Moscova lucrează la o nouă concepţie a politicii sale externe, se aşteaptă o înăsprire a tonului, spun experţi
Retorica autorităţilor ruse în probleme de politică externă se înăspreşte periodic pe fondul preconizatei creşteri a cheltuielilor bugetare pentru apărare şi securitatea naţională, creştere obţinută de altfel prin tăieri semnificative la bugetele alocate Sănătăţii, Mediului, Educaţiei, Culturii sau construcţiei de locuinţe, relevă într-un amplu comentariu portalul Newsru.com, subliniind că lumea din afară este percepută în mod ostil de Kremlin.
Consilierii de imagine şi cei care îi scriu discursurile preşedintelui Vladimir Putin i-au recomandat acestuia să-şi înăsprească şi mai tare tonul cu privire la unele subiecte de politică externă.
O astfel de abordare va fi reflectată, se pare, şi în noua variantă a Concepţiei de politică externă a Rusiei, pe care Ministerul rus de Externe ar urma s-o prezinte preşedintelui până la sfârşitul acestui an. 'Vom acţiona în conformitate cu obiectivele trasate diplomaţiei de către preşedinte, vom încerca să influenţăm mai activ situaţia, mai ales în cazurile în care sunt afectate în mod direct interesele Rusiei, şi să fim pregătiţi de orice evoluţii în unele cazuri', a declarat recent într-un interviu pentru revista 'Mejdunaradonaia jizni' ('Viaţa internaţională') ministrul rus de externe Serghei Lavrov.
Rusia, a lăsat el să se înţeleagă, nu este mulţumită de 'recidivarea unor acţiuni unilaterale' (evident, din partea Occidentului), de încercările unora de a impune tuturor scara lor de valori, de a obţine, fie şi sub lozinci nobile, avantaje geopolitice în mod unilateral. Toate acestea, a concluzionat Lavrov, 'poate degenera în haos şi poate duce la o lipsă de control pe arena internaţională'.
În acest context, analiştii politici ai portalului economic rusesc Rbc Daily au enumerat şapte erori grave comise de diplomaţia Moscovei în plan extern, între care poziţia în problema Libiei pe care au criticat-o pentru faptul că ex-preşedintele Dmitri Medvedev s-a alăturat poziţiei occidentale faţă de Libia. În martie 2011, Rusia s-a abţinut de la vot în Consiliul de Securitate al ONU privind instituirea sancţiunile occidentale împotriva regimului colonelului Moammer al-Gaddafi. În practică, rezoluţia a legitimat intervenţia în Libia, iar finalul este cunoscut, comentează Rbc Daily.
Directorul Centrului pentru politici informaţionale din Moscova, Aleksei Muhin, susţine că 'sprijinul Rusiei pentru rezoluţia libiană a ONU a produs o impresie extrem de negativă a Moscovei printre partenerii din Africa de Nord', precum şi frustrări printre alţi aliaţi ai ei, care au considerat că Federaţia Rusă face jocul SUA.
O altă eroare, în opinia experţilor menţionaţi, este modul în care conducerea rusă abordează problema Insulelor Kurile, revendicate de Japonia. A tensionat relaţiile dintre cele două ţări în urma acestui diferend mai vechi chiar actualul premier Dmitri Medvedev, care a vizitat de două ori aceste insule încă pe vremea când era preşedinte (2004-2008), fiind primul oficial de asemenea rang care a făcut o astfel de vizită de când Kurilele de Sud au fost anexate de URSS în 1945.
De asemenea, analiştii Rbc Daily menţionează 'caracterul deficitar al geopoliticii conductelor de gaze şi petrol', care a transformat Rusia într-un vecin rămas în urmă al UE, dar care are încă multe rezerve naturale. Caracterul de furnizor de materii prime al economiei ruse influenţează negativ asupra situaţiei din ţară şi slăbeşte poziţiile Rusiei pe arena internaţională, susţin ei.
Piaţa UE spre care este orientată Rusia, încearcă din ce în ce mai mult să se distanţeze de ea. Potrivit aceloraşi experţi, din cauza creşterii producţiei de gaze ieftine de şist în SUA, Rusia ar putea avea mari probleme privind vânzarea gazelor sale în Europa deja din 2016.
Însă cele mai virulente critici sunt aduse de experţi modului în care Moscova a abordat în ultimul deceniu relaţiile sale cu fostele republici sovietice. Acest capitol din comentariu are subtitlul 'Crima postsovietică' şi trece în revistă 'războaiele gazelor şi laptelui' cu Ucraina şi Belarus, 'războiul peştelui' cu Letonia, 'cel al vinurilor' cu Republica Moldova, analizând, în special, conflictul armat cu Georgia din august 2008. Nici relaţiile Moscovei cu ţările din Asia Centrală nu sunt mai roze deşi nu s-a ajuns la conflicte deschise cu această regiune. Toate acestea au dus la pierderea greutăţii geopolitice a Rusiei în regiune, subliniază experţii în comentariul lor care a dat naştere multor polemici în media ruse şi care intervine înainte prezentării noii Concepţii de politică externă a Rusiei.
În acest context, unii analişti, ca Mihail Remizov, consideră că Rusia ar trebui să recunoască statalitatea Transnistriei şi să încurajeze mai activ comunităţile rusofone din fostele state sovietice.
În acelaşi comentariu este exprimată totodată îngrijorarea faţă de apropierea Rusiei de China, în condiţiile politicii expansioniste chineze faţă de Extremul Orient rus şi Siberia. 'Faţă de China, Rusia se poartă de parcă Kremlinul ar fi infiltrat de agenţi chinezi', susţine expertul Vladimir Pribîlovski, preşedintele unui think tank din Moscova, adăugând că Rusia, cu o asemenea politică externă, riscă să piardă o parte semnificativă a teritoriului său pentru că nu acordă o atenţie cuvenită Siberiei şi Extremului Orient, al căror număr de locuitor scade la de an la an, iar la graniţă se află teritoriul chinez unde milioane de chinezi sunt privaţi de spaţiu.
