Magiunul între plăcere şi leac - o tradiţie milenară la borcan

Cum încă se găsesc pe piaţă ultimele prune brumării din acest sezon, mai puteţi prepara deliciosul magiun de prune - un produs natural şi sănătos, de o simplitate ce te duce înapoi spre începuturile milenare. Magiunul îşi ia dulceaţa doar din fructul fiert şi nu are strop de zahăr sau urmă de conservant.

Cel mai bun magiun iese din prunele culese toamna târziu, pentru ca acestea sunt bine coapte, au pulpa mai tare şi au mai puţin suc.

Deoarece magiunul are un conţinut bogat în minerale: fier, potasiu, magneziu, seleniu şi facilitează absorbţia calciului şi vitaminei D - se recomandă copiilor slăbiţi, anemici şi cu deficit de calciu, cât şi pentru întărirea sistemului imunitar. Are un rol energizant şi dezintoxică organismul. Fiind bogat în fibre, ajută la digestie şi este bun în curele de slăbire; datorită indicelui glicemic redus, poate fi consumat fără probleme de diabetici sau de cei cu afecţiuni pancreatice.

La noi în ţară este cunoscut din vechime sub diferite denumiri cum ar fi lictar sau silvoiz în Ardeal, povidlă în Moldova sau pecmez în Banat. La ţară se prepară în căldare (ceaun) de fontă sau cupru, agăţată pe un suport deasupra unei gropi umplute cu jar, afară în curte. Fumul de la jar îi dă magiunului un gust, o textură şi o aromă minunată, fiind puţin mai deosebit decât cel făcut pe sobă sau la cuptor.

Era adevărată sărbătoare în casa unde se făcea magiunul - un prilej de voie bună, de-a petrece un timp plăcut împreună cu vecinii şi prietenii, de-a spune glume şi a hori, în timp ce se schimbau în ture pentru a amesteca cu răbdare magiunul şi a-l păzi să nu să se prindă de fundul ceaunului sau sa nu se afume. Pentru cine îşi mai aduce aminte ... bunicile păstrau magiunul în pivniţă în oale de lut acoperite cu hârtie.

Ingrediente: 10 kg de prune ( sau după dorinţă)

Notă: din 10 kg de prune întregi şi cu sâmburi - vor rezulta aproximativ 3,5 kg de magiun.

Modul de preparare:

Prunele se spală întregi, se scurg de apă, apoi se scot sâmburii. Dacă doriţi o pastă mai fină, treceţi prunele prin maşina de tocat.

Prunele se pun într-o oală sau cratiţă de inox sau emailată şi se fierb la început la foc potrivit. După ce începe să fiarbă, se reduce la foc mic. Se amestecă încontinuu cu o paletă sau o lingură mare de lemn, pentru ca magiunul să nu se prindă de fundul vasului.

După ce prunele încep să fiarbă şi lasă zeamă din belşug, dacă nu aveţi prea mult timp la îndemână, puteţi pune oala la cuptor la 180 C şi continuaţi fierberea între 5 - 10 h, în funcţie de suprafaţă de evaporare a vasului în care se fierbe. În timp ce este la cuptor, cam o dată la o oră, oala se scoate din cuptor şi se amestecă bine pasta.

Se fierbe până când magiunul scade mai bine de jumătate iar prunele devin ca o pastă vâscoasă şi puţin sticloasă pe deasupra.

Magiunul se pune fierbinte în borcanele pregătite dinainte, spălate şi sterilizate. Borcanele fierbinţi se pun între pături şi se ţin la cald cam 2 zile, până când s-au răcit complet; se pun apoi la rece, pe rafturi în cămară sau pivniţă.