România pro-tutun. Dar cu mentol!

Încă o dată guvernul dă cu sănătatea ţării de pereţi. Şi cu ceea ce se întâmplă cu noi. Încă o dată, interesul poartă fesul. De data aceasta, fesul se numeşte "avem nevoie de accizele de pe ţigări".

Astăzi, Eugen Nicolaescu, ministrul roman al Sănătăţii va prezenta în cadrul consiliului miniştrilor Sănătăţii din Uniunea Europeană, punctul de vedere oficial (şi ruşinos) al României în privinţa propunerii pentru noua Directivă europeană a tutunului. Nu este unul care să ne onoreze. Nici care să ne avantajeze pe noi, ca popor.

Eugen Nicolaescu este pus în situaţia de a NU susţine Directiva Europeană anti-tutun care vrea să limiteze drastic vânzarea de ţigări slim şi mentol.

Foarte pe scurt, extrăgând esenţialul din memorandumul pe care Nicolaescu este obligat sa îl susţină în forul european, România este de acord cu directiva care vrea să limiteze fumatul, dar doreşte anumite modificări şi anume în punctele sale esenţiale. Respectiv:

- Nu (prea) suntem de acord cu interzicerea ţigărilor mentol.

Nota bene: suntem pe primul loc în Europa la fumat în rândul tinerilor. Iar tinerii fumează, logic, în special ţigări cu mentol. Sunt parfumate, "frumuşele", dau un aer "cool" şi acoperă gustul adesea scârbos pe care ţigara normală îl are pentru cineva care abia se apucă de fumat.

- Nu suntem de acord nici ca avertismentele despre nocivitatea fumatului să acopere 75% din suprafaţa pachetului de ţigări. 45% e suficient. Să nu carecumva să se sperie cei care se apucă de fumat.

- O altă propunere cu care Guvernul nu este de acord este interzicerea ţigărilor slim, cu diametrul mai mic de 7,5 mm. Care, şi ele, intră tot în categoria celor preferate de tineret. În special pentru fete. Este "Divă like". În viziunea lor...

"România îşi exprimă rezervele privind interzicerea producţiei şi comercializării de ţigări mentol şi slim, măsuri propuse Comisia Europeană", a declarat recent, la Bruxelles, Varujan Vosganian, potrivit Observator European. "Nu credem că interzicerea producţiei şi comercializării de ţigări mentol şi slim respectă această proporţie corectă între criteriile de natură economică şi cele care ţin de sănătatea populaţiei", a mai afirmat Vosganian.

Cum de am ajuns să dăm cu oiştea în gardul Europei?

Actuala variantă de propunere a Uniunii Europene îşi propune să introducă măsuri severe impotriva fumatului în rândul tinerilor şi adolescenţilor. Aceia dintre noi care au copii la vârsta "primei ţigări" înţeleg de ce. Însă probabil că guvernanţii noştri sunt holtei. Şi n-au copii adolescenţi.

Suntem ţara UE şi suntem consultaţi şi noi în ceea ce priveşte sănătatea Europei. Este onorant. Sau ar fi trebuit să fie, de fapt. Astăzi, şi votul nostru contează şi ar fi putut schimba ceva.. în bine, dacă eram înţelepţi.

Dar am decis să ignorăm acest aspect. Interesul "nostru" a contat mai mult. Cel pecuniar.

Când a venit vorba despre ce poziţie să adoptăm în faţa Europei în ceea ce priveşte directiva cu fumatul, Ministerul Sănătăţii şi cel al Economiei nu s-au înţeles. S-au întocmit două memorandumuri. Fiecare dintre ele reflectând interesele celor ce l-au redactat: Ministerul Sănătăţii îşi dorea prevenirea fumatului care provoacă boli grave ce, una peste alta se reflectă şi în costuri la buget, Ministerul Economiei îşi dorea.. doreşte banii producătorilor de ţigări.

Cine a câştigat? Aveţi dreptul la trei încercări.

Dacă nu aţi ghicit, va dezlegăm misterul. Interesele economice au prevalat.

Pe 22 aprilie, Guvernul a merge în faţa Europei susţinând varianta Vosganian.

Banii au prevalat. Ministerului Sănătăţii i s-a pus pumnul în gură. O parte din banii de accize merg la sănătate... deci.. nu ne permitem să stopăm fumatul.. q.e.d.

Vosganian este seren. Şi mulţumit de Ponta şi Guvern. "Este adevărat că nu ne-am înţeles [cu Ministerul Sănătăţii]. Dar fiecare are viziunea sa şi este normal acest lucru. Însă, mandatul s-a dat pe varianta înaintată de noi [Ministerul Economiei]", afirma ministrul pentru care e firesc ca banii să prevaleze asupra sănătăţii. Să vedem de ce.

Totul a fost o chestie de calcul. Meschin.

Potrivit reprezentantului Societăţii Române de Pneumologie, fumatul costă anual statul român 278,6 milioane de euro, din care 158 milioane de euro merg la tratametul bolilor cauzate de fumat, 5 milioane se duc pe concediile medicale pentru bolile aferente, 89 de milioane de euro merg la pensionări anticipate şi 26,6 milioane de euro... decese premature din cauza fumatului. Da, fumatul duce la deces.

Calculul este simplu. Dacă s-ar interzice vânzarea ţigărilor subţiri, lungi şi mentolate în România, statul ar pierde peste 330 de milioane de euro.

Rezultă că "merită" să fim pro vânzare de ţigarete cu mentol.Şi slim. Statul ar câştiga în jur de 51.5 milioane de euro anual. Profit curat. După ce îi îngrijim şi îngropăm pe canceroşi şi alţi bolnavi asemenea lor. Că ce, doar nu i-a pus Vosganian să se apuce de fumat. Nu personal.

Nu ştiu însă dacă a făcut cineva vreun calcul cât costă suferinţa familiei unui bolnav de cancer la plămâni. A unui aterosclerotic. A unui paraplegic după atacuri cerebrale, cât costă suferinţa unui om. Şi dacă suferinţa fumătorului, a familiilor îndoliate sau a celor cără zilnic caserole cu tocăniţă la spital merita mai mult de 51.5 milioane de euro anual. Şi dacă se merită să perpetuăm fenomenul fumatului care dă dependenţă numai pentru bani. Dacă ne avantajează. Etic, moral, uman.

Sigurii mulţumiţi de poveste sunt producătorii de ţigări. Al doilea plătitor de taxe şi accize al ţării după Petrom.

“Decizia Guvernului este una corectă, este vorba de al doilea mare contribuabil la nivel de stat. Statul încasează anual 3 miliarde de euro din accize, TVA şi alte taxe din această industrie. Foarte, foarte mulţi bani intră la buget sigur şi rapid, pentru că suntem obligaţi să plătim taxele înainte, chiar dacă ne împrumutăm pentru acest lucru”, a declarat pentru Gândul Gilda Lazăr, director Corporate Affairs la JTI

Argumentele în baza cărora ne-am pus Ghiţă contra în stopatul fumatului pe plan

Ca de obicei, suntem campioni în forme fara fond. Am încercat să fac un slalom printre argumentele Vosganiene. A fost greu. Foarte obositor.

Ca de obicei, diversionism. Oficialii noştri se leagă de copaci doar, doar nu mai vede nimeni pădurea. Chiţibuşisme, "dig into the words", zic englezii. Se sapă în cuvinte pentru a abate atenţia de la mesajul lor.

Analizând ce spune presa, dăm doar două exemple care ies în evidenţa clar ca formă fără fond:

România vine şi cere eliminarea sintagmei "mentol" din directiva CE. Aşa, nu că ne interesează pe noi bănuţii din accize... ci fiindcă suntem mai catolici decât papa, şi ori e albă, ori e neagră, nouă nu ne place gris! Ministerul Sănătăţii spune că nu este posibilă o abordarea diferită a produselor din tutun cu arome – ori se interzic toate, ori nu se interzic niciunele. Normal, mai întâi să interzică UE ţigările cu friptură şi apoi le interzicem şi noi pe alea cu mentol.

În plus, Guvernul român propune ca planta de tutun să nu fie considerată ingredient ci materie primă de bază în ţigară. Fabulos! Ministerul Sănătăţii a explicat că introducerea plantei de tutun ca ingredient se datorează diferenţei de înţeles a cuvântului „Ingredients” în engleză şi „Ingrediente” în româna. Traducerea corectă este „Constituenţi”. Nu ştiu ce simte cititorul, pe mine una, logica m-a ameţit. Nu pot explicita acest argument. Dar poate cititorii sunt mai înţelepţi.

"spicuirile" din ce mai zic analiştii teoriilor vosganiene ar putea continuă... Dar, ce a fost de scos în evidenţă, nu s-a scos deja?

Îmi amintesc că acum vreo doi ani de zile, luam masa cu un prieten drag. Numărul 2 în ierarhia unuia din mai importanţi producători de ţigarete de la noi..

Fumam, la vremea cu pricină, fumam mult. Şi mă costa. Scump, foarte scump. Îmi amintesc că, răsucind ţigara, m-am luat de viaţa amicului meu "dar ce puneţi în ele, domnule, aur, de costă atâţia bani?".

A început să râdă: "n-ai tu idee ce ieftin costă o ţigară. Grosul banilor se duc la stat."

Nu costă ieftin o ţigară. Costă scump. Au trecut anii şi a fost greu, foarte greu să mă las de fumat. Insomnii, sevraje, medicamente etc. N-am reuşit. Nu până de curând.

Sunt, ca să citez din Allen Carr, în sfârşit nefumător. Unul care s-a plimbat vreo 20 de ani pe calea dependenţei de tutun. Şi mă uit cu ochii unui care ştie la adolescenţii fumători. Cei pe care guvernanţii noştri i-au sacrificat.

Mă uit acuma la tinerii care fumează. Mă uit cu milă şi îmi pare tare rău de ei.

Tinerii sunt tineri, se simt puternici, nemuritori şi au senzaţia că totul este sub controlul lor. Sunt tineri. Teribilişti şi aroganţi. Cred că este oricând posibil să te rupi de viciu. Dar nu e. În timp, ţigara te transformă într-un sclav. Şi ei nu ştiu.

Îşi aprind mentolata şi se simt cool şi sexy pe terase pe Lipscani. Şi nu îi cred pe cei ce le explică că fumatul creează gravă dependenţă, că îţi fură libertate, sănătate, bani. Că ajungi după o vreme sclavul lui.

E trist. Eu mă întreb dacă guvernanţii noştri au fumat vreodată. Dacă ştiu cât de greu este să te laşi. Mă întreb dacă guvernanţii noştri au avut pe cineva cu picioarele tăiate din cauză fumatului. Sau bolnav de cancer. Mă întreb dacă guvernanţii noştri au copii acasă. Dacă i-au văzut fumând şi dacă sunt conştienţi că, în ciuda aparenţelor, şi copiii lor sunt ... muritori.

Dacă ar şti, probabil că nu l-ar fi trimis pe Nicolaescu să susţină că suntem pro ţigarete slim şi cu mentol...