Publicaţia L.A. Times reia atacurile la adresa "teoriei scurgerii coronavirusului din laborator" şi ia apărarea Chinei

După ani în care mass-media a demonizat şi atacat orice om de ştiinţă care susţinea teoria scurgerii din laborator a virusului ce a generat pandemia de Covid-19, agenţii precum FBI au concluzionat că acesta este cel mai probabil scenariu.

Chiar şi Washington Post şi alte instituţii media care au fost mult timp antagoniste au ajuns să admită că teoria este credibilă, relatează Zero Hedge, citându-l pe scriitorul şi comentatorul Jonathan Turley.

Şi totuşi, se pare că nimic din toate acestea nu a schimbat opiniile celor de la publicaţia Los Angeles Times, care a contribuit la conducerea mişcării mediatice împotriva oamenilor de ştiinţă disidenţi.

Printre aceştia se numără şi editorialistul ştiinţific al L.A. Times, Michael Hiltzik, care este adesea citat ca exemplu al campaniei agresive şi neobosite de excludere a acelor oameni de ştiinţă care au contestat teoria originii naturale.

Hiltzik şi L.A. Times tocmai au lansat o rubrică în care reînnoiesc atacurile la adresa celor care susţin această teorie, rubrică ce continuă să omită informaţiile cheie care ar contrazice punctul de vedere al cititorilor, potrivit lui Jonathan Turley.

Mass-media care a ridiculizat sau a criticat oamenii de ştiinţă din cauza acestei teorii a recunoscut că aceasta este într-adevăr plauzibilă.

De exemplu, în 2021, reporterul de ştiinţă şi sănătate Apoorva Mandavilli de la New York Times încă le cerea reporterilor să nu menţioneze teoria „rasistă” a laboratorului.

De asemenea, Washington Post l-a denunţat pe senatorul Tom Cotton (R-Ark) atunci când acesta a evocat teoria pentru că „repetă o teorie marginală care sugerează că răspândirea continuă a unui coronavirus are legătură cu cercetarea din epicentrul devastat de boală Wuhan, China”.

După ce senatorul Ted Cruz (R-Texas) a menţionat teoria laboratorului, jurnalistul Glenn Kessler, verificator de fapte la The Washington Post l-a ironizat: „Mă tem că @tedcruz a ratat animaţia ştiinţifică din videoclip care arată cum este practic imposibil ca acest virus să sară din laborator. Sau numeroasele interviuri cu oameni de ştiinţă reali. Ne ocupăm de fapte, iar telespectatorii pot judeca singuri”.

Apoi, pe măsură ce mai multe rapoarte guvernamentale au indicat că teoria ar putea fi corectă, Post a ridicat din umeri, iar Kessler a scris că teoria laboratorului a fost „dintr-o dată credibilă”.

Recent, noul director CIA John Ratcliffe a publicat raportul CIA, care prezintă în detaliu modul în care teoria laboratorului este considerată cea mai probabilă explicaţie pentru virus, deşi atribuie un nivel „scăzut de încredere”.

Wall Street Journal, New York Times şi alte instituţii de presă au relatat despre constatarea că teoria laboratorului este cea mai probabilă. BBC a relatat că „CIA a oferit sâmbătă o nouă evaluare a originii epidemiei Covid, afirmând că este 'mai probabilă' scurgerea dintr-un laborator chinez a coronavirusului decât să fi provenit de la animale. Dar agenţia de informaţii a avertizat că are 'încredere scăzută' în această determinare”.

Această constatare nu rezolvă dezbaterea, care va continua. Ideea era că acum poate există o dezbatere. CIA nu a respins teoria laboratorului în detrimentul teoriei originii naturale, în ciuda mesajului copleşitor transmis de L.A. Times, care a tratat teoria ca fiind rasistă sau nebunească.

Hiltzik discută despre editorialul lui Turley, obiectând că acesta ar fi adăugat un link către definiţia CIA a „încrederii scăzute” la scurt timp după publicarea pe blog (astfel de adăugiri sunt frecvente pe acest blog şi pe alte bloguri. De multe ori observ astfel de modificări, dar nu a existat nicio schimbare materială în punctul de vedere al articolului, care se axa pe problema libertăţii de exprimare). Ideea nu este că recomandarea a fost făcută cu o încredere scăzută, ci că teoria a fost considerată plauzibilă.

Hiltzik critică articolul lui Turley şi al altora pentru că au evidenţiat cea mai recentă dezvăluire. Cu toate acestea, el omite faptul că aceasta urmează unor constatări şi mai puternice din partea unor agenţii precum FBI şi a dovezilor că oamenii de ştiinţă guvernamentali au considerat teoria credibilă.

El omite, de asemenea, să menţioneze faptul că este citat pe scară largă ca fiind una dintre cele mai agresive voci care încearcă să anuleze oamenii de ştiinţă ce şi-au exprimat sprijinul pentru teoria scurgerii din laborator. În timp ce susţine că revistele ştiinţifice nu au adoptat teoria, el omite faptul că a vizat şcolile care au încercat să permită discuţii academice despre teorie.

Hiltzik a criticat un eveniment asociat cu Bhattacharya, scriind că „trăim într-o lume cu susul în jos” deoarece Universitatea Stanford a permis oamenilor de ştiinţă care nu sunt de acord să vorbească la un forum ştiinţific. Hiltzik a scris, de asemenea, un articol intitulat „Afirmaţia privind scurgerile din laboratorul COVID nu este doar un atac la adresa ştiinţei, ci şi o ameninţare la adresa sănătăţii publice”.

În schimb, Hiltzik apără China în articol împotriva afirmaţiilor că nu a fost cooperantă în investigaţiile privind virusul:

"Guvernul chinez a fost acuzat, mai ales de către tabăra care susţine scurgerile din laborator, că a suprimat dovezile privind rolul laboratorului din Wuhan din jenă sau din teama de repercusiuni internaţionale. Dar acest lucru este extrem de înşelător. Adevărul este că China nu este mai fericită cu privire la dovezile conform cărora pandemia îşi are originea într-una dintre pieţele sale de animale sălbatice".

Organizaţiile de ştiri au raportat modul în care China a întrerupt contactele cu oamenii de ştiinţă şi a închis accesul la laborator, refuzând inclusiv să ofere date OMS.

Chiar şi NBC, care odată a sporit atacurile la adresa oamenilor de ştiinţă disidenţi, a observat că China a combătut cu fermitate dezvăluirile şi a publicat doar informaţiile care urmau să fie făcute publice.

După cum remarcă Hiltzik, chiar şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a denunţat China pentru lipsa sa de transparenţă. OMS a fost mult timp acuzată că este dominată de China, în special în investigaţiile sale iniţiale privind virusul.

Cu toate acestea, L.A. Times continuă să minimalizeze aceste plângeri şi să le atribuie unor scriitori marginali. Hiltzik portretizează criticile ca fiind în mare parte delirul „taberei scurgerilor din laborator” şi afirmă că acuzaţiile sunt „înşelătoare”.

De asemenea, el nu discută concluziile altor rapoarte federale şi ale Congresului.

În schimb, el se concentrează pe lipsa „revistelor de specialitate” care să susţină teoria. Este un punct de vedere ironic din partea unui scriitor care a atacat Stanford chiar şi pentru că permite oamenilor de ştiinţă să îşi împărtăşească munca într-un cadru academic.

Totuşi, încă o dată, niciunul dintre aceste rapoarte nu este decisiv în niciun caz. Aceasta este problema. Dezbaterea pe care persoane precum Hiltzik s-au luptat să o împiedice poate avea loc în sfârşit.

Cu toate acestea, L.A. Times încearcă în continuare să pună capăt acestei dezbateri, prezentându-i pe cei care susţin această teorie drept promotori ai „dezinformării”. Hiltzik scrie:

"Propagarea necritică a evaluării CIA subliniază pericolele dezinformării şi informaţiilor ştiinţifice eronate pentru sănătatea publică. Concentrarea administraţiei Trump pentru laboratoarele chineze, fără nicio dovadă, este considerată o propagandă anti-ştiinţă".

Chiar dacă agenţii precum FBI acordă mai multă credibilitate teoriei laboratoarelor, L.A. Times continuă să prezinte această poziţie drept dezinformare periculoasă.

Este nevoie de un element de furie pentru a menţine această poziţie în scădere. Mulţi dintre experţii care au fost odată ridiculizaţi pentru că puneau la îndoială eficacitatea măştilor, regula privind distanţarea, a imunităţilor naturale şi a închiderii şcolilor au fost susţinuţi în rapoartele recente. De exemplu, există un sprijin tot mai mare pentru opinia potrivit căreia închiderea şcolilor nu a avut un impact semnificativ asupra ratei de transmitere a virusului. Totuşi, aceasta a fost o altă dezbatere care a fost stinsă sub atacurile privind răspândirea dezinformării. (De remarcat, Hiltzik a susţinut, de asemenea, închiderea şcolilor şi a respins afirmaţiile conform cărora a fost o greşeală).

Pentru aceia dintre noi cu puţine cunoştinţe ştiinţifice, astfel de dezbateri între oameni bine informaţi sunt esenţiale. Majoritatea dintre noi suntem deschişi la oricare dintre teorii. Cu toate acestea, personalităţi precum Hiltzik au încercat în mod activ să limiteze această dezbatere atunci când era cel mai necesar. El a descris însăşi discutarea teoriei ca fiind un pericol pentru sănătatea publică şi acum continuă să invoce eticheta atotcuprinzătoare de „dezinformare” pentru a respinge opiniile contradictorii.

Este un moment deosebit de ironic atunci când Patrick Soon-Shiong, proprietarul L.A. Times, promite să restabilească obiectivitatea ziarului şi chiar postează un „indicator de părtinire” pentru ca cititorii să fie avertizaţi cu privire la materialele tendenţioase.

L.A. Times şi Hiltzik sunt în mod evident şi puternic implicaţi în respingerea teoriei laboratorului. Cu toate acestea, atunci când respingeţi obstrucţionarea chineză, povara asupra ziarului devine nu doar zdrobitoare, ci şi jenantă. Există o alternativă. L.A. Times ar putea admite că a greşit în demonizarea oamenilor de ştiinţă şi că ambele teorii sunt plauzibile.

Cel mai important, ar putea accepta necesitatea unei dezbateri deschise şi civilizate pe această temă. Fiind principalul ziar din statul cu cea mai mare concentraţie de instituţii academice şi de cercetare, L.A. Times este dator faţă de cititorii săi să fie sincer şi deschis cu ambele părţi ale dezbaterii privind originile.

Jonathan Turley este profesor Catedra Shapiro de Drept de Interes Public a Universităţii George Washington şi autor al cărţii „The Indispensable Right: Free Speech in an Age of Rage. [„Dreptul Indispensabil: Libertatea de Exprimare în Epoca Furiei]"