Japonia elimină un impozit „temporar” la benzină după 50 de ani: lecţia fiscalităţii permanente

După aproape jumătate de secol, Japonia a decis să elimine un impozit considerat „temporar” la benzină şi motorină, introdus în 1974 pentru a finanţa lucrările de infrastructură rutieră în contextul crizei petroliere mondiale. Măsura, aprobată la sfârşitul lui noiembrie 2025 de Camera Reprezentanţilor a Dietei Naţionale şi care va intra oficial în vigoare la 1 aprilie 2026, marchează sfârşitul unei taxe de 25,1 yeni pe litru – echivalentul a circa 16 cenţi americani – care a generat constant venituri pentru bugetul nipon timp de cincizeci de ani.

Potrivit Ministerului japonez al Economiei, Comerţului şi Industriei (METI) şi publicaţiilor NHK World Japan şi Mainichi Shimbun, decizia a fost luată în contextul presiunilor inflaţioniste, care s-au accentuat începând din toamna anului 2025, când indicele preţurilor de consum a revenit la o creştere de aproximativ 3%. Într-un moment în care gospodăriile japoneze se confruntă cu scumpiri de durată, noua prim-ministră Sanae Takaichi a făcut din eliminarea acestei taxe una dintre măsurile emblematice ale pachetului său recent de stimulare economică.

Un impozit „provizoriu” devenit tradiţie fiscală

Cazul japonez ilustrează tendinţa comună a guvernelor de a transforma impozitele excepţionale în surse permanente de venit. Taxa pe combustibil introdusă în 1974 trebuia, potrivit documentelor legislative din acea perioadă, să rămână în vigoare doar câţiva ani, până la stabilizarea pieţei energetice. În practică însă, aceasta a fost prelungită succesiv, fiind justificată prin nevoia de întreţinere a infrastructurii şi de echilibrare a bugetului naţional.

Abia presiunea combinată a inflaţiei şi a opoziţiei politice – care cerea de mai mulţi ani scăderea poverii fiscale asupra populaţiei – a determinat guvernul să revină la promisiunea iniţială şi să abolească taxa.

Efecte economice şi fiscale

Ministerul de Finanţe estimează că pierderea de venituri publice va fi de aproximativ 560 miliarde yeni anual (circa 3,8 miliarde dolari). Pentru a evita un şoc pe piaţa internă a carburanţilor, executivul a decis extinderea subvenţiilor către rafinării şi companiile de distribuţie, menţinând un echilibru între scăderea preţului la pompă şi stabilitatea sectorului energetic.

Economiştii apreciază că măsura poate stimula consumul intern pe termen scurt, dar avertizează că sustenabilitatea fiscală depinde de capacitatea economiei japoneze de a menţine ritmul moderat de creştere înregistrat în ultimul an.

O reflecţie asupra fiscalităţii globale

Eliminarea impozitului japonez aduce în atenţie o realitate universală: „provizoriul” fiscal tinde să devină o instituţie. De la accizele europene pe combustibili sau tutun, la „taxele de solidaritate” apărute în crizele financiare recente, sistemele fiscale din întreaga lume confirmă acelaşi paradox: puţine impozite se sting vreodată.

Gestul Japoniei capătă astfel o semnificaţie simbolică – aceea a restabilirii unui echilibru între nevoia de venituri publice şi promisiunea contractuală a statului faţă de contribuabil: ceea ce este promis ca temporar ar trebui, la un moment dat, să înceteze efectiv.