Jocuri Olimpice mai puţin cunoscute: cu şoimi şi acvile regale
În Kazahstan şi în ţările Golfului Persic, sportul nu se joacă doar pe stadioane moderne. Pe stepe întinse şi sub ceruri senine, zeci de şoimari se aliniază cu acvile şi şoimi antrenaţi cu răbdare şi devotament ani întregi. Acolo au loc ceea ce localnicii numesc Jocurile Olimpice ale păsărilor de pradă – competiţii ce combină tradiţia, precizia şi măiestria într-un spectacol aparte.
Şoimăria – între disciplină şi nobleţe
Arta şoimăriei, înscrisă din 2010 pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii UNESCO, urmează reguli stricte şi un cod de onoare vechi de secole. Fiecare participant intră în competiţie cu pasărea proprie, crescută şi dresată personal. În timpul probelor, recunoaşterea gesturilor, tonului vocii şi mişcarea mănuşii devin un exerciţiu de complicitate aproape tăcută.
În cele mai spectaculoase probe – cursele de viteză – pasărea este eliberată de pe o colină, iar stăpânul o cheamă din şa sau de la sol, fluturând mănuşa. Câştigă echipa care obţine o traiectorie directă şi un timp minim pe distanţe cuprinse între 600 şi 800 de metri. Acvilele regale pot atinge viteze de peste 180 km/h, iar şoimii peregrinus (şoimi călători) depăşesc în picaj 300 km/h, fiind considerate cele mai rapide animale de pe planetă.
Reguli şi performanţe notabile
Juriile internaţionale notează timpul, dar şi eleganţa zborului, acurateţea la chemare şi modul în care pasărea răspunde comenzilor. În probele cu momeală mecanică – un dispozitiv care imită o pradă mică, precum un iepure sau o vulpe – se punctează viteza de reacţie şi capacitatea de captură.
La una dintre ediţiile recente ale competiţiei internaţionale din AlUla (Arabia Saudită), o acvilă kazahă a parcurs 700 de metri în 18,6 secunde, iar un şoim qatarez a stabilit un record de 15,9 secunde, confirmând nivelul impresionant de antrenament şi coordonare atins de aceşti sportivi neobişnuiţi.
AlUla este o localitate din nord‑vestul Arabiei Saudite, în provincia Medina, unde are loc AlUla Falcon Cup, o competiţie internaţională de şoimărit cu premii de circa 16 milioane de dolari, găzduită la Mughayra Heritage Sports Village din AlUla.
Festivalul unei culturi vii
În Kazahstan, locul unde şoimăria este considerată patrimoniu naţional, aceste întreceri sunt adevărate festivaluri. Zeci de echipe din Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Kârgâzstan sau Mongolia se adună pentru a concura şi, în acelaşi timp, pentru a celebra o tradiţie milenară. Atmosfera este una de solidaritate şi ospitalitate: demonstraţiile alternează cu parade, concerte şi cine comunitare, într-un spirit mai apropiat de o adunare de familie decât de o competiţie rigidă.
„Aici nu există adversari, ci colegi”, afirmă şoimarii. „Învăţăm unii de la alţii, schimbăm sfaturi despre hrănire, îngrijire sau antrenament. Competiţia e doar o parte a poveştii.” Printre standurile din jurul arenelor se găsesc obiecte tradiţionale din piele fină, mănuşi lucrate manual şi dispozitive moderne de monitorizare GPS, care urmăresc zborul fiecărei păsări în timp real.
Un sport cu libertate controlată
Deşi antrenate, păsările nu se supun niciodată total. „La fiecare lansare, ea decide singură dacă se întoarc”, explică un veteran kazah. „Trebuie să-i câştigi încrederea, nu să o forţezi.” De aceea, între şoimar şi pasăre trebuie să se formeze o relaţie de durată – uneori de peste douăzeci de ani – bazată pe respect şi calm.
Competiţiile moderne respectă protocoale stricte privind bunăstarea animalelor: fiecare pasăre trebuie să deţină certificat veterinar, iar manipularea excesivă este interzisă. "Caperuza", o mică glugă din piele, este folosită pentru a calma pasărea şi a evita asocierea antrenorului cu momentele de stres.
Între tradiţie, performanţă şi prestigiu
În ultimii ani, ţările din Golf au investit masiv pentru a transforma şomăria într-un sport de elită, prin amenajarea de arene moderne, centre de antrenament şi implementarea de programe educaţionale dedicate. În Qatar, Emiratele Arabe şi Arabia Saudită, premiile pot depăşi un milion de dolari, iar păsările campioane sunt evaluate la sute de mii de dolari. Însă, pentru majoritatea celor care practică acest sport, adevăratul câştig nu este financiar: este zborul într-o perfectă sincronizare între animal şi om, acolo unde se întâlnesc instinctul şi încrederea.
Deşi în România această disciplină rămâne puţin cunoscută, există un interes în creştere, mai ales la festivalurile medievale sau în cadrul cluburilor de reconstrucţie istorică, unde şoimăria este redescoperită nu doar ca spectacol, ci şi ca dialog între civilizaţie şi natură. Şi poate, odată cu acest „aur al stepei”, vom învăţa din nou să privim cerul ca pe o arenă a măiestriei şi a libertăţii.
