Recorder, noi dezvăluiri: DNA ar fi vrut sa îl citeze pe Patriarhul Daniel, dar s-au speriat de impactul public

Patriarhul Daniel
Patriarhul Daniel (Epoch Times România)

Jurnalistul Victor Ilie de la Recorder, cel care s-a infiltrat în interiorul unei reţele secrete în care oameni de afaceri, politicieni şi prelaţi de la vârful Bisericii Ortodoxe Române lucrează mână în mână în domeniul construirii şi reabilitării de biserici din bani publici, a declarat că, din informaţiile obţinute de el, Direcţia Naţională Anticorupţie ar fi intenţionat să îl cheme pe Patriarhul Daniel pentru a-i pune întrebări în legătură cu anumite achiziţii făcute de Biserică, dar că au făcut în pas înapoi de teama “impactului public”.

În schimb, precizează jurnalistul într-un podcast Recorder, DNA a decis să îl cheme la întrebări pe asistentul Patriarhului, părintele Nicolae Crângaşu, doar că, şi în cazul acestuia, instituţia nu a ştiut cum să procedeze cel mai bine.

Recorder: Cu toate aceste breşe, procurorii au intrat vreodată până acum în curţile bisericilor? Ştii de cazuri că s-ar fi anchetat astfel de achiziţii şi care să fi ajuns în instanţă?

Victor Ilie: Stiu de cazul părintelui Crângaşu [Nicolae Crângaşu – n.r.] care, săracul, a ajuns la DNA în povestea cu Elena Udrea din primul material. Dar, şi acolo, instituţia a fost timorată. Din discuţiile pe care le am cu poliţiştii de pe acolo, spun că ei voiau să îl citeze pe Patriarh, dar s-au speriat de impactul public. ‘Totuşi, intră politicieni pe aici, pe uşa asta deja celebră, cum ar fi să-l vedem pe Preafericitul?’.

Până la urmă au decis să îl cheme pe asistentul Patriarhului, pe părintele Crângaşu şi, din ce mi s-a povestit, nici nu ştiau dacă să îl roage să jure cu mâna pe Biblie, pentru că asta e procedura. Dar din punctul de vedere al Bisericii, ăsta este un păcat. Şi, imaginează-ţi acum ce situaţie caricaturală ai, cu poliţişti, procurori, toţi la grămadă. ‘Bă frate, ce facem cu el? Îl punem să jure cu mâna pe Biblie? Că nu o să jure, nu mai zice nimic, nu mai consemnăm, că n-a jurat, a refuzat’. Aveau această problemă, ei fiind statul român!

Într-un material intitulat, “Catedrala prăduirii neamului”, jurnaliştii de la Recorder au precizat următoarele despre Elena Udrea şi părintele Crângaşu:

În primăvara anului 2010, din Dealul Patriarhiei pleacă o scrisoare de maximă importanţă, semnată de însuşi Patriarhul Daniel. Destinatar: Elena Udrea, la acel moment ministru al Dezvoltării şi unul dintre cei mai influenţi politicieni din România.

Într-un limbaj care amestecă evlavia cu disperarea, scrisoarea insistă pe nevoia de consolidare a unor clădiri de la Reşedinţa Patriarhală, monumente istorice “aflate în pericol de prăbuşire”. Se afirma că Patriarhia şi Arhiepiscopia Bucureştilor sunt sărace şi nu dispun de fonduri, dar au în subordine o firmă care a realizat deja o parte din lucrări. Era nevoie de fonduri suplimentare pentru reluarea lucrărilor “în regim de urgenţă, respectiv 48 de ore”.

În final, i se recomandă Ministerului Dezvoltării să ocolească procedura de licitaţie şi să aloce banii direct către firma Chivotul Mare SRL, “înfiinţată de centrul nostru arhiepiscopal cu scopul special de a executa lucrări de construcţii la obiectivele bisericeşti în cele mai avantajoase condiţii”. Tonul şi conţinutul acestei scrisori ilustrează perfect felul în care Biserica înţelege să se raporteze la banii publici: îi cere, vrea să îi primească repede şi să aleagă singură firmă care face lucrările.

Elena Udrea a aprobat solicitarea Patriarhului, iar banii au fost alocaţi prin Compania Naţională de Investiţii (CNI). Funcţionarii de acolo au realizat, însă, că legea achiziţiilor publice îi obligă să organizeze o licitaţie, unde, pe lângă Chivotul Mare, s-au mai înscris şi alte firme private. SRL-ul Patriarhiei n-a putut face dovada unor lucrări similare executate anterior, aşa că licitaţia a fost câştigată de Rico SRL, firma unui afacerist constănţean pe nume Marcel Gheorghe. Acesta a încasat 1,89 milioane de lei, dar avea să afle, curând, că Biserica pierde o bătălie, dar câştigă întotdeauna războiul.

Când au vrut să se apuce de treabă, cei de la firma Rico SRL au fost întâmpinaţi de consilierul patriarhal Nicolae Crângaşu, care le-a transmis că utilajele lor nu sunt binevenite în Dealul Patriarhiei. Brusc, lucrările pe care Patriarhia le declarase urgente pentru a lua fonduri de la stat puteau să mai aştepte.

Şi au aşteptat până când patronul Rico a înţeles ce trebuie să facă: a subcontractat lucrările pe care le câştigase la licitaţie către firma Bisericii, Chivotul Mare SRL, virându-i în conturi 1,5 milioane de lei.

Ce s-a întâmplat cu restul banilor, de până la 1,89 de milioane? Un indiciu îl găsim într-unul din dosarele Elenei Udrea de la DNA, care trenează de ani buni şi despre care în spaţiul public se cunosc doar frânturi de informaţii. Fosta consilieră prezidenţială e acuzată că ar fi pus mâna pe o vilă din staţiunea Eforie Sud, trecând-o din proprietatea statului în cea a şoferului său, Tudor Breazu.

Articolul integral aici.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Interne