Refugiul lui Assange creşte mânia Americii de Sud

Un australian din Marea Britanie acuzat de infracţiuni sexuale în Suedia, dar temându-se de o extrădare în Statele Unite, caută azil în ambasada Ecuadorului din Londra şi provoacă o reacţie naţionalistă în America de Sud, la peste 9.000 de kilometri distanţă. Interconectarea globală nu ar fi putut deveni mai complicată, dar o cercetare a istoriei ne ajută să situăm neconcordanţa în context.

Pare un curs improbabil, dar în ce îl priveşte pe australianul în cauză, militantul pentru o guvernare deschisă şi fondatorul Wikileaks Julian Assange, scopul căutat l-ar putea reprezenta deprinderea meşteşugului de a surprinde şi punerea în mişcare a unor evenimente cu repercusiuni dincolo de ceea ce şi-a imaginat.

Assange a intrat în ambasada ecuadoriană în iunie, unde rămâne ascuns în timp ce Marea Britanie şi Ecuadorul se află în imposibilitatea de a ajunge la un acord privind condiţiile în care el ar putea părăsi misiunea. Doar în această săptămână, instanţele engleze au mărit presiunea prin hotărârea că susţinătorii lui Assange, care au depus 135.000 de dolari pentru cauţiunea lui, îşi vor pierde banii. Relaţiile dintre Ecuador şi Statele Unite au fost în general proaste, ele nefiind în nici un caz îmbunătăţite de wikileaks, site-ul online care invita oamenii să publice documente legate de infracţiunile comise de guvern sau de corporaţii.

Mânia Ecuadorului

În aprilie 2011, Quito l-a expulzat pe ambasadorul SUA Heather Hodges, după ce wikileaks a publicat un cablu diplomatic confidenţial în care s-a raportat că preşedintele Rafael Correa ştia înainte de preluarea mandatului despre acuzaţiile de corupţie împotriva unui poliţist cu o funcţie importantă. Statele Unite au răspuns în acelaşi mod, prin expulzarea ambasadorului Ecuadorului Luis Gallegos. Correa, niciodată binevoitor faţă de Washington, detestă ceea ce el suspectează a fi o lungă istorie de intervenţie americană în treburile interne ale ţării sale.

La rândul său, Washingtonul îl priveşte pe Correa ca pe un aliat apropiat al preşedintelui Venezuelei Hugo Chavez, perceput de Statele Unite ca o ameninţare la adresa intereselor sale în propria curte. Correa foloseşte o retorică anti-americană similară cu cea a lui Chavez şi a demonstrat acest lucru prin închiderea bazei forţelor aeriene americane din ţara sa, în 2009.

Assange susţine că se teme că, dacă va fi trimis în Suedia, el ar putea fi extrădat în Statele Unite, unde s-ar putea confrunta cu un proces pentru spionaj şi ar putea primi, în consecinţă, pedeapsa cu moartea. Aşa că atunci când a pierdut recursul său împotriva extrădării în instanţele engleze, Ambasada Ecuadorului a fost o alegere logică.

Jenaţi de decizia Ecuadorului de a-i acorda lui Assange protecţie diplomatică, britanicii au continuat prin provocarea de furie în întreaga Americă de Sud, sugerând că autorităţile ar putea intra în ambasadă pentru a-l captura pe Assange. Secretarul de Externe William Hague a insistat că britanicii nu au făcut nicio ameninţare, dar guvernul britanic a trimis o scrisoare Ecuadorului în care a subliniat existenţa unei legi care permite poliţiei britanice să intre într-o ambasadă străină, lege care a fost aprobată după ce o poliţistă a fost împuşcată şi ucisă de la o fereastră a Ambasadei libiene, în timpul unui protest din 1984. Dar legea depinde de suspiciunea că o infracţiune ar fi avut loc în sediul ambasadei. În cazul lui Assange, nu există o astfel de afirmaţie.

Ecuadorul a protestat acuzând Marea Britanie de comportament arogant şi neocolonialist şi a primit sprijin din partea majorităţii ţărilor din regiune. La o reuniune din iunie a Organizaţiei Statelor Americane, membrii OSA şi-au exprimat solidaritatea cu Quito şi au reiterat "inviolabilitatea misiunilor diplomatice." Scrisoarea din partea Ministerului britanic de Externe a fost portretizată ca o ameninţare de a ignora Convenţia de la Viena, care reglementează extrateritorialitatea misiunilor diplomatice şi ca un comportament arogant din partea unei puteri mai mari. Faptul că Marea Britanie a fost odată o putere imperială a pus paie pe foc.

Aroganta Mare Britanie

Având în vedere că una dintre priorităţile de politică externă ale actualei coaliţii britanice a conservatorilor şi liberal-democraţilor de la guvernare este stimularea comerţului cu America de Sud, observatorii afacerilor externe au rămas miraţi. Fostul lider al Partidului Liberal Democrat, Sir Menzies Campbell, a sugerat că manevra a fost contraproductivă şi că Londra nu a mânuit corespunzător relaţiile cu întreaga regiune, menţionând litigiul Marii Britanii cu Argentina în legătură cu Insulele Falkland, sau Islas Malvinas cum sunt cunoscute în America Latină, ele fiind revendicate atât de Londra cât şi de Buenos Aires.

În Camera Comunelor, Campbell l-a întrebat pe ministrul de externe Jeremy Browne: "Nu există riscul ca, dacă ne vom comporta într-un mod arogant, aceste obiective la care tocmai ai făcut referire (consolidarea relaţiilor şi comerţului) să fie substanţial prejudiciate? Şi nu în ultimul rând, desigur, interesul nostru în păstrarea independenţei şi auto-determinării poporului din Insulele Falkland. "