O nouă suspendare a unei decizii de impunere pentru bunurile nerecuperate de o firmă de leasing

Echipa de avocaţi ai D&B David şi Baias şi de consultanţi fiscali ai PwC România a obţinut o nouă suspendare a unei decizii de impunere cu privire la bunurile nerecuperate de o societate de leasing ca urmare a rezilierii contractelor de leasing.

Aceasta este cea de-a doua soluţie favorabilă de suspendare unei decizii de impunere emisă în acest context pentru o societate de leasing pe care D&B David şi Baias SCA o obţine în instanţă, după ce la mijlocul anului trecut Curtea de Apel Bucureşti s-a pronunţat în acelaşi sens în ceea ce priveşte o altă societate de leasing, aceste decizii permiţând companiilor respective să-şi desfăşoare activitatea în cadrul parametrilor normali până la soluţionarea litigiilor privind anularea actelor emise, se arată într-un comunicat al PwC.

În anul 2011, prin intermediul Hotărârii de Guvern nr. 150/2011, au fost modificate Normele Metodologice ale Codului Fiscal în sensul includerii bunurilor nerecuperate – ce au format obiect al contractelor de leasing reziliate de finanţator (i.e. societatea de leasing) – în categoria bunurilor lipsă din gestiune. Astfel, conform acestor dispoziţii legale, finanţatorul – deşi nu recuperase şi nu redobândise posesia bunurilor date în leasing, devenea obligat să plătească TVA la valoarea capitalului nefacturat.

PwC şi D&B David şi Baias SCA au oferit asistenţă fiscală şi juridică Asociaţiei Societăţilor Financiare din România în ceea ce priveşte sesizarea Comisiei Europene în legătură cu încălcarea Directivei de TVA de către Statul Român prin adoptarea HG 150/2011, care s-a soldat cu o notificare oficială care marchează începutul procedurii de infringement, aspect ce a condus la abrogarea recentă de către Guvern a dispoziţiilor respective prin Hotărârea de Guvern nr. 1071/2012.

Drept urmare, începând cu 1 ianuarie 2013, legislaţia de TVA nu mai include în categoria bunurilor lipsă în gestiune bunurile nerecuperate de la utilizatori aferente contractelor de leasing reziliate şi pe cale de consecinţă nu mai prevede obligativitatea auto-colectării TVA pentru acest tip de bunuri.

Deşi România a fost nevoită să elimine această prevedere din legislaţia naţională, care era neconformă cu Directiva europeană de TVA şi obliga societăţile de leasing la plata unor sume de TVA substanţiale, modificările recente ale Codului Fiscal intrate in vigoare începând cu 1 ianuarie 2013 generează o nouă obligaţie de ajustare a dreptului de deducere a TVA aferentă bunurilor constatate lipsă din gestiune, fără însă a mai menţiona prevederi explicite cu privire la bunuri nerecuperate din contracte de leasing reziliate. Excepţiile de ajustare se referă doar la acele situaţii de forţă majoră sau calamităţi naturale.

„Noile prevederi privind ajustarea dreptului de deducere a TVA din Codul Fiscal nu transpun în mod corect prevederile Directivei de TVA . Astfel, Directiva europeană de TVA nu obligă la regularizări ale dreptului de deducere a TVA pentru bunuri pierdute sau distruse atâta timp cat distrugerea sau pierderea bunurilor sunt demonstrate sau confirmate în mod corespunzător. Deşi măsura luată de autorităţile romane poate fi văzută drept una de evitare a fraudelor şi a evaziunii fiscale, în ceea ce priveşte industria leasingului financiar iniţierea procedurilor formale de recuperare de către locator indică şi demonstrează în mod evident intenţia societăţilor de leasing de a continua activităţile economice prin încheierea unor noi contracte de leasing financiar sau valorificarea prin vânzare a bunurilor recuperate”, a declarat Daniel Anghel, Partener (foto), Liderul Departamentului de Taxe Indirecte, PwC România.