Liiceanu propune "clonarea" lui Bolojan. Îl aşează pe premier în rândul unor politicieni precum Brătianu, Maniu şi Coposu
Filozoful Gabriel Liiceanu a vorbit, într-un text intitulat "Oare poate fi clonat Bolojan", publicat în Contributors, despre "omul numit să scoată din faliment firma numită România în calitate de prim-ministru".
În analiza sa, Liiceanu şi-a aplecat atenţia şi asupra abilităţilor de "contabil" are lui Ilie Bolojan, acolo unde acesta le-a dovedit în cele două ipostaze administrative în care s-a aflat deja: cea de primar al oraşului Oradea şi cea de preşedinte al Consiliului Judeţean al judeţului Bihor.
"Acesta este primul test – testul administrativo-contabil – pe care trebuie să-l avem în vedere când ne pronunţăm asupra domnului Bolojan ca prim-ministru şi devenim 'îndelung cârtitori', spunându-i ce are de făcut din mijlocul habarnamismului nostru. Iar al doilea test va fi cel pe care-l voi numi testul uman", a declarat Gabriel Liiceanu.
Analiza lui Liiceanu
"În privinţa primului test mă voi mulţumi prin a înşirui sec realizările primariatelor-Bolojan dintre anii 2008-2018. După care vom fi cu toţii liberi să le comparăm cu realizările primariatele tuturor celorlalte 40 de capitale de judeţe din România aceleiaşi perioade. Aşadar:
Ridicarea numărul de locuri de muncă de la 78.000 la 96.000, modernizarea infrastructurii rutiere a oraşului cu patru benzi de şosea şi poduri, reabilitarea sistemul de termoficare (Oradea are autonomie termică), a pieţelor şi a salubrizării, investiţii majore în spitale şi descentralizarea acestora, investiţii în creşe, grădiniţe şi şcoli, investiţii în Centrul Istoric cu reabilitarea profundă a faţadelor marilor clădiri-monumente – toate acestea cu fonduri locale, guvernamentale şi europene – şi, last but not least, pace socială.
În privinţa celui de al doilea test, testul uman, unul care presupune doar o minimă inteligenţă psihologică şi bunăvoinţă comparativă, unul în care nu mai există nimic din lunga noastră istorie culturală a linguşirii, nici o urmă din spectacolele scabroase ale sălilor ridicate în picioare la comandă, nici o urmă din lauda la îndemână şi entuziasmul facil. Un test, aşadar, care să vorbească despre acea fişă a calităţilor pe care N. Steinhardt a subsumat-o 'meserie de om în lume' şi care se rezumă până la urmă la ceea ce îndeobşte se numeşte 'caracter'.
Un test greu de făcut, aproape nefezabil când e vorba de a te referi la un om pe care n-ai avut prilejul de a-l cunoaşte ca apropiat al tău. Aşa cum, de altfel, sunt toţi cei care ni se propun, sau ne sunt propuşi, pe listele de alegători sau în orice funcţii publice. Şi aşa cum, la rândul meu, îmi este puţin cunoscut dl Bolojan din cele trei ocazii în care l-am întâlnit – între trei minute şi o jumătate de oră – şi pe care l-am văzut sau ascultat în câteva conferinţe de presă, în interviuri sau în dialoguri televizate. Şi despre care, plecând cu traista aproape goală la drum, îndrăznesc să spun toate cele ce urmează. Să o spun fără teama că mă înşel doar comparându-l cu ce mi-a trecut mie prin faţă din scena politică a ţării de-a lungul vieţii. Sau chiar hazardându-mă să cobor la o adică în galeria figurilor politice din istoria modernă a României şi să îl compar cu cei mari de-acolo.
Să încep, aşadar.
O primă întrebare: aţi cunoscut vreodată un om politic care să aibă ca valoare cardinală a comportamentului său rostirea adevărului, şi nu minciuna politicianistă, de vreme ce definiţia politicianului este 'diplomaţia' şi 'contorsionismul'? Ministrul Învăţământului a declarat, adresându-se profesorilor: 'Nu v-am tăiat salariile. Au rămas aceleaşi ca până acum.' Acesta e discursul politicianist. Bolojan a spus: 'Crescând norma didactică cu două ore, nu s-au tăiat salarii, dar e adevărat, foarte corect şi cinstit, că se munceşte ceva mai mult la clasă cu aceiaşi bani'. Acesta e răspunsul adevărului.
A doua întrebare: Vi s-a întâmplat până acum să daţi nas în nas într-o librărie cu un prim-ministru? V-a mai recomandat vreodată vreunul vreo carte, spunându-vă cât a învăţat din ea citind-o, aşa cum a făcut recent dl Bolojan, vorbind entuziast despre volumul lui Robert Kaplan, Gândirea tragică, devenit manualul clasic de cultură politică internaţională al lumii de azi?
A treia întrebare: Aţi cunoscut vreun om politic în aceste ultime decenii care să respire o asemenea încredere în cuvântul dat (faimosul tenir la promesse, criteriul francezilor pentru omul de caracter)? La care până şi felul în care te priveşte în ochi când îţi vorbeşte să însemne ceva, care să respire senzaţia omului 'dintr-o bucată', opusul politicienilor noştri 'cubişti' şi 'poantilişti', care ne jignesc reprezentându-ne, care se dizolvă în propria lor inconsistenţă şi care ne-au mohorât zilele atâţia ani la rând, transformându-ne într-un popor de nevrotici? Ceea ce respiră ţinuta şi statura lui Bolojan este fermitatea (pe care olguţele noastre o confundă cu încăpăţânarea, sau cei cu spirit ales cu 'încremenirea în proiect'), un soi de perfectă cunoaştere de sine, de siguranţă dacă vreţi, de conştiinţă a ceea ce el reprezintă 'în şi pentru sine', care vine de dincoace de falsa modestie sau de trufia respingătoare.
În sfârşit, o ultimă întrebare: Aţi mai întâlnit vreun om politic de la Mihail Kogălniceanu, Ion C. Brătianu, Regele Carol I, Regina Maria, Iuliu Maniu sau Corneliu Coposu care să fi avut ca valoare civică supremă slujirea şi loialitatea faţă de ţara lui? Nu vă grăbiţi să scăpaţi aşa lesne de mine, acuzându-mă că trec printr-o criză de exaltare, de vreme ce mă hazardez să-l aşez pe Ilie Bolojan în acest context. Vorbind astfel, am în vedere potenţialul pe care-l are acest seamăn al nostru de a deveni – dacă-l vom lăsa să-şi facă treaba – unul dintre ei. Ceea ce înseamnă: de a deveni unul dintre adevăraţii patrioţi care au traversat istoria modernă a acestei ţări, şi nu unul din vasta stirpe descrisă de Monica Lovinescu, cea 'a profitorilor făţişi ai sentimentului naţional, mânjit cu vorbărie, retorisme şi ridicol doar pentru a-şi asigura un prezent de aur. E şi aceasta o formă de gangsterism: în loc de bancă, îţi devalizezi patria').
Nu vreţi să facem, până la urmă supremul test, cu harta României în faţă? Eu cred, cu cifrele pe masă, că în momentul de faţă cel mult unul dintre cele 41 de judeţe ale României, judeţul Bihor, îţi dă senzaţia, străbătându-l, că ai descins în Occident. Şi că, dintre cele 41 de capitale de judeţ, Oradea este cel mai modern şi cochet oraş al României. Şi că, pentru a se ajunge aici, totul s-a petrecut în deplină transparenţă, ei, bine da, cu o contabilitate la sânge şi cu bani proveniţi din bugetul local, din cel guvernamental şi din fonduri europene din care nici un 'bugetar' nu s-a înfruptat. Nu vreţi să-l lăsăm pe Bolojan să facă o Românie în care să ne simţim toţi acasă şi din care nimeni să nu mai simtă nevoia să-şi ia lumea în cap?
Ce se poate atunci răspunde la întrebarea dacă Bolojan poate fi clonat, de fapt înmulţit cu 40 pentru a-l face să iradieze la scara întregii ţări. Răspunsul e 'da', dacă i se va da timp, dacă i se vor da anii necesari pentru a traversa deşertul corupţiei pe care-l locuim. 'Da', dacă suntem conştienţi de şansa pe care o avem cu un asemenea om ca prim-ministru. Şi pe care poate nu o vom mai avea vreodată. Aşadar 'da', dacă gradul de luciditate al majorităţii cetăţenilor români este mai mare decât cel de debusolare şi inerţie mentală."
