Psihologii trag semnalul de alarmă. Petiţie online. "Un proiect bolnav de lege vrea să introducă o metodă comunistă de eliminare a persoanelor incomode"

Pe internet a fost lansată o petiţie prin care se cere retragerea unui controversat act normativ depus în Parlament în prag de sărbători, când atenţia oamenilor este concentarată la cu totul alte lucruri decât proiectele de lege. Este vorba de un proiect care ar urma să regleze activitatea psihologilor şi care, potrivit iniţiatorilor petiţiei, este profund viciat şi nu poate fi corectat prin amendamente.

Iniţiatorii semnalează că legea introduce bariere administrative şi financiare disproporţionate, care cresc artificial costurile serviciilor psihologice. Rezultatul anticipat: scăderea accesului populaţiei la servicii, reducerea volumului de servicii şi, paradoxal, diminuarea veniturilor totale din sector. Mai mult, costurile sunt mutate din zona prevenţiei (ieftină) în cea a intervenţiei de criză (scumpă), ceea ce duce la cheltuieli publice suplimentare în sănătate, educaţie, asistenţă socială şi justiţie.

"Efectele colaterale ale acestei legi vor fi resimţite direct de cetăţeni. Taxele administrative şi birocraţia excesivă se vor reflecta în costul şedinţelor de terapie, ducând la o explozie a preţurilor şi la scăderea accesului populaţiei la servicii de sănătate mintală. Radierea forţată a mii de psihologi stagiari va lăsa pacienţi aflaţi în plin proces terapeutic fără specialistul lor, generând prejudicii clinice grave şi întreruperi de tratament. Transformarea profesiei într-un 'coşmar financiar' va descuraja absolvenţii, orientându-i către alte domenii sau către emigrare. Există, în plus, pericolul real de creştere a numărului de practicieni neautorizaţi. Pe fondul scumpirii şi al reducerii ofertei, clienţii vor migra spre practici parapsihologice, scheme paralele şi servicii nereglementate. Odată ce piaţa se mută în afara profesiei, este extrem de dificil de recâştigat controlul asupra propriului domeniu, cu riscuri majore pentru sănătatea publică", scriu iniţiatorii.

Potrivit unor voci avizate dintre psihologi, acest proiect ar afecta grav exercitarea profesiei de psiholog şi psihoterapeut, miza lui fiind una financiară. Psihologii vor trebui să treacă nişte teste standardizate, or aceste teste sunt elaborate şi vândute de nişte firme de casă, au declarat surse din domeniu pentru Epoch Times.

Mai mult, numeroşi psihologi şi psihoterapeuţi acuză că acest proiect a fost făcut fără consultarea breslei. De altfel, conf. univ. dr. Lavinia Bârlogeanu de la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei a Universităţii Bucureşti semnala într-o postare că "un profesor universitar care a influenţat masiv proiectul de lege B708 - vizând reglementarea profesiei de psiholog şi psihoterapeut, pe domeniul aflat în sfera lui de interese (măsurarea) - , întrebat fiind de ce nu au fost consultaţi psihologii şi psihoterapeuţii în legătură cu acest proiect, răspunde 'Nu întrebăm găinile cum să le facem coteţul!'"

"Găinile sunt foşti studenţi, găinile sunt profesioniştii cărora domnul profesor, obsedat de evaluarea standardizată, vrea să le numere exact penele, să ştie cât sunt ele de lungi, de dese, ce culori au şi, mai ales, dacă penajul şi cotcodăcitul, se încadrează în standardele prevăzute de firmele de testare. Nu-i de ici, de colo, măsurătoarea decide dacă găina păstrează dreptul de practică deja câştigat! Auzind metafora (sau poate nu era o metaforă?) acestui profesor, mi-am amintit de discursurile ceauşiste despre păsările ouătoare şi iată cum reînvie imaginea din trecut în obsesia cantităţii: câte ouă faci e cuantificabil şi generează bani, iar oamenii de afaceri (firmele de testare) sunt interesaţi de profit (o mărime cuantificabilă), nu e treaba lor calitatea vieţii (tipul de coteţ) şi a minţii găinilor, căci se presupune că oricum nu au prea multă şi atâta câtă e, nu poate fi cuantificată, deci e irelevantă. Relevant e să cotcodăcească într-un anumit fel, cât mai încet dacă se poate, şi să fie productive, să facă ouă", mai adaugă Lavinia Bârlogeanu într-o postare pe Facebook.

Potrivit informaţiilor noastre, foarte mulţi psihologi sunt nemulţumiţi însă evită să iasă public de teama represaliilor. "Dacă ieşi şi vorbeşti contra lor, când te duci să iei o adeverinţă de la CPR, poţi avea supriza să nu ţi-o dea. Trebuie să obţii o certificare, ai surpriza să constaţi că nu o obţii pentru că ai fost vocal", a declarat un psiholog.

Redăm integral textul petiţiei:

Solicităm retragerea semnăturii de pe Proiectul de lege B708/2025 şi respingerea acestuia în forma actuală, întrucât este profund viciat şi nu poate fi corectat prin amendamente parlamentare. Cerem iniţierea unui proces transparent şi legitim de elaborare a unei noi legi privind exercitarea profesiei de psiholog, realizată în colaborare reală cu Parlamentul României, Convenţia Naţională a Colegiului Psihologilor din România şi cu reprezentanţii corpului profesional, astfel încât să fie protejate dreptul la muncă al psihologilor, accesul cetăţenilor la servicii de sănătate mintală şi principiile constituţionale ale legalităţii, predictibilităţii şi echităţii.

Impact economic

Susţinerea acestui demers este importantă deoarece proiectul de lege B708/2025 produce efecte sistemice grave, cu impact direct asupra funcţionării profesiei, asupra interesului public şi asupra echilibrului economic pe termen scurt şi lung. Proiectul nu serveşte interesului economic al ţării. Dacă preţurile serviciilor psihologice cresc artificial ca urmare a barierelor administrative şi financiare, cererea devine inelastică pentru cazurile grave, dar volumul general al serviciilor scade, ceea ce conduce, în timp, la diminuarea veniturilor totale din acest sector şi la distorsionarea pieţei. Prin impunerea unor bariere disproporţionate de acces şi menţinere în profesie, proiectul reduce oferta de servicii psihologice şi mută costurile din zona prevenţiei, cu impact bugetar redus, în zona intervenţiei de criză, cu impact bugetar ridicat. Acest efect obligă statul la cheltuieli publice suplimentare forţate în sistemele de sănătate, educaţie, asistenţă socială şi justiţie, generând un mecanism de devalizare indirectă a bugetului statului. Proiectul instituie, totodată, un mecanism de transfer financiar obligatoriu către o structură administrativ‑profesională, prin taxe, examinări şi acreditări, fără o justificare proporţională de interes public şi fără o analiză reală de impact economic, contrar principiilor eficienţei şi utilizării responsabile a resurselor publice. Tinerii reprezentă o resursă economică esenţială, dar această lege descurajează intrarea lor pe piaţa muncii prin costuri excesive, incertitudine şi blocaje de carieră, alimentând migraţia şi pierderea de capital uman calificat. Prin subordonarea de facto a instituţiilor universitare faţă de Colegiul Psihologilor, care este o entitate privată, statul pierde autoritate financiară, politică şi socială asupra formării profesionale, permiţând transferul unei părţi din controlul asupra resursei umane calificate către un actor privat cu interese proprii.

Centralizarea puterii şi riscul de monopol

Proiectul B708/2025 transformă Colegiul Psihologilor într-o structură opacă, cu puteri discreţionare, orientată spre maximizarea controlului, a prestigiului şi a resurselor financiare. Art. 154 permite actualei conduceri să redacteze regulamentul de alegeri pentru noul sistem, creând pârghii pentru manipularea procesului electoral şi menţinerea controlului asupra resurselor financiare (cotizaţii şi taxe de examinare). Registrul Unic al Psihologilor (RUP I) devine, din instrument de transparenţă, un instrument de presiune, în care „avizele provizorii” pot fi retrase la fiecare 6 luni dacă nu sunt îndeplinite cote administrative sau financiare, consolidând un monopol instituţional.

Impactul social şi efectele asupra pieţei

Efectele colaterale ale acestei legi vor fi resimţite direct de cetăţeni. Taxele administrative şi birocraţia excesivă se vor reflecta în costul şedinţelor de terapie, ducând la o explozie a preţurilor şi la scăderea accesului populaţiei la servicii de sănătate mintală. Radierea forţată a mii de psihologi stagiari va lăsa pacienţi aflaţi în plin proces terapeutic fără specialistul lor, generând prejudicii clinice grave şi întreruperi de tratament. Transformarea profesiei într-un „coşmar financiar” va descuraja absolvenţii, orientându-i către alte domenii sau către emigrare. Există, în plus, pericolul real de creştere a numărului de practicieni neautorizaţi. Pe fondul scumpirii şi al reducerii ofertei, clienţii vor migra spre practici parapsihologice, scheme paralele şi servicii nereglementate. Odată ce piaţa se mută în afara profesiei, este extrem de dificil de recâştigat controlul asupra propriului domeniu, cu riscuri majore pentru sănătatea publică.

Parcursul profesional şi precarizarea psihologilor

Secţiunea referitoare la parcursul profesional transformă vocaţia într-o cursă contra cronometru cu mize financiare, afectând direct miile de specialişti înscrişi în Registrul Unic al Psihologilor (RUP), Partea I. Radierea stagiarilor (art. 147): proiectul impune obligaţia ca psihologii stagiari (sub supervizare) să devină „specialişti” în maximum 6 ani, sub sancţiunea radierii definitive din profesie. Această măsura este unică în rândul profesiilor liberale şi anulează brutal dreptul la muncă dobândit prin studii superioare, afectând investiţiile personale şi publice în formarea acestora. Vechimea ca indicator de profitabilitate: proiectul introduce o prevedere abuzivă prin care experienţa profesională nu mai este calculată cronologic sau clinic, ci pe baza veniturilor realizate. Psihologii care fac voluntariat sau lucrează cu pacienţi vulnerabili (onorarii reduse) sunt penalizaţi, vechimea lor fiind „ştearsă” dacă nu ating pragurile financiare impuse. Art. 45 stipulează că vechimea în muncă este recunoscută doar dacă psihologul obţine un venit net anual egal cu cel puţin 12 salarii minime brute. Pentru un proaspăt absolvent sau un psiholog aflat în primii ani de carieră, cu puţini clienţi şi costuri mari (chirii, supervizare, teste, cursuri pentru credite de formare), aceasta înseamnă că poate profesa ani de zile fără ca aceştia să fie consideraţi vechime, fiind blocat în promovarea la grade superioare. Reorganizarea forţată (art. 152): psihologii autonomi sunt obligaţi ca, în termen de 24 de luni, să îşi reorganizeze cabinetele sub noile reguli, riscând dizolvarea acestora din motive pur birocratice, nu profesionale, ceea ce generează instabilitate economică şi pierderi financiare suplimentare.

Excluziunea psihopedagogiei speciale şi a interdisciplinarităţii

Proiectul eşuează în a oferi un statut demn specialiştilor care lucrează în educaţia incluzivă şi în terapia persoanelor cu dizabilităţi, deşi aceştia acoperă o zonă critică de prevenţie şi intervenţie timpurie, cu impact economic pozitiv pe termen lung. Psihopedagogii sunt plasaţi într-o zonă gri, existând riscul ca formarea lor specifică (logopedie, terapie ABA) să nu mai fie recunoscută dacă nu se aliniază rigid noii nomenclaturi administrative. În legislaţia actuală şi în practica universitară (sub egida Ministerului Educaţiei), psihopedagogia specială este o specializare distinctă, cu curriculum axat pe intervenţii terapeutice şi compensatorii. Proiectul B708/2025, prin art. 1 şi art. 150, creează un vid legislativ pentru aceşti profesionişti, prin: a) restrângerea accesului: prin impunerea unor standarde stricte de „psiholog cu drept de liberă practică” bazate pe criterii administrative noi, proiectul ignoră drepturile câştigate ale psihopedagogilor care au exercitat profesia ani la rând în baza legii 213/2004; b) invalidarea formării: mulţi psihopedagogi au urmat formări în psihoterapie sau consiliere psihologică. Conform noilor prevederi, aceştia riscă să nu mai fie recunoscuţi de CPR dacă diploma lor de licenţă nu poartă titlul generic de „psiholog”, ignorându-se natura interdisciplinară a formării lor. Ameninţarea asupra cabinetelor de psihopedagogie (art. 152) este majoră: proiectul impune reorganizarea formelor de exercitare a profesiei în termen de 24 de luni. Pentru psihopedagogii care deţin cabinete individuale, norma este punitivă, deoarece nu este clar dacă aceste cabinete vor mai putea funcţiona sub actuala denumire sau dacă titularii vor fi obligaţi să se „recalifice” administrativ pentru a se încadra în noile structuri rigide ale Colegiului. Această insecuritate juridică poate duce la închiderea multor cabinete private care oferă servicii de logopedie, terapie ABA sau intervenţie timpurie, lăsând mii de copii fără asistenţă de specialitate. Blocarea accesului specialiştilor conexi (art. 150): se închide „fereastra de oportunitate” pentru filosofi, teologi sau asistenţi sociali cu formări solide în psihoterapie, deşi standardele europene încurajează interdisciplinaritatea. Această măsură va duce la o criză acută de terapeuţi pe o piaţă deja subdimensionată.

Vicii de constituţionalitate, fundamentare ştiinţifică şi legitimitate

Proiectul propune o arhitectură juridică fragilă, care încalcă principii constituţionale fundamentale şi nu este susţinută de o fundamentare ştiinţifică adecvată. Delegarea condiţiilor esenţiale de exercitare a profesiei către un viitor Statut al profesiei (act administrativ secundar) contravine jurisprudenţei Curţii Constituţionale, conform căreia accesul la o profesie reglementată trebuie stabilit prin lege primară, nu prin norme interne emise ulterior. Lipsa de claritate (art. 1), prin utilizarea unor termeni imprecişi precum „specialităţi interdisciplinare”, încalcă principiul predictibilităţii normei juridice, putând genera conflicte cu alte categorii profesionale (medici, asistenţi sociali). Subminarea autonomiei universitare este un alt aspect critic: proiectul permite CPR să ignore sau să invalideze diplome de master acreditate de Ministerul Educaţiei şi ARACIS, impunând criterii de „recunoaştere” proprii, ceea ce creează un paralelism instituţional nepermis şi o subordonare indirectă a universităţilor faţă de o entitate privată. Proiectul B708/2025 suferă de o carenţă fundamentală de legitimitate, fiind elaborat fără o consultare reală a corpului profesional. A eludat votul în cadrul Convenţiei Naţionale a Colegiului Psihologilor din România (CPR) - organul suprem de reprezentare a voinţei colective a psihologilor. În plus, proiectul actual diferă semnificativ de forma pusă în discuţia corpului profesional în perioada iulie - august 2024, când mobilizarea psihologilor a condus la transmiterea a peste 800 de amendamente, regăsite doar parţial în forma înregistrată la Senat. În acest context, Colegiul Psihologilor deja şi-a pierdut din legitimitate şi credibilitate în spaţiul public, ceea ce predispune la o criză de structură internă, cu o putere economică mică şi fragilă, vulnerabilă la prăbuşire în faţa contestării sociale şi profesionale.