Judecătoarea Panioglu: Predoiu, interese obscure. Cel mai distructiv şef al Justiţiei / SRI a creat o mare vulnerabilitate naţională / ND să acţioneze urgent, fiecare zi înseamnă noi achitări îndoielnice
Daniela Panioglu, judecătoare care a denunţat "bolşevizarea Justiţiei" în "era Savonea", motiv pentru care şefa Curţii de Apel Bucureşti a încercat din răsputeri să o denigreze în simulacrul de conferinţă de presă organizat după documentarul Recorder, arată, într-un amplu interviu acordat Epoch Times, că este nevoie de acţiuni urgente pentru a mai salva ce se poate salva din Justiţie.
Primii paşi pentru ca Justiţia să mai aibă o şansă să îşi revină ar trebui să fie, în opinia fostei judecătoare (spunem „fostă” pentru că Daniela Panioglu a fost obligată să se pensioneze după ce a fost exclusă de cinci!!! ori din magistratură şi a avut parte de numeroase şicane) este adoptarea unei ordonanţe de urgenţă care să permită selectarea procurorilor anticorupţie doar de către Secţia de procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin urmare fără implicarea Secţiei pentru judecători (secţie care a susţinut mereu gruparea Savonea).
Totodată, actualul ministru al Justiţiei, social-democratul Radu Marinescu, trebuie demis, spune Daniela Panioglu.
În ceea ce priveşte instanţele de judecată, se impune şi acolo o modificare legislativă imediată care să limiteze puterile preşedinţilor de instanţă şi să reintroducă consimţământului judecătorului la mutarea într-o altă materie, arată fosta judecătoare.
De asemenea, în condiţiile în care dosare grele de corupţie s-au prescris în urma deselor schimbări de completuri – schimbări ce au dus la rejudecarea dosarelor –, fosta judecătoare punctează că Parchetul General trebuie să verifice fiecare caz de schimbare a completurilor în parte.
„Organele de urmărire penală trebuie să verifice fiecare situaţie concretă din aceste dosare de mare corupţie, adică motivul pentru care a fost dispusă delegarea ori detaşarea, pentru a se putea aprecia asupra scopului. (...) Parchetul General trebuia să se sesizeze, din oficiu, de la debutul unei asemenea modalităţi frauduloase, însă a rămas în pasivitate şi, de la această abdicare de la exercitarea îndatoririlor de serviciu, am ajuns în situaţia actuală”, a declarat Daniela Panioglu.
Fosta judecătoare reaminteşte că, în anul 2022, ea şi colega sa de complet, judecătoarea Alina-Nadia Guluţanu, au formulat o plângere penală la Secţia de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru infracţiunea de abuz în serviciu, pentru încălcarea principiului continuităţii. Totuşi, s-a dispus clasarea, întemeiată pe celebrul motiv că fapta nu există.
„Prin urmare, scopul acestei structuri de parchet a fost de a opri orice încercare de tragere la răspundere penală a corupţilor din interiorul sistemului judiciar.”, punctează ea.
Referitor la demersul preşedintelui Nicuşor Dan de a se întâlni cu judecătorii, Daniela Panioglu crede că nu e timp de „şezători”, căci deja se ştie clar care sunt problemele din Justiţie, şi că „preşedintele ţării nu trebuie decât să acţioneze rapid, în limitele atribuţiilor sale, pentru că fiecare zi de întârziere înseamnă noi achitări îndoielnice.”
„Sistemul judiciar corupt e cu mult înaintea acţiunilor sale, care, de altfel, nici măcar nu au debutat. În primul rând, să numească un şef potrivit, de bună-credinţă, onest şi, mai ales, patriot, la Serviciul Român de Informaţii, care să înceapă mult-aşteptata curăţenie în interior”, transmite Panioglu.
Ea susţine că, dacă Justiţia a ajuns în metastază, „o mare parte din vină pentru situaţia în care a ajuns sistemul judiciar, pe lângă parchete, o poartă Serviciul Român de Informaţii, care şi-a dovedit incompetenţa, pentru că nu a luat suficiente măsuri împotriva fenomenului de corupţie din justiţie şi din societate.”
Daniela Panioglu a clarificat şi acuzaţiile pe care i le-a adus şefa Curţii de Apel Bucureşti (CAB), Liana Arsenie, în celebra conferinţă de presă organizată după documentarul Recorder, şedinţa în care a avut loc momentul suprarealist "M-a sunat Lia, mă duc să vorbesc."
Reamintim că judecătoarea Panioglu este una din cele două magistrate care l-au condamnat pe fostul preşedinte al CNAS, medicul Lucian Duţă, la 6 ani de detenţie pentru luare de mită. Chiar în ziua difuzării documentarului Recorder, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie i-a admis fostului şef al CNAS o cale extraordinară de atac şi a decis să îi anuleze condamnarea de 6 ani de închisoare
Redăm integral interviul:
Reporter: Doamna judecător, documentarul Recorder a arătat o Justiţie coruptă, în care dosarele sunt tergiversate până la prescripţie, magistraţii corecţi sunt timoraţi, persecutaţi, transferaţi, traşi pe linie moartă. Întrebarea care se ridică acum este: ce se poate face şi de către cine? Care sunt paşii care credeţi că ar trebui urmaţi şi cine trebuie să ia ce măsuri? (Magistraţii ei înşişi, Parlament, Guvern etc.?)
Daniela Panioglu: Este nevoie de o reformă complexă, în sarcina tuturor celor trei puteri: judecătorească, legislativă şi executivă. Primul pas este modificarea legislativă rapidă, prin ordonanţă de urgenţă emisă de Executiv, care să permită selectarea procurorilor anticorupţie doar de către Secţia de procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin urmare fără implicarea Secţiei pentru judecători, în vederea creării unui colectiv de elită, concomitent cu asigurarea condiţiilor materiale pentru desfăşurarea activităţii.
În paralel, faţă de problemele grave din sistemul judiciar, actualul ministru al Justiţiei trebuie demis, întrucât s-a dovedit că nu este apt să le gestioneze, cu numirea unui ministru care are voinţă politică de a reforma în bine sistemul judiciar.
De asemenea, este importantă conducerea Parchetului General şi a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, care au rămas în pasivitate faţă de fenomenul grav de corupţie, atât din interiorul, cât şi din exteriorul sistemului judiciar. De fapt, conducerea acestor unităţi de parchet constituie motivul pentru care s-a ajuns în această situaţie. Ministerul Public apără interesul public şi nu interese de partid ori de grup.
Acum mulţi ani, când a fost înfiinţat Parchetul Naţional Anticorupţie, erau trimişi în judecată inculpaţi care ofereau mită poliţiştilor, ca să le permită să vândă flori la marginea vreunui drum naţional ori comunal. Vremurile se repetă, pentru că, începând cu anul 2017-2018, nu au mai existat dosare de mare corupţie, întrucât marea corupţie, care a pus stăpânire inclusiv pe sistemul judiciar, rămâne neatinsă şi prosperă sub privirile naţiei întregi.
Aşadar, pentru reformarea, într-o oarecare măsură, a sistemului judiciar, este nevoie de fundament legislativ, dar mai important este factorul uman, prin numirea de procurori de bună-credinţă şi pregătiţi profesional. Nu ştiu dacă mai există asemenea procurori, pentru că nivelul de pregătire în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii este tot mai scăzut, astfel că ar trebui încurajaţi să se întoarcă în magistratură procurorii care s-au retras la pensie, marea majoritate tot din cauza corupţiei din sistemul judiciar. Din experienţă, vă pot spune că au existat procurori extrem de competenţi care, prin verticalitatea lor, au fost nevoiţi să se retragă.
În ceea ce priveşte instanţele de judecată, modificarea legislativă imediată constă în limitarea puterilor preşedinţilor de instanţă şi reintroducerea consimţământului judecătorului la mutarea într-o altă materie.
Reporter: Experta anticorupţie Laura Ştefan spune că MCV a fost ridicat pe baza unui deal politic şi că, de fapt, se ştia foarte bine de atunci că legile justiţiei nu sunt ok, iar acum culegem „roadele”. Au fost organizaţii şi mii de magistraţi care au protestat împotriva lor, „însă au contat mai mult câţiva membri ai CSM care au bătut palma cu ministrul Cătălin Predoiu”.
Cum vedeţi această perspectivă? Cum s-a ajuns aici şi cine sunt responsabili? Ar trebui sancţionaţi? Cât de mare este responsabilitatea lui Cătălin Predoiu pentru situaţia pe care o trăim în prezent?
Daniela Panioglu: În opinia mea, Cătălin-Marian Predoiu a fost cel mai distructiv ministru al Justiţiei, pentru că a acţionat vătămător, spre deosebire de Robert Cazanciuc, care a condus justiţia prin omisiune, adică prin marea sa absenţă.
Eu nu am priceput niciodată motivul pentru care acest personaj a fost numit de două ori ministru al Justiţiei, iar după ultimul său mandat de ministru la Justiţie a fost recuperat imediat şi trimis la Ministerul de Interne. Eu nu am văzut nicio performanţă şi nici o realizare în bine, ci, dimpotrivă, este autorul unuia dintre cele mai mari regrese ale justiţiei, prin modificările legislative din anul 2022.
Prin urmare, se vede clar că are un sprijin politic puternic, dar nu pentru a realiza performanţe, ci pentru îndeplinirea unor interese obscure, nu numai străine de buna funcţionare a justiţiei, dar pentru pierderea puterii şi eficienţei sistemului judiciar. Nu ştiu cum poate fi tras la răspundere acest personaj pentru toată degradarea adusă sistemului judiciar.
Reporter: În materialul Recorder se vorbeşte despre schimbări ale membrilor completurilor, ştiind că noii membri sunt obligaţi de jurisprudenţa CEDO să readministreze probele, lucru care durează, şi aşa se ajungea la împlinirea termenului de prescripţie. Putem vorbi de intenţie? Şi, în acest caz, e vorba de favorizarea infractorului? Dar de grup infracţional organizat? Erau aceste înlocuiri o practică la Curtea de Apel Bucureşti, din ce aţi observat dvs.? Vorbim şi de o complicitate a Consiliului Superior al Magistraturii? Credeţi că e cazul să se autosesizeze Parchetul General pe penal? Şi dacă da, cum vă explicaţi că nu s-a autosesizat până acum?
Daniela Panioglu: În momentul în care colegiul de conducere schimbă compunerea completului de judecată învestit cu soluţionarea unui dosar fără să respecte principiul continuităţii, care nu poate fi înfrânt decât de motive obiective excepţionale, este evident că scopul constă în tergiversarea procedurii penale. Ori, colegiul de conducere trebuie să ia măsurile administrative potrivite, nu pentru a se ajunge la împlinirea termenului de prescripţie, ci, evident, pentru soluţionarea cu celeritate a cauzei.
La Curtea de Apel Bucureşti nu există un caz izolat de modificare a structurii completului de judecată prin intermediul colegiului de conducere, ci este un adevărat fenomen, în dosarele de mare corupţie în care, la fond, au fost emise soluţii de condamnare. Unele modificări ale completelor de judecată au avut loc în urma delegării ori detaşării judecătorilor în cadrul instituţiilor satelit, precum Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Naţional al Magistraturii ori Şcoala Naţională de Grefieri, prin urmare cu ajutorul Consiliului Superior al Magistraturii – Secţia pentru judecători.
Organele de urmărire penală trebuie să verifice fiecare situaţie concretă din aceste dosare de mare corupţie, adică motivul pentru care a fost dispusă delegarea ori detaşarea, pentru a se putea aprecia asupra scopului. Trebuie bine justificată urgenţa delegării şi detaşării unui judecător la o instituţie satelit anume, unde este absolut necesară experienţa sa, în defavoarea îndeplinirii actului de justiţie, într-o cauză de mare corupţie care se îndreaptă către prescripţia răspunderii penale. Din examinarea acestor elemente rezultă intenţia tuturor acestor entităţi, care au deturnat de la scopul în care au fost create legislativ, şi anume protejarea actului de justiţie.
Parchetul General trebuia să se sesizeze, din oficiu, de la debutul unei asemenea modalităţi frauduloase, însă a rămas în pasivitate şi, de la această abdicare de la exercitarea îndatoririlor de serviciu, am ajuns în situaţia actuală. În anul 2022, eu şi colega mea de complet, judecătorul Alina-Nadia Guluţanu, chiar am formulat o plângere penală la Secţia de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru infracţiunea de abuz în serviciu, pentru încălcarea principiului continuităţii, însă s-a dispus clasarea, întemeiată pe celebrul motiv că fapta nu există. Prin urmare, scopul acestei structuri de parchet a fost de a opri orice încercare de tragere la răspundere penală a corupţilor din interiorul sistemului judiciar.
Reporter: De ce credeţi că marea masă a magistraţilor nu s-a revoltat până acum?
Daniela Panioglu: De frică. În anul 2022, când eu şi colega mea din completul de apel am fost excluse din magistratură de 3 ori într-o singură şedinţă disciplinară, încercând să găsesc un răspuns cu privire la adevăratele motive, mi s-a spus că nu trebuie să pierdem din vedere inclusiv faptul că organele disciplinare, prin executarea noastră publică ritualică şi exemplară, au vrut să descurajeze pe oricine nu se supune conducerii. Nu am luat în seamă această explicaţie, pentru că nu credeam că e aşa, însă, în timp, mi-am dat seama că nu este o exagerare.
Nu mi-a spus niciun coleg că a fost speriat, dar mi-am adus aminte că, atunci când am admis cererea de recuzare formulată de Direcţia Naţională Anticorupţie într-un dosar de mare corupţie şi am dispus trimiterea dosarului la completul de apel iniţial învestit, pentru a pronunţa soluţia înainte de împlinirea termenului de prescripţie, motiv pentru care am fost excluse din magistratură, colegii penalişti ne felicitau în şoaptă sau cu robinetul deschis, la baie, deşi noi nu făcuserăm mare ispravă. Mi s-a părut amuzant atunci, dar, ulterior, trecând prin experienţa cumplită a 5 excluderi şi a unui aproximativ un an de stat acasă, fără nicio sursă de venituri, am realizat că lor le-a fost şi le este frică.
Nimeni nu vrea să piardă locul de muncă, după tot efortul depus şi, mai ales, când acumulezi vechime. Nu este uşor să te trezeşti exclus, pentru motive inventate, atunci când mai ai câţiva ani până la pensie şi trebuie să o iei de la capăt, căutând un alt loc de muncă.
Reporter: Conferinţa Curţii de Apel Bucureşti. Cum aţi văzut dvs. ce s-a întâmplat acolo? Unii jurnalişti au catalogat-o drept o veritabilă execuţie publică, nu o conferinţă în care să se răspundă punctual problemelor ridicate de documentarul Recorder. Aţi fost vizată direct.
Fostul judecător Danileţ susţinea că şefa CAB a încălcat Codul Deontologic al profesiei şi Codul de Procedură Penală când a pus, în conferinţa de presă, o înregistrare audio cu dvs. la o şedinţă de judecată. Susţinea dânsul că regulamentul instanţelor nu permite unor persoane străine de cauză să intre în posesia unei înregistrări din şedinţa de judecată. Practic, şefa CAB a procedat nu doar imoral, încercând să vă discrediteze pe dvs. pentru a vă anula mesajul, ci şi în afara legii. Cum vedeţi acest lucru?
Daniela Panioglu: Aşa-numita conferinţă de presă este un act reuşit de resuscitare a comunismului, în forma cea mai pură. Preşedinta Curţii de Apel Bucureşti a dat citire unui discurs proletar, de înfierare a unor instituţii şi oameni, după care a întors spatele şi să nu îndrăznească cineva să-i pună vreo întrebare.
Conducerea în faţă, pe scaune, în spate membrii comitetului central, în picioare şi cu grimase, întru întărirea discursului pe foaie al conducătorului şi dezaprobarea oricărui element îndreptat împotriva ordinii sociale. În spiritul comisiei de oameni ai muncii, în faţa colectivului şi, chiar, a întregii societăţi, am fost înfierată cu mânie proletară. Voi epuiza, în câteva cuvinte, toate acuzaţiile mizere, care au avut scopul evident de a mă discredita în faţa întregii societăţi, pentru a distruge susţinerile mele publice privind fenomenul grav al corupţiei din sistemul de justiţie şi, totodată, pentru a abate atenţia de la această problemă de esenţă, dezbătută în societatea românească.
S-a dat citire, de pe hârtie, că mi-am decontat ilegal chiria. Reglementările legale făceau distincţie între imobil şi locuinţă, astfel că, înainte de a încheia antecontractul de vânzare-cumpărare, am mers, pentru siguranţa interpretării legislative, la Serviciul „Contabilitate”, unde am întrebat dacă pot cumpăra un imobil „la gri”, iar răspunsul a fost afirmativ, spunându-mi-se că situaţia mea este similară cu situaţia unui coleg, care a cumpărat un imobil din care nu fuseseră evacuaţi chiriaşii, astfel că i se deconta chiria, în continuare, până la intrarea în posesie a imobilului. Am cumpărat apartamentul „la gri”, prin credit ipotecar, cu plata unei rate lunare în cuantum de 520 de euro şi, în aceste condiţii, am efectuat, cu greu, finisajele. Pe-atunci, în anul 2011, salariile nu erau atât de ridicate. Se întâmplă destul de des ca unii judecători, marea majoritate, să trăiască doar din salariu.
Această situaţie a fost examinată la controalele efectuate de Curtea de Conturi, care nu a găsit nicio problemă, dar a identificat-o Savonea Lia, preşedintele Curţii de Apel de atunci, care a dispus, fără nicio rezoluţie scrisă şi fără să mă notifice, să nu mi se mai plătească ratele de chirie, tocmai în contextul în care Ministrul Justiţiei era Cazanciuc Robert, iar eu judecam pe fond dosarul cunoscut sub denumirea de „flagrantul la Liviu Dragnea”, astfel că am suportat plata chiriei pe ultimul an până am reuşit să aduc imobilul la stadiul de a fi locuit.
Cât priveşte agresivitatea fizică faţă de un coleg, este vorba despre sesizarea lui Purigiu Florin, care a susţinut, în mod mincinos, că, în timpul deliberărilor, l-am lovit cu un dosar în cap, în condiţiile în care, anterior, nu am acceptat rugămintea lui de a dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii pentru unul dintre cei doi inculpaţi dintr-un dosar în care avea interes. Preşedintele Secţiei I-a penală de la vremea respectivă, Costache Raluca-Elena, actual membru al Consiliului Superior al Magistraturii, a făcut tot ceea ce este posibil ca acest coleg judecător să nu-şi retragă sesizarea, a colectat semnături împotriva mea, pe lista cu semnături fluturată în faţa presei şi a naţiunii române de preşedinta Curţii de Apel Bucureşti, a fost martorul Inspecţiei Judiciare, doar pentru a mă demoniza, şi s-a ocupat, personal, ca totul să iasă aşa cum trebuie, toate acestea cu scopul de a fi sancţionată disciplinar şi de a-şi dovedi loialitatea faţă de Savonea Lia.
Pot spune că, în această modalitate, Costache Elena-Raluca a urcat în ierarhia sistemului judiciar. Însă, în recurs, completul de 5 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut o cu totul altă situaţie de fapt, respectiv că m-am adresat colegului Purigiu Florin pe un ton ridicat, prin urmare nici vorbă de lovire. Am formulat plângere penală faţă de autorul unei asemenea sesizări, pentru comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă, însă s-a constatat intervenirea prescripţiei răspunderii penale.
Cât priveşte fragmentul din înregistrarea audio pusă la dispoziţia publicului, arăt, mai întâi, că au fost încălcate dispoziţiile Codului de Procedură Penală şi ale regulamentului de ordine interioară, care nu permit eliberarea de înregistrări decât părţilor ori în baza solicitării de comunicare de informaţii de interes public. Pe fond, înregistrarea expusă public în condiţii de nelegalitate nu face decât dovada că apărătorii aleşi ai părţilor din dosar nu cunoşteau procedura penală.
Am făcut o paranteză şi am detaliat, pentru ca lumea să priceapă modul în care acest grup organizat înţelege să răspundă la acuzaţiile de corupţie, lovind, în mod nejustificat, prin distorsionarea adevărului, în judecătorii care au plasat în spaţiul public suspiciunea rezonabilă a corupţiei grave din interiorul sistemului judiciar.
Jurnaliştii s-au prezentat la o conferinţă de presă şi nu la o plenară de partid, pentru a asigura publicitatea şi pentru a-şi lua, cuminţi, notiţe, apoi să plece, ascultători, acasă.
Reporter: Secţia pentru judecători a CSM cere intervenţia Inspecţiei Judiciare după documentarul Recorder. Ce aşteptări aveţi de la acest demers?
Daniela Panioglu: Nicio aşteptare, pentru că rezultatul poate fi intuit, aşa că nu-l mai aşteptăm. Au ales calea disciplinară, pentru că, pe terenul respectiv, lucrurile se află sub controlul lor, în condiţiile în care în documentarul „Justiţie capturată” apar nu doar simple abateri disciplinare, ci indicii temeinice cu privire la comiterea unor fapte de natură penală de către colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti şi de către Secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. E un gest procedural formal, pentru că Petcu Roxana, inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare, face parte din reţeaua de putere din sistemul judiciar cu privire la care există suspiciuni rezonabile de corupţie.
Reporter: Preşedintele ţării le-a cerut magistraţilor care vor să semnaleze probleme din Justiţie să îi scrie şi a anunţat şi o întâlnire cu ei. Ce i-aţi sugera preşedintelui ţării să facă în materie de Justiţie? Dacă aţi fi consiliera dumnealui pe Justiţie, ce i-aţi sugera?
Daniela Panioglu: Nu văd utilitatea organizării unei asemenea şezători cu judecătorii. Mi se pare, mai curând, un gest de imagine şi o modalitate de tergiversare a acţiunilor concrete şi eficiente. Preşedintele ţării nu trebuie decât să acţioneze rapid, în limitele atribuţiilor sale, pentru că fiecare zi de întârziere înseamnă noi achitări îndoielnice.
Sistemul judiciar corupt e cu mult înaintea acţiunilor sale, care, de altfel, nici măcar nu au debutat. În primul rând, să numească un şef potrivit, de bună-credinţă, onest şi, mai ales, patriot, la Serviciul Român de Informaţii, care să înceapă mult-aşteptata curăţenie în interior.
Pot spune că mare parte din vina pentru situaţia în care a ajuns sistemul judiciar, pe lângă parchete, o poartă Serviciul Român de Informaţii, care şi-a dovedit incompetenţa, pentru că nu a luat suficiente măsuri împotriva fenomenului de corupţie din justiţie şi din societate. Nu pot invoca faptul că fenomenul de corupţie nu era inclus în Strategia de Apărare Naţională, pentru a fi alocate resurse umane şi materiale, întrucât apărarea interesului naţional face parte din îndatoririle de serviciu, ori interesul social nu era protejarea corupţiei, ci, dimpotrivă. Dezinteresul şi exercitarea necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu de către lucrătorii Serviciului Român de Informaţii au slăbit puterea judecătorească şi au creat o mare vulnerabilitate naţională, în condiţiile unui război la graniţe. Trebuie stabilită răspunderea în interiorul acestui serviciu de interes public, cu rolul cel mai important în protejarea ţării.
Prin urmare, nu există nicio utilitate a organizării unei spovedanii colective a magistraţilor faţă de preşedintele ţării, când starea de fapt este cunoscută foarte bine din suficientele materiale de presă apărute, mai ales în ultimul timp. Preşedintele ţării trebuie să procedeze la deblocarea situaţiei parchetelor, prin mecanismele pe care le are la îndemână, în colaborare cu Executivul.
Reporter: Am văzut peste 900 de magistraţi făcând un pas în faţă după episodul Raluca Moroşanu şi asumându-şi un apel public. Ce le sugeraţi colegilor dvs. care încă tac?
Daniela Panioglu: Apreciază fiecare. Din proprie experienţă, pentru că am traversat deşertul abandonării noastre de către colegi, pot să le spun că cea mai importantă, în astfel de situaţii, este solidaritatea. Acelaşi mesaj pe care îl transmite romanul „Procesul” a lui Franz Kafka, prin urmare nimic nou. Torţionarii câştigă prin izolarea victimei, iar, atunci când se ridică un număr suficient de victime, directe ori indirecte, au pierdut şi răul este distrus ori se retrage.
Reporter: Un mesaj pentru magistraţii care au stat în spatele doamnei Arsenie la aşa-zisa conferinţă de presă de la CAB?
Daniela Panioglu: Să nu uite că judecătorul apără, cu orice preţ, Adevărul şi că răul este confortabil şi convenabil pe o durată scurtă de timp. Vom pleca, cu toţii, la pensie şi ne va înghiţi întunericul şi nu vom rămâne decât cu ceea ce facem acum, astăzi, în dosare şi, în general, cu alegerile şi cu faptele pe care le-am comis. Doar acest puţin semnificativ va rămâne din fiecare.
