OLAF vs. Parlamentul European. Cine are ultimul cuvânt în anchetele de corupţie?

O dezbatere privind cât de departe poate merge Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) în percheziţionarea Parlamentului European pune în joc reputaţia ambelor instituţii, a avertizat şeful noului organism antifraudă al UE.

Petr Klement, noul director general al OLAF, a declarat că organismul de supraveghere încă se confruntă cu dificultăţi în obţinerea accesului de care are nevoie pentru a investiga în mod corespunzător presupuse fapte de neregulă în cadrul instituţiei şi a cerut mai multă claritate privind competenţele anchetatorilor.

„Acesta este subiectul unei dezbateri juridice în curs — în ce măsură poate OLAF să efectueze percheziţii în Parlamentul European. De dragul reputaţiei ambelor instituţii, OLAF — şi în special Parlamentul European — cred că ar trebui să încheiem această dezbatere”, a spus Klement într-un interviu acordat POLITICO în biroul său din Bruxelles.

Presiunea lui Klement pentru clarificarea domeniului de aplicare a accesului OLAF vine înaintea unei revizuiri UE a regulilor care guvernează activitatea organismului, aşteptată mai târziu în acest an, parte a unei reforme mai ample menite să îmbunătăţească prevenirea fraudelor în Europa. Aceasta are loc pe fondul unei atenţii sporite asupra modului în care instituţiile UE gestionează acuzaţiile de corupţie şi abateri.

Problema a devenit deosebit de vizibilă în timpul scandalului de corupţie din 2022, cunoscut sub numele de Qatargate, o anchetă în Belgia privind presupuse încercări ale Qatarului şi Marocului de a influenţa procesul decizional din Parlament. Anchetatorii OLAF s-au plâns la acel moment că li s-a blocat accesul la birourile şi laptopurile eurodeputaţilor.

Instituţiile UE au o „obligaţie morală” de a „îmbrăţişa transparenţa”, a scris Klement în raportul anual OLAF pentru 2025, publicat luni. Organismul a încheiat opt cazuri anul trecut care implicau angajaţi ai Parlamentului, se arată în raport.

„Nu avem probleme cu majoritatea [instituţiilor UE]. Cu majoritatea cooperăm fără probleme. Totuşi, este discutabil dacă acordurile pe care OLAF le are cu anumite instituţii sunt „suficiente ca bază legală pentru cooperare”, a spus Klement.

Conform regulilor actuale, OLAF — un organism administrativ fără putere de urmărire penală — trebuie să solicite permisiunea pentru acces în sediile Parlamentului cu 48 de ore în avans, cu excepţia cazurilor „excepţionale”, în care notificarea ar putea afecta ancheta.

Un acord de cooperare din 2013 între OLAF şi Parlament ar trebui să faciliteze accesul în sediile legislativului, bazându-se pe un acord din 1999 care prevede că serviciul de securitate al Parlamentului „va asista [OLAF] în desfăşurarea practică a investigaţiilor”. Totuşi, comitetul de supraveghere al OLAF a arătat într-un raport din 2024 că Parlamentul rămâne reticent în a permite percheziţii anchetatorilor.

„Parlamentul părea să considere că entitatea cea mai potrivită pentru a investiga astfel de acuzaţii nu este OLAF, ci Parlamentul însuşi, şi că, în consecinţă, OLAF ar trebui să se abţină de la anchete paralele”, a scris comitetul.

„OLAF întâmpina anumite dificultăţi în investigarea unor cazuri presupuse de conduită grav necorespunzătoare a eurodeputaţilor”, a adăugat acesta.

Klement, care a preluat funcţia în februarie, a spus că este „complet de acord” cu această evaluare.

Mulţi observatori ai responsabilităţii din Bruxelles — inclusiv predecesorul lui Klement, Ville Itälä — au susţinut de mult timp că imunitatea de care beneficiază eurodeputaţii poate permite blocarea sau întârzierea anchetelor OLAF în moduri în care alte instituţii nu pot face.

Klement a spus că viitoarea revizuire a legislaţiei OLAF, aşteptată ca parte a reformei mai ample a „arhitecturii antifraudă” a UE — regulile care guvernează organismele ce gestionează fraude, infracţiuni şi corupţie în cadrul UE — este o „oportunitate perfectă” pentru a clarifica problema.

Totuşi, oficialul ceh, care anterior a fost adjunct al procurorului-şef al Parchetului European, a spus că OLAF nu solicită puteri mai mari.

„Nu cer competenţe suplimentare, nu avem nevoie de mai multe puteri, nu suntem «după» nimeni. Dar vrem claritate asupra a ceea ce putem şi nu putem face”, a spus el.

„Văd mult efort de a împărtăşi informaţii, de a rezolva situaţia. Trebuie să fie dificil pentru [Parlament] însuşi”, a spus el, întrebat dacă vede lecţii învăţate de instituţie după Qatargate.

Parlamentul şi-a revizuit codul de conduită şi regulile de procedură în 2023, introducând mai multe obligaţii noi pentru eurodeputaţi, inclusiv cerinţe mai stricte privind declararea intereselor private şi o interdicţie a activităţilor de lobby.

Un purtător de cuvânt al Parlamentului a refuzat să comenteze.