Relaţia Cuba-Venezuela, la terapie intensivă

De fiecare dată când autorităţile venezuelene îl vizitează pe preşedintele Hugo Chavez, spitalizat la Havana din 9 decembrie şi se întâlnesc cu fraţii Fidel şi Raul Castro, se întorc la Caracas vorbind spaniola cu un accent cubanez inconfundabil. Iar aceasta pentru că relaţiile dintre cele două guverne, dincolo de terapia intensivă rezervată liderului venezuelean, sunt mai presus de cooperare bilaterală, cu o 'continuitate' şi o perioadă 'nedefinită'. Delegaţia guvernului venezuelan, formată din vicepreşedintele Nicolas Maduro; soţia sa, procuror general, Cilia Flores; preşedintele parlamentului, Diosdado Cabello şi ministrul energiei, Rafael Ramirez, au avut a doua întâlnire la vârf la Havana, în ultimele 15 zile, fapt ce a determinat opoziţia să se întrebe dacă 'Venezuela nu a devenit o colonie a Cubei', notează joi ziarul ABC.

Gustavo Mujica, secretar general adjunct al formaţiunii de opoziţie Movimiento Socialismo, a criticat 'summitul roşu' desfăşurat în Cuba, spunând că reprezentanţii guvernului venezuelean să comportă 'fără ruşine' şi că deciziile par să fie luate la Havana. Iar preşedintele Chavez pare să fie sechestrat acolo 'fără niciun raport medical care să ne informeze despre starea sa de sănătate'. În timp ce pentru Leopoldo López, lider al Voluntad Popular, Caracasul pare să se fi mutat la Havana, într-o totală lipsă de respect faţă de 'suveranitatea naţională'. Mujica a cerut guvernului să clarifice relaţia de dependenţă pe care o menţine cu Havana şi cu guvernul cubanez.

În anul 2000, Fidel Castro şi Hugo Chavez au început să pună bazele unei relaţii în domeniul petrolier prin intermediul căreia Venezuela furniza insulei 95.000 de barili pe zi în condiţii de plată preferenţiale. Cuba plătea prin servicii şi personal factura petrolieră. Convenţiile bilaterale s-au extins tuturor domeniilor instituţionale. Chavez le-a oferit cubanezilor contracte profitabile în valoare de 6 miliarde de dolari anual care a permis salvarea financiară şi economică a insulei, dar şi în avantajul liderului şi al rămânerii sale la putere. Cubanezii veniţi în Venezuela în baza acestor contracte sunt tehnicieni, medici, asistenţi medicali sau militari. Numărul lor a oscilat între 80.000 şi 44.804 de persoane, cum a recunoscut Chavez.

Personalul cubanez se ocupă de securitatea personală a lui Chavez. Dar şi de notariate, registre civile, de misiuni de sănătate, de vămi, porturi şi aeroporturi, de construcţia de locuinţe, energie electrică, comerţ cu alimente, dezvoltare agricolă, practic de toate activităţile, inclusiv cele militare. Misiunea Barrio Adentro, un program de sănătate gratuită pentru cei nevoiaşi, a servit la creşterea popularităţii lui Chavez în campaniile electorale. Este ceea ce recunoaşte Yumar Gómez, unul din cei 500 de medici cubanezi care au reuşit să fugă anul trecut şi să ajungă la Miami.

El a declarat ziarului El Universal că şefii lui din Venezuela le-au cerut în campania prezidenţială din 2012 să-i sperie pe pacienţii, care doreau să-l voteze pe liderul opoziţiei Henrique Capriles, că lucrurile vor merge rău şi să facă apel la teamă. Influenţa politică cubaneză a fost eficientă cu Chavez şi încearcă acum să facă acelaşi lucru cu succesorii săi. Totuşi în privinţa energiei electrice tehnicienii cubanezi nu par să aibă o mare expertiză: Venezuela s-a confruntat cu 50 de întreruperi ale curentului anul trecut.