmise celor din ţară

Dintre participanţi, d-nul Nicolae Carabaş, vădit afectat de cele întâmplate, ne-a adresat câteva cuvinte: “Cum să vă spun, sunt foarte mişcat de ce s-a întâmplat în România, şi vinovatul principal este corupţia. Nu se putea altfel. Dacă se respectau legile, dacă domnii care stau la guvern îşi făceau treaba nu se ajungea aici. Nişte copii care au murit nevinovaţi. Acolo n-a fost satanism, acolo a fost o formaţie ce cânta muzică rock, formaţie care tinerilor le place. Sunt şocat, de vineri seara nu-mi revin, sunt şocat… să arzi de viu, nu-mi pot explica, nu pot că concep.”

Veronica, a venit la eveniment ca să arate că ne pasă. “Indiferent dacă suntem aici, inima am luat-o cu noi, nu am lăsat-o în România şi bate în continuare în imnul sfânt al unei ode şi pentru ţara aceea, aşa cum bate şi pentru ţara aceasta că ne-a primit cu braţele deschise. Nu uităm niciodată de unde am plecat, nu uităm ce am lăsat acolo şi nu uităm nici de ce am plecat şi nici din cauza cui am plecat. Poate că dăm un semnal de alarmă că aşa nu se mai poate. Că de aici, de unde suntem, suntem solidari cu românii de acasă. Sunt aici pentru că am un prieten, care este în spital cu arsuri grave pe mâini, pe faţă, are urechea arsă, sunt aici pentru că mă doare. Celor de acasă le transmit că suntem alături de ei.”

Ioana, una dintre organizatoare, a iniţiat evenimentul la scurt timp după cele întâmplate în România. Ea a colaborat împreună cu Jana Stan şi Rocateach, pentru că au simţit că trebuie să fie aproape de cei afectaţi. “ am vrut să fim aproape de cei care şi-au pierdut viaţa. Pe măsură ce au evoluat lucrurile, noi am vrut să fim aproape şi de cei care ies în stradă zi de zi şi se luptă practic pentru o zi mai bună, pentru viitorul lor, şi nu numai al lor, al copiilor copiilor lor. Eu personal sunt aici de 10 ani şi am venit împreună cu părinţii mei, cu aceeaşi speranţă, pentru un viitor mai bun. Şi cred că ar fi bine să nu mai existe nevoia de a pleca în afară pentru o zi de mâine mai bună. Suntem un popor care am trăit pe aceleaşi meleaguri, din strămoşii noştri, de la Ştefan cel Mare încoace, am crescut şi am rămas acolo şi ne-am apărat ţara. Aş vrea ca pe viitor să fim cu toţii uniţi, să avem posibilităţi ca copiii noştrii să ducă o viaţă mai bună în ţara lor”.

Laura, a fost printre cei care au participat la prima revoluţie din România din 89. Cu gândul la tinerii care au plecat atât de tragic dintre noi, dar şi la tinerii care protestează în stradă, Laura afirmă: ”sentimentul pe care-l am nu pot să-l descriu, probabil ca şi ei simt ceea ce am simţit noi, în 89. Sper ca de data aceasta să rezolve ceva, am sperat şi în 89 dar din păcate, am realizat că după 25 de ani nu s-a făcut nimic. A trebuit să moară nevinovaţi ca oamenii să iasă acum din nou în stradă. Sper ca măcar acum, de această dată, să fie spre bine”.

Nimeni nu e întreg dacă nu e împreună cu ceilalţi

Din experienţa şi prin prisma gândirii dlui Nedi Gavriliu, maestru de arte plastice, marea miză a sacrificiului acestor tineri minunaţi este aceea de a ne aduce într-un nou stadiu de evoluţie în care împreună vom învăţa să devenim un întreg. “Noi ştim foarte bine că nimeni nu e întreg dacă nu e împreună cu ceilalţi: indiferent că e vorba de cei care nu sunt încă aici, sau ne referim la cei care suntem aici şi ne referim şi la ceilalţi care au plecat dintre noi fizic dar care sunt tot printre noi.

Cred că cea mai importantă miză a acestui moment este de a fi împreună mai ales pentru noi românii, despre care s-a spus că avem această fisură. Şi au apărut tinerele generaţii care ne învaţă şi pe noi, pe ăia pe care s-au urcat tancurile la revoluţie, cum să fim împreună, că ei ştiu mai bine decât noi.

Şi a fost nevoie de un sacrificiu, aşa e în istoria omenirii, totdeauna se întâmplă un sacrificiu pentru ca să-i aducă pe oameni într-un nou stadiu al istoriei, să reînveţe să fie împreună; şi tinerii ăştia ne-au reînvăţat prin sacrificiul lor şi ne-au adus în situaţia de-a învăţa să fim împreună. Din punctul meu de vedere asta e marea miză: a fi împreună între noi şi a fi împreună cu ei şi a trăi istoria contemporană, momentul actual, al istoriei contemporane a ţării, vii şi morţi - “cu viii şi morţii împreună” cum spunea Nichita.

Alături şi pentru comunitatea românilor din Toronto

Dl Doru Liciu, consul interimar al Consulatului General al României la Toronto, a fost alături de comunitatea românilor. Dânsul a avut amabilitatea să transmită câteva cuvinte celor din ţară: “În primul rând le doresc acelor care şi-au pierdut rudele şi prietenii dragi să găsească puterea, să reuşească să treacă peste acest moment tragic. Îmi exprim sincere condoleanţe faţă de pierderea suferită, deşi sunt sigur că nimic nu poate să compenseze această pierdere, dar sper, cu timpul să reuşească să-şi găsească împăcarea.

La nivelul consulatului de la Toronto am deschis o carte de condoleanţe semnată de membrii comunităţii române şi de reprezentaţii autorităţilor canadiene, de reprezentatii consulatelor străine acreditate la Bucureşti. Pe pagina web a consulatului sunt disponibile numerele de cont pentru spitalele din România la care se pot face donaţii în bani.

Vreau să le mulţumesc tuturor membrilor comunităţii româneşti din Toronto, care au venit astăzi în faţa consulatului să-şi exprime solidaritatea faţă de victimele incidentului tragic din România. Sper că această moarte a acestor tineri nu va fi în zadar, sper să găsim în noi dorinţa şi puterea de a fi mai buni şi de a face din societatea noastră o societate mai bună”.

Spicuiri din Cartea de Condoleanţe

Printre cei care au semnat cartea de condoleanţe se numără membri ai guvernului canadian, ai consulatelor din diferite ţări printre care: Italia, Ungaria, India, Pakistan, Afganistan, Turcia, Filipine, lista putând continua.

Am ales pentru dumneavoastră câteva dintre mesajele puse pe hârtie:

“Sincere condoleanţe supravieţuitorilor şi familiilor victimelor incendiului din Clubul “Colectiv”. Fie ca drama acestora şi reacţiile societăţii la aceasta să contribuie la dorinţa de schimbare în mai bine a ţării noastre.”

“Vă iubesc, români frumoşi! Sunt cuprinsă de durerea care o simţiţi cu toţii, cei care aţi ieşit în stradă. Vă rog şi vă rugăm, noi celor cărora le e dor de casă. NU VĂ LĂSAŢI. Suntem alături de voi şi împreună putem să croim un drum mai bun. Schimbarea începe cu noi. Cred că acesta este mesajul îngerilor care nu mai sunt printre noi. Cuprins de durere, ofer condoleanţele mele famililor şi sperăm să putem ajuta şi noi cu ceva.”

“E important să ştim că cei din Colectiv nu au murit degeaba. Ca şi în anul 89, ca şi părinţii noştri, cei din Colectiv au murit spunându-şi şi luptând şi răcnind pe tancuri de cuvinte, libertatea. Întâmplător au fost arşi, şi ca urmare noi nu am cedat. Ci ne-am unit. Noi suntem viitorul.”

“Cuvintele nu reuşesc să exprime gândurile pe care le simţim pentru voi. Vă trimitem forţă, încredere, speranţă, celor care încă se luptă şi condoleanţe celor care au plecat.”

“Ziua de 30 octombrie 2015 va fi scrisă în istorie. Ce păcat că au trebuit să piară nevinovaţi … Sperăm într-o Românie sănătoasă, liniştită.”

“Pe 30 oct 2015 am pierdut o parte din noi, am pierdut 41 şi continuăm să numărăm din păcate. Dar odată cu pierderea lor a reînviat în noi spiritul românesc, a înviat unitatea, a înviat generaţia care părea pierdută. E păcat că ne-a trebuit 26 de ani şi o asemenea tragedie pentru a ne trezi.”