Merkel se distanţează de apelul înfocat al lui Sarkozy pentru alegătorii de dreapta

Legătura ciudată cunoscută sub numele de Merkozy este una dintre cele mai mari alianţe politice. Dar din moment ce odiseea realegerii preşedintelui francez Nicolas Sarkozy îl adânceşte în extrema-dreapta, anti-Europa, în această săptămână – spre alarmarea omologului său german Angela Merkel - se simte cum această legătură se apropie de rupere.

Luni, mulţi europeni discutau despre un discurs înfocat al domnului Sarkozy ţinut în Paris, în seara precedentă, în care a promovat protecţionismul comercial şi a atacat imigrarea şi Islamul. Cel mai alarmant pentru germani, el a ameninţat să anuleze unul dintre elementele cheie ale unificării europene, Tratatul Schengen, care elimină frontierele şi permite libera circulaţie a mărfurilor şi persoanelor în cele 26 de ţări.

Suna ca şi cum Sarkozy, care se află în urma adversarilor săi de stânga în sondajele de opinie, s-a transformat în Marine Le Pen, liderul carismatic al Frontului Naţional aproape fascist, un partid odată tabu, care deţine în prezent 17% în sondajele de opinie. Sau chiar mai deranjant pentru mulţi observatori francezi şi germani, el s-a transformat într-un David Cameron.

"Aveam impresia că nu ascultam un preşedinte francez... ci mai degrabă un prim-ministru britanic conservator", a declarat principalul adversar al lui Sarkozy, şeful Partidului Socialist, Francois Hollande. Respingerea monedei euro şi a Tratatului Schengen de către Marea Britanie şi scepticismul faţă de UE, au reprezentat anatema atât pentru aripa stângă, cât şi pentru cea dreaptă de pe continent.

Şi domnul Hollande, care este considerat un moderat de centru-stânga, a flirtat cu extremele în primul tur de scrutin din 22 aprilie. El a ţinut discursuri în care a susţinut o rată de impozitare de 75% şi a spus că va renegocia pactul fiscal al UE, care impune limite asupra datoriei şi abilităţilor de cheltuire ale guvernelor membre - toate într-o aparentă încercare de obţinere a voturilor mai multor partide de extremă stângă.

Şi asta ar afecta major unitatea europeană. Dar domnul Hollande nu a format un pact atât de strâns cu un alt lider european încât numele lor să fie unite.

Se pare că doamna Merkel, o susţinătoare puternică a unei Europe unificate, un adversar declarat al protecţionismului comercial şi un moderat în materie de imigraţie, nu s-a amuzat de declaraţiile lui Sarkozy.

Purtătorul ei de cuvânt, Georg Streiter, a răspuns la discursul lui Sarkozy prin câteva cuvinte acerbe de apărare ale Tratatului Schengen. "Libera circulaţie a persoanelor este una dintre realizările cele mai concrete şi importante ale integrării europene şi reprezintă o libertate fundamentală", a spus el luni.

Dar în spatele strigătelor de alarmă se găsea un sentiment puternic cum că discursul nu are nicio valoare. Atât observatorii francezi, cât şi cei germani au declarat că nu cred că Sarkozy are intenţia de a se ţine de promisiune - şi că necinstea lui ar fi cea mai bine venită calitate a sa.

Observatori francezi au numit-o o retorică inevitabilă a Franţei moderne, unde cele mai mari două partide se confruntă cu provocări mari din partea dreptei semi-fasciste şi stângii neo-comuniste, decât unul faţă de altul. În loc să opteze pentru o poziţie de centru, cum fac partidele nord-americane în timpul campaniilor lor, ei au tendinţa de a imita concurenţii lor extremi.

"Uite, el vizează aripa dreaptă, şi asta este replica justă la ceea ce Hollande face în aripa stângă", a declarat Anne-Marie Le Gloannec, un specialist în politica europeană de la Institutul de Studii Politice din Paris. "Cred că ambii candidaţi încearcă să obţină cât mai multe voturi posibile de la extreme - fiecare dintre ei supra-accentuează flancul extremist al partidului său. Între primul şi al doilea tur de scrutin, ei vor începe să vizeze alegătorii de centru."

Germanii, care au fost îngrijoraţi cu privire la poziţiile lui Sarkozy, sunt mai prudenţi în evaluările lor faţă de noile politici. Şi ei speră că domnul Sarkozy nu este un politician onest.

"Adevărata întrebare este: are de gând să meargă mai departe şi mai adânc cu această abordare, o va folosi în politica reală, face Sarkozy promisiuni reale acum sau este într-adevăr doar o tactică?" a întrebat Ulrike Guerot, un cercetător senior la Consiliul European pentru Relaţii Externe cu sediul la Berlin.

"Dacă este adevărat, atunci Merkel nu mai are niciun interes în a continua cu Merkozy - pentru că asta nu este, cu siguranţă, ceea ce Merkel vrea să audă şi să susţină."

Un motiv care calmează situaţia e faptul că este extrem de dificil ca un şef de stat să schimbe politica europeană, care necesită, în general, aprobarea tuturor celor 27 de state membre şi referendumuri în mai multe dintre ele.

"Nu ştiu dacă oamenii chiar cred în capacitatea de renegociere a unui şef de stat", a spus doamna Guerot. "Nu îmi pot imagina că, după 30 de ani de integrare europeană, Franţa ar opta brusc pentru marginalizarea şi închiderea frontierelor sale pentru mărfuri şi pentru oameni. Noi sperăm că e doar o tactică."