O moarte lentă: Cum distruge războiul economia Siriei (Der Spiegel.)

Produsele alimentare sunt rare în Siria, moneda se prăbuşeşte şi industrii întregi au ajuns în impas, însă nici măcar suferinţele economice aduse de războiul civil nu vor contribui la încetarea conflictului, scrie într-un editorial publicaţia germană Der Spiegel.

În timp ce lumea dezbate ce reacţie ar trebui să adopte faţă de presupusul atac cu arme chimice de săptămâna trecută din Siria, iar SUA şi-au poziţionat distrugătoarele în largul coastelor ţării, o mare parte din accent a fost pus pe criza umanitară provocată de doi ani şi jumătate de război. Lupta a paralizat însă şi economia siriană, unul dintre factorii care ar putea pune capăt crizei.

Din acest motiv, faptele şi datele despre impactul economic al războiului sunt secrete de stat. Există, totuşi, indicaţii despre cât de precară ar fi situaţia, scrie publicaţia germană.

Astfel, experţii estimează că aproximativ 75% din facilităţile de producţie din Alep, capitala comercială a Siriei, nu mai sunt funcţionale. Unele fabrici au fost bombardate, în timp ce altele au ars sau au devenit bastioane ale rebelilor. De asemenea, la unele dintre aceste fabrici nu se poate ajunge din cauza situaţiei precare a securităţii din zona adiacentă acestora.

Dificultăţile legate de transport au lovit şi sectorul agricol. Fermierii nu au reuşit să îşi cultive pământurile sau să îşi vândă recoltele. Alimentele au devenit din ce în ce mai rare şi mai scumpe. Poporul sirian suferă, iar furia şi disperarea sa este în creştere. În replică, regimul preşedintelui Bashar al-Assad la Damasc importă cereale, orez şi zahăr.

Sancţiunile economice impuse de Uniunea Europeană şi de alte state au lovit, de asemenea, puternic Siria. Ţara obişnuia să vândă aproximativ 95% din petrolul produs Europei. În prezent, cererea s-a prăbuşit. Doar un număr restrâns de state cumpără în prezent petrol din Siria la preţuri semnificativ mai mici.

Deşi ţări printre care Iranul, China şi Rusia sprijină moneda siriană - potrivit ministrului adjunct al economiei, Kadri Jamil - acest fapt nu a oprit lira siriană din a se deprecia cu aproximativ o treime.

Toate aceste aspecte afectează economia, deşi nimeni nu cunoaşte gradul deteriorării. Estimările diferă în privinţa a cât de mult s-a contractat PIB-ul sirian anul trecut, unii vorbind de o contracţie de 2%, iar alţii de una de 10%.

Potrivit Reuters, regimul a încercat să acceseze fondurile deţinute în conturile din străinătate, dar îngheţate ca urmare a sancţiunilor - ceea ce ar putea fi interpretat ca un semn de disperare, scrie publicaţia germană.

Înainte de războiul civil, rezervele în valută străină ale Siriei au fost estimate la aproximativ 13,5 de miliarde de euro, însă nu este clar dacă aceşti bani nu s-au epuizat. Conform unor zvonuri, regimul de la Damasc are acces la rezervele secrete în valoare de mai multe miliarde. De asemenea, potrivit ministrului Jamil, Teheranul a acordat Damascului credit nelimitat pentru produse alimentare şi petroliere.

Regimul pare să reducă cheltuielile. Guvernul lui Assad are între unul şi două milioane de angajaţi publici, ale căror salarii au devenit mai ieftin de plătit. Acest lucru se întâmplă deoarece petrolul este plătit în mod tradiţional în dolari, iar deprecierea lirei siriene face ca guvernul să vândă mai puţin petrol pentru a obţine aceleaşi venituri în lire.

Guvernul economiseşte, de asemenea, o parte din cheltuielile sale obişnuite de subvenţionare. Înainte de război, Damascul a cheltuit circa 6 miliarde de euro pe an subvenţionând produse cum ar fi gazul metan, combustibilul şi energia electrică pentru a le face mai ieftine la cumpărare. Această sumă a scăzut probabil drastic, deoarece este puţin probabil ca vreunul dintre aceste produse să mai fie furnizat în zonele controlate sau făcute inaccesibile de către rebeli.

Oamenii de afaceri sirieni nu cred că sancţiunile vor accelera sfârşitul războiului. 'În Irak, sancţiunile au distrus viaţa economică timp de 13 ani', explică omul de afaceri Wissam. 'Dar Saddam Hussein a reuşit să rămână la putere. Noi nu suntem nici la jumătatea drumului în acest război', adaugă el.

Pe de altă parte, infractorii profită de pe urma eroziunii economice şi o economie subterană a apărut în teritoriile controlate de opoziţie. 'Poliţiştii regimului primesc mită pentru a proteja anumite cartiere sau sate', iar reţelele de traficanţi se îmbogăţesc vânzând alimente, combustibil şi hrană, povesteşte Wissam.