Pensie pentru turnătorii în comunism. Cum i-a fabricat Securitatea vechimea în muncă unui informator

Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) reaminteşte cum funcţionau lucrurile în timpul regimului comunist din România.
Într-o postare pe Facebook, CNSAS prezintă cazul unui informator cu numele conspirativ Dragomir Mihai, care a trăit timp de 14 ani exclusiv din recompensele primite pentru turnătorii.
La vârsta pensionării, acesta s-a confruntat însă cu o problemă: nu avea carnet de muncă, iar anii petrecuţi în slujba Securităţii nu îi dădeau dreptul la pensie.
Iată ce relatează CNSAS pe reţeaua de socializare:
„Înainte de 1989, un joc de cuvinte popular arăta cum funcţiona de fapt România socialistă. Abrevierea Partidului Comunist Român, PCR, se traducea în glumă, pile, cunoştinţe, relaţii. Într-un stat totalitar, legea era flexibilă, iar cine avea acces la putere ştia că orice problemă îşi putea găsi soluţia cu două cuvinte magice.
'Se rezolvă!' De regulă, formula era rezervată nomenclaturiştilor, dar documentele din arhive scot la iveală un caz fabulos şi absurd. Un informator al securităţii a primit propria lui pensie specială printr-o reţea uriaşă de falsuri instituţionale. Timp de 14 ani, între 1956 şi 1970, un cetăţean, pe numele lui conspirativ Dragomir Mihai, a trăit exclusiv din recompensele primite pentru turnătorii.
Fără un loc de muncă oficial, fără contract, fără contribuţii. O muncă intensă, dar invizibilă. Pentru partidul stat.
Ajuns la vârsta pensionării, omul nostru este cuprins de o panică teribilă. Anii petrecuţi în slujba organelor nu se pun la vechime. Neavând carnet de muncă, risca să rămână la bătrâneţe fără un ban şi fără drept de pensie.
Ce face un cetăţean obişnuit în faţa unei nedreptăţi birocratice? Face petiţii, stă la cozi, se loveşte de zidul lege. Dar Dragomir Mihai nu era un cetăţean obişnuit. El era braţul înarmat din umbră.
Aşa că scurtează drumurile şi se adresează direct angajatorului său informal. Securitatea statului. Juridic vorbind, cererea lui era o imensă ilegalitate.
Nu exista nicio normă prin care turnătoria pe PFA să devină stagiu de cotizare. Dar cine controlează controlorii? Avem mărturia scrisă a cinismului birocratic. Într-o notă pe raport din mai 1970, şefii direcţiei întâi şi ai direcţiei personal, sub semnătura generalului maior Borşan Dumitru şi a colonelului Achimescu Vasile, aprobată personal de preşedintele CSS Ion Stănescu, pun la cale un plan demn de un roman kafchian.
Pentru a-i face dreptate informatorului, securitatea inventează un trecut glorios. Perioada 1956 până la 1967 este transformată retroactiv în serviciu militar activ. Dragomir Mihai devine subofiţer, urmând să fie trecut în rezervă cu acte în regulă.
Perioada 1967 până la 1970 este acoperită prin ordine fictive de angajare civilă şi transfer. Se calculează falsul până şi la tipul de hârtie folosit. S-a evitat tipărirea unui carnet de muncă vechi, din epoca Republicii Populare, astfel încât seriile falsificate să nu trezească suspiciuni pe plan naţional.
Totul a fost mascat prin semnătură, ştampilă şi ordine secrete. În mai 1970, ordinul a fost executat. Dragomir Mihai a primit carnet de muncă, livret militar de rezervist şi dreptul la pensie.
Sistemul care se erija în gardianul suprem al legalităţii socialiste a călcat în picioare propriile legi pentru a ocroti un om de casă. Povestea lui Dragomir Mihai nu este doar o curiozitate de arhivă. Este radiografia perfectă a unei Românii în care legea era opţională pentru privilegiaţi, iar sintagma 'se rezolvă' acoperea orice abuz.”