Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei atac la adresa lui Vasile Bănescu după ce acesta a criticat lipsa de reacţie a BOR în faţa "georgizării" Bisericii

"A vorbi despre o presupusă complicitate a Bisericii faţă de unele curente politice actuale reprezintă o mistificare a realităţii", transmite purtătorul de cuvânt al BOR, Adrian Agachi, într-o postare pe Facebook, după ce predecesorul său Vasile Bănescu a criticat lipsa unor reacţii ferme ale responsabililor cu comunicarea din cadrul Bisericii faţă de aşa-zisul "conservatorism creştin".

Mai exact, Bănescu a deplâns faptul că Biserica şi vocile cu greutate din interiorul ei nu se delimitează de promotorii ideilor pro-ruse, georgiste, antieuropene etc. din cadrul BOR.

"Definirea limpede a poziţiei veritabil creştine şi ortodoxe a Bisericii faţă de orice entitate publică sau politică ce falsifică creştinismul şi Ortodoxia este o urgenţă profund sanificatoare pentru întreaga societate care se confrunta azi cu cel mai grav asalt al manipulării şi dezinformării comise inclusiv prin confiscarea mesajului creştin", a avertizat Bănescu. Mesajul integral, aici.

Nemulţumit de faptul că Bănescu a cerut responsabilitate din partea BOR, Agachi răstălmăceşte mesajul şi susţine că Bănescu pretinde ca BOR să se alineze opiniilor lui şi că vrea să transforme Biserica într-un actor al unei lupte ideologice.

Redăm mesajul lui Agachi:

Patriarhia Română este somată public de fostul ei purtător de cuvânt să se lepede de „muţenia publică” şi să se ralieze opiniilor formulate de acesta. Poate ar trebui să i se explice respectivului domn că rămâne valabilă acea formulare foarte clară emisă chiar printr-o poziţionare publică a Patriarhiei Române că „opiniile personale ale domnului Vasile Bănescu nu sunt echivalentul unui comunicat de presă oficial al Patriarhiei Române”. Dacă această afirmaţie era valabilă încă din timpul mandatului dumnealui, este cu atât mai valabilă în prezent.

A transforma Biserica într-un actor al unei lupte ideologice înseamnă, în cele din urmă, a o reduce de la a fi „trupul lui Hristos” la o simplă componentă politică a lumii trecătoare în care ne aflăm. Ori, fidelitatea ei nu este faţă de un curent politic sau altul, ci faţă de Hristos, Mirele ei.

Totodată, hotărârile sinodale referitoare la neutralitatea Bisericii în timpul alegerilor şi excluderea oricărei forme de politică partinică nu par a fi fost înţelese de fostul purtător de cuvânt al Patriarhiei Române de vreme ce îndeamnă constant la încălcarea acestora şi situează în continuare Biserica Ortodoxă Română, fără argumente valide, de partea unor baricade politice.

În loc să cerem Bisericii să vorbească mai mult în termenii lumii, poate ar fi mai onest să ne întrebăm în ce măsură suntem dispuşi să ascultăm atunci când ea vorbeşte despre misiunea ei reală, care i-a fost încredinţată de Dumnezeu, respectiv marile teme ale pocăinţei, discernământului, smereniei şi iubirii de aproapele. Biserica avertizează în acelaşi timp că discutarea strict speculativă a marilor teme teologice, fără practicarea reală a poruncilor dumnezeieşti şi fără o experienţă duhovnicească autentică, dar şi fără o viaţă liturgică, nu este teologie – este doar slavă deşartă.

A vorbi despre o presupusă complicitate a Bisericii faţă de unele curente politice actuale reprezintă o mistificare a realităţii. Desigur, există situaţii în care delimitarea explicită este necesară. Dar aceasta trebuie să vină din interiorul unei experienţe spirituale şi ca rezultat al unei gândiri duhovniceşti, nu ca reacţie la presiuni mediatice sau la agende politice.

Biserica rămâne spaţiul teologiei, nu al ideologiei.