Magia curcubeului. Află cum se formează

Cine nu se bucură la vederea curcubeului? Acest arc colorat, parcă desenat de mâna unui copil pe cerul înseninat după o zi ploioasă, la capătul căruia credem că se ascund toate comorile lumii.

Acest fascinant fenomen al naturii, curcubeul, este sâmburele multor mituri şi legende. Aproape că nu există cultură de pe glob care să nu aibă o poveste despre el, a inspirat poeţi, pictori şi muzicieni şi cu fiecare apariţie ne arată cât de minunată este natura care ne înconjoară.

Faimoasele experimente ale lui Newton cu prismele de sticlă ce descompun lumina solară au demonstrat, pentru prima oară, în mod precis şi spectaculos totodată, relaţia care există între culoare şi lumină şi au lămurit deplin formarea curcubeului.

De ce se formează curcubeul. Explicaţia fenomenului

Curcubeul este un fenomen optic care apare când lumina soarelui suferă fenomenele de refracţie, reflexie şi difuzie la întâlnirea cu picăturile de apă din atmosferă. Are aspectul unui imens arc multicolor desfăşurat pe cer. La contactul cu un strop mărunt de apă, lumina albă este descompusă în frecvenţe individuale corespunzătoare culorilor din spectrul vizibil, prin refracţie, la fel ca la intrarea într-o prismă optică. O parte din lumina din interiorul picăturii de apă este reflectată la contactul cu marginea opusă a stropului de apă, iar o alta se descompune încă o dată la momentul ieşirii din picătura de apă, amplificând separaţia culorilor.

Separarea în frecvenţele individuale combinată cu existenţa unui număr mare de picături de apă expuse luminii solare creează un curcubeu de formă circulară.

De ce se formează curcubeul. Cum se poate observa

Pentru a fi martorii unui asemenea fenomen optic este nevoie să fie îndeplinite două condiţii. În primul rând este nevoie ca observatorul uman să fie poziţionat între Soare şi picăturile de apă. Stropii mărunţi de apă pot proveni fie de la ploaie, fie din aburul unei cascade sau chiar de la gura unui pulverizator al unui furtun de grădină. A doua condiţie este ca unghiul pe care Soarele, stropii de apă şi ochii observatorului îl formează să fie în intervalul 40 grade-42 grade. De aceea fenomenul se produce în dimineţile sau după-amiezele însorite imediat după ploaie. Altfel, noi, oamenii de la nivelul solului, nu am avea poziţia corespunzătoare observării curcubeului.

De ce se formează curcubeul. Culorile curcubeului

Ordinea culorilor dintr-un curcubeu este de la lungimi de undă mici în arcul exterior la cele mari în arcul interior. Succesiunea culorilor de la exterior spre interior este următoarea: roşu, portocaliu (oranj), galben, verde, albastru, indigo, violet şi este memorată sub forma acronimului ROGVAIV.

De ce se formează curcubeul. Curiozităţi despre curcubeu

1. Curcubeul poate fi văzut doar atunci când staţi cu spatele la soare (iar picăturile de apă care refractă lumina soarelui se află în faţa dvs.).

2. Centrul unui curcubeu este întotdeauna indicat de chiar umbra dumneavoastră (explicaţia este simplă şi derivă din prima afirmaţie).

3. În zilele de vară, nu veţi vedea niciodată un curcubeu după ora 9.00 şi înainte de ora 16:00. Şi aceasta pentru că un curcubeu poate fi văzut doar dacă soarele se află pe bolta cerească la un unghi mai mic de 42 de grade faţă de privitor (altfel spus, ceva mai jos de “jumătatea cerului”).

4. Fiecare persoană vede propriul curcubeu. Sau, dacă vreţi, chiar dacă stau una lângă alta, două persoane nu vor vedea niciodată acelaşi curcubeu. Şi aceasta nu numai pentru că fiecare dintre noi percepem altfel culorile, ci şi pentru că fiecare persoană va vedea lumina refractată în alte picături de apă.

5. Nu veţi putea niciodată ajunge la capătul curcubeului. Pentru că aşa cum aflăm încă din copilărie, curcubeul se îndepărtează pe măsură ce noi încercăm să ne apropiem de el.

6. Curcubeul nu are forma unui arc de cerc: fiecare curcubeu are forma unui cerc întreg. Vedem arce de cerc pentru că suntem cu “piciorele pe pământ”, iar Pământul nu ne lasă să vedem întregul cerc. Din aer însă, lucrurile se schimbă.

7. Cerul de deasupra curcubeului are întotdeauna o nuanţă mult mai închisă decât cerul din interiorul curcubeului.

8. În condiţii de vizibilitate bună uneori se poate observa şi un curcubeu mai slab, concentric cu primul, ceva mai mare şi cu ordinea culorilor inversată.

9. Există şi “curcubeu zâmbitor”. Acesta este un fenomen mult mai rar. Nu are nimic de-a face cu ploaia, razele solare lovindu-se de un strat subţire de cristale de gheaţă aflată la înălţime mare.

10. Curcubeul apare şi noaptea atunci când plouă în partea orizontului opusă celei în care străluceşte luna. Curcubeiele lunare se formează în acelaşi mod ca şi curcubeul solar

11. Curcubeul se formează nu numai pe norul care se transformă în ploaie sau pe fâşia de ploaie, dar şi pe apa ce curge în cascadă, în aruncătoarele artificiale de apă, sau în apa fântânilor arteziene.

12. Pluralul de la curcubeu este curcubeie.

De ce se formează curcubeul. Ce credeau unele popoare despre curcubeu

Incaşii credeau despre curcubeu ca era un dar de la Zeul Soare.

Arabii vedeau curcubeul ca pe o tapiţerie cerească ţesută de vântul ce bătea dinspre sud.

Potrivit unei credinţe populare poloneze, îngerii lăsau aur la capetele curcubeului, dar numai un om gol puşcă îl putea găsi.

O legendă kenyană spune că Dumnezeu a creat două curcubeie, unul bărbat şi celălalt femeie, ambele trebuind să lucreze împreună pentru a opri ploaia.

În mitologia africană se crede despre curcubeu ca este un şarpe uriaş ce iese la păscut după ploaie, şi care va devora pe nefericitul pe care îl va întâlni în cale.

Există un mit germanic în care curcubeul este vasul pe care Divinitatea l-a folosit atunci când a colorat penajul păsărilor.

Indienii nord-americani credeau despre curcubeu că era Calea Sufletelor, interpretare pe care o întâlnim la multe alte popoare.

Pentru japonezi curcubeul este „podul plutitor al cerurilor”.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.