Marea Britanie, pe cale să realizeze un branding anti-naţiune numai pentru a contracara imigraţia românilor şi bulgarilor (presă)

Guvernul Marii Britanii este pe cale să realizeze un branding anti-naţiune, operând o întoarcere radicală după decenii de iniţiative care au portretizat ţara drept plăcută şi primitoare şi după ce a cheltuit miliarde de lire pentru Jocurile Olimpice, se arată în analize publicate de The Spectator şi The Guardian.

Pe site-ul Ambasadei Marii Britanii de la Bucureşti, nu mai departe de luna trecută, se făcea apologia ţării, spunându-le românilor ce ţară măreaţă este acest arhipelag ''îmbibat'' cu apă, scrie jurnalistul Alex Massie, fost corespondent la Washington pentru Scotsman, în revista săptămânală The Spectator.

'' 'The GREAT campaign' invită lumea să arunce o privire proaspătă la Marea Britanie şi este concepută să promoveze Marea Britanie drept unul dintre locurile cele mai bune de vizitat, locuit, lucrat, studiat, investit şi făcut afaceri'', se scrie pe site-ul Ambasadei.

Acum are loc o schimbare radicală a liniei, potrivit semnatarului articolului. Guvernul este atât de speriat de gândul îngrozitor că românii curajoşi şi bulgarii întreprinzători ar putea crede că Regatul Unit este pământul tuturor oportunităţilor încât au în vedere o nouă campanie publicitară ce vizează cei mai noi membri ai UE: ''Marea Britanie este o porcărie. Nu veniţi aici'', scrie Massie.

Evident, conservatorii şi laburiştii sunt într-o cursă pentru a vedea până unde poate merge celălalt în atitudinile protecţioniste. Aceasta este o perspectiva sinistră şi una care, într-o lume mai bună, ar putea fi considerată nevrednică de ambele partide, potrivit lui Massie.

Există mai multe motive pentru care acest lucru este vrednic de dispreţ. În primul rând, simplul principiu al echităţii. Dacă Marea Britanie cere ca britanicii să poată lucra în oricare dintre cele 27 de state membre ale UE atunci corectitudinea cere ca aceste drepturi să fie disponibile şi cetăţenilor din toate ţările, nu doar din puţinele cele mai bogate şi norocoase.

Mai mult, dacă nu are sens ca premierul să ceară aprofundarea, extinderea şi întărirea pieţei unice, atunci de ce să încerce să implementeze politici protecţioniste menite să împiedice funcţionarea pieţei unice a muncii. Libertatea de circulaţie este un principiu ce merită să fie apărat. Extinderea UE către Est a fost un mare avantaj pentru libertate şi oportunităţi în Europa de Est. Este deprimant să vezi că un guvern britanic încearcă acum să reducă aceste libertăţi valoroase, consideră editorialistul.

Dacă Marea Britanie cere protecţionism în circulaţia lucrătorilor, devine mai greu pentru Regatul Unit să se opună impulsurilor protecţioniste ale altor ţări privind alte aspecte. Preţul 'câştigului' în materie de migraţie economică ar putea fi 'pierdere' în zone pe care Marea Britanie le consideră importante.

În orice caz, România şi Bulgaria sunt membre ale clubului acum şi, ca atare, merită drepturile şi privilegiile acordate altor membri. Extinderea UE a fost un obiectiv al politicii britanice ani de zile. Acum, se dovedeşte că guvernul britanic încearcă să impună statut de membru de categoria a treia acestor noi membri. Acest lucru nu poate fi corect şi nici rezonabil, subliniază analistul.

Aceasta este o şansă pentru Marea Britanie de a-şi face prieteni şi aliaţi între membrii mai noi ai UE. Dar de ce ar trebui ei să asculte cu simpatie preocupările britanice într-un număr de probleme europene dacă guvernul britanic spune clar că cetăţenii lor nu sunt bineveniţi în Regatul Unit?

În ceea ce priveşte ameninţarea că comunităţi locale ar putea fi 'inundate', ei bine, oare contează de unde provin 'nou-veniţii'? Ni se spune că obiecţiile la libera circulaţie a lucrătorilor sunt două: în primul rând, ei fac viaţa mai grea pentru lucrătorii britanici ''autohtoni'' şi în al doilea rând pun presiuni intolerabile asupra serviciilor locale.

Poate că fac acest lucru - deşi măsura în care se întâmplă aceasta este de multe ori exagerată, nu în ultimul rând pentru că mulţi lucrători imigranţi se întorc acasă după câţiva ani. Nu sunt rezidenţi permanenţi. Dar să presupunem, propune Alex Massie, că 70.000 nativi din Newcastle decid să se mute în Norfolk, în căutare de lucru. Impactul asupra Norfolk al acestui tip de migraţie internă ar fi la fel de mare ca oricare presupusă invazie de români. Ar trebui să li se impună şi acelor locuitori un plafon şi dacă nu, de ce nu? Principiul este în linii mari acelaşi.

Migraţia este migraţie, iar în termeni de servicii locale şi pieţe locale ale forţei de muncă nu contează dacă este internă sau externă. Oraşele britanice atrag lucrători de dincolo de limitele oraşului şi au făcut acest lucru timp de secole. Singura diferenţă dintre un scoţian care profită de perspectivele din Londra şi un polonez care face acest lucru este etnicitatea lor. Impactul şi utilitatea lor la Londra sunt aceleaşi.

Desigur, am mai trecut pe aici: fără negri, fără irlandezi. Era de sperat ca britanicii să fi depăşit aceste lucruri. Poate că au făcut-o, dar numai cu un grad. ''Deci, da, atitudinea guvernului faţă de lucrătorii europeni este pe cât de stupidă pe atât de vrednică de dispreţ'', subliniază autorul articolului, care se aşteaptă ca sentimentul antiimigraţie să prevaleze în faţa tradiţiilor britanice de corectitudine, deschidere şi oportunitate care, încă o dată, vor fi subordonate interesului politic vrednic de dispreţ.

The Guardian relevă că Marea Britanie nu duce lipsă de material pentru a-şi face publicitate negativă. Schimbarea radicală de atitudine, care intervine după decenii de iniţiative prin care s-a încercat prezentarea ţării ca fiind plăcută şi primitoare, probabil nu va fi grea, notează ziarul britanic.

Este o sarcină căreia i se potriveşte mănuşă temperamentul britanic: o campanie de subapreciere a Marii Britanii.

Luarea în considerare de către guvern a ideii de a lansa o campanie publicitară negativă pentru a descuraja cetăţenii bulgari şi români să vină să lucreze în Marea Britanie anul viitor 'frizează farsa', a declarat Keith Vaz, preşedintele Comisiei pentru afaceri interne din Camera Comunelor, citat în alt articol pe această temă din The Guardian. Vaz a avertizat că astfel de tactici de propagandă au fost folosite în trecut şi s-au dovedit contraproductive. 'Pe de o parte, Ministerul de Interne nu-i doreşte pe aceşti cetăţeni, dar pe de altă parte, ministrul pentru Europa declară că există libertate de mişcare. Guvernul este, de fapt, în pericol de a încuraja şi mai multe persoane să vină. Ar fi mai bine dacă miniştrii ar lucra cu omologii români şi bulgari şi cu UE pentru a aborda motivele pentru care imigranţii doresc să vină aici, în primul rând', a subliniat el.

Nu s-a spus niciun cuvânt cu privire la modul în care ar putea arăta o campanie publicitară sau dacă s-ar folosi strategia de a face ţara să arate cât mai neatractivă posibil, sau să se sublinieze pentru posibilii imigranţi aspectele pozitive ale ţărilor lor, cum ar fi munţii Carpaţi din România sau staţiunile de la Marea Neagră din Bulgaria. În contextul în care guverne din întreaga lume cheltuiesc milioane angajând consultanţi de la Londra care ''să spele reputaţii' ar fi o ironie ciudată dacă Marea Britanie ar alege să se autodenigreze, scrie The Guardian.

Există precedente. În 2007, Eurostar a avut o reclamă în Belgia pentru trenurile sale spre Londra reprezentând un skinhead tatuat care urina într-o ceaşcă de ceai. Nu se ştie dacă au avut loc discuţii asupra personalităţii care ar putea realiza un astfel de branding anti-naţiune.

Ideea, fie ea doar tentativă, pare să intre în conflict cu miliardele de lire sterline pe care Marea Britanie le-a cheltuit pentru Jocurile Olimpice, în parte pentru creşterea reputaţiei ţării. Ea apărut totodată în contextul în care Ministerul de Interne a lansat un ghid pentru străinii viitori cetăţeni, care se deschide cu cuvintele: 'Marea Britanie este un loc fantastic pentru a trai: o societate modernă prosperă''.