Povestea medaliilor - Alina Dumitru: "Am refuzat Canada, eu vreau să rămân în România"

Prima dragoste a fost fotbalul. Cum la vremea respectivă nu erau echipe feminine de fotbal în ţara noastră, s-a apucat de judo. Şi acum, însă, mai joacă o miuţă cu colegele… Se numeşte Alina Dumitru şi a adus României prima medalie, de argint, la Jocurile Olimpice de la Londra 2012!!!

Mulţi o cred ardeleancă pentru că stă la Cluj, dar Alina s-a născut la Ploieşti, pe 30 august 1982, a copilărit la Bucureşti şi s-a lansat la Severin, de unde este mama sa.

Meciul cu brazilianca Sarah Menezes a fost ultimul al Alinei Dumitru pe tatami. Sportiva de 30 de ani a anunţat în mai multe ori că va renunţa la judo pentru a se dedica vieţii personale, ea dorind foarte mult să devină mamă. “Îmi doresc foarte mult un copil. După ce voi da naştere unui copil - mi-aş dori o fetiţă, dar orice ar fi contează doar să fie sănătos - intenţionez să stau tot timpul cu el, aşa cum mama mea a stat cu mine. Ori acest lucru nu-i posibil dacă trebuie să mergi la antrenamente, să stai în cantonamente sau să participi la concursuri. Îmi plac foarte mult copii, dar deocamdată mă ocup de nepoţelul meu care poate îmi va călca pe urme. Face deja judo cu fostul meu antrenor. Este foarte ambiţios şi se mândreşte cu mine. Ştie aproape totul despre colegele mele de echipă şi chiar despre adversarele mele. Ştie cum am câştigat sau din ce cauze am pierdut”.

Alina Dumitru a povestit cum a ajuns pe tatami, deşi este o mare admiratoare a fotbalului. „M-am apucat de judo pentru că eram firavă şi mă îmbolnăveam foarte uşor când eram copil. Am dorit să fiu mai puternică şi să am mai multă forţă, aşa că am intrat pe tatami. Evident, la început nici nu m-am gândit la marea performanţă. Abia apoi, când am început să câştig concurs după concurs, am realizat că pot mai mult şi am început să îmi doresc să urc din ce în ce mai sus. A fost nevoie însă de foarte multă muncă, ambiţie şi seriozitate”

Dumitru a povestit şi câteva dintr momentele grele al carierei sale. “Unul dintre cele mai grele momente este când te accidentezi şi trebuie să treci prin perioada destul de frustrantă de refacere. De asemenea, a fost greu când cantonamentul lotului s-a mutat tot mai departe de casă, de la Severin, la Piteşti, iar apoi tocmai la Cluj unde sunt de aproape 11 ani. La început mi-a fost groaznic de greu să stau departe de părinţi, mai ales că eu sunt o persoană foarte apropiată de mama mea, şi de prieteni. Cu timpul însă, avându-le aproape pe colegele mele de echipă, m-am obişnuit. În plus, părinţii mei veneau aproape în fiecare week-end să mă viziteze. O altă perioadă foarte neplăcută a fost când am trecut de la lotul de junioare la cel de senioare şi a trebuit să mă acomodez cu domnul antrenor Bercean (n.r. – Florin Bercean, tehnicianul lotului olimpic feminin de judo). El era extrem de dur, iar eu prea sensibilă. Plângeam când ţipa la mine şi nu mai lucram deloc. Era de ajuns să mă certe că apoi nu mai făceam nimic. Îmi era frică de el şi mă plângeam tot timpul foştilor antrenori. Cu timpul însă am început să ne obişnuim unul cu celălalt şi să comunicăm excelent, iar rezultatele s-au văzut”.

Am doi fraţi, iar unul dintre ei s-a mutat în Canada. Am fost la el şi imediat mi s-a oferit o sală unde să antrenez şi un salariu destul de consistent. Am refuzat însă politicos pentru că eu vreau să rămân în România

Campioana olimpică a fost “tentată” în urmă cu câţiva ani să se stabilească în Canada, dar nu a vrut. ”În altă ţară n-aş sta mai mult de şase luni, maximum un an. Am doi fraţi, iar unul dintre ei s-a mutat în Canada. Am fost la el şi imediat mi s-a oferit o sală unde să antrenez şi un salariu destul de consistent. Am refuzat însă politicos pentru că eu vreau să rămân în România unde trăiesc părinţii şi majoritatea prietenilor mei”. Judoka este mulţumită în România, chiar dacă, financiar, probabil că i-ar fi fost mai bine în altă ţară. “Nu am câştigat foarte mulţi bani, în comparaţie cu sportivi care practică alte sporturi, ca fotbalul sau tenisul, de pildă, dar personal sunt mulţumită de situaţia mea financiară. Apoi faptul că după retragerea din activitatea competiţională voi primi o rentă viageră, îmi permite să mă gândesc fără stres la viitorul meu. Oricum, niciodată, chiar şi la concursurile unde se acordă premii destul de substanţiale în bani, nu mă gândesc la partea financiară. Cred că ar fi o presiune suplimentară care nu ar face decât să dăuneze performanţelor mele”.

Judoka română Alina Dumitru a cucerit medalia de argint în limitele categoriei 48 kg, la Jocurile Olimpice de vară de la Londra, după ce a fost învinsă în finală de brazilianca Sarah Menezes. În optimi, Alina Dumitru, de opt ori campioană europeană, a câştigat prin descalificarea cubanezei Dayaris Mestre Alvarez, în sferturi a învins-o pe mongola Munkhbat Urantsetseg, iar în semifinale a trecut de japoneza Tomoko Fukumi.