Israelul avertizează: Sirenele ar putea suna fără avertizare pe telefon înaintea unui atac

Comentând notificările scurte de vineri, IDF a declarat că nu se poate angaja la un număr specific de minute între avertizare şi activarea sirenelor. Între timp, imagini din satelit arată că Iranul încearcă să „orbească” Statele Unite şi aliaţii lor prin ţintirea sistemelor radar.

În urma relatărilor din Israel potrivit cărora alertele privind lansarea de rachete de vineri au fost trimise pe telefoanele mobile cu doar câteva momente înainte ca sirenele să sune, Comandamentul Frontului Intern al IDF a declarat că, din considerente operaţionale, alertele pot fi emise pe telefoanele mobile doar cu puţin timp înainte de activarea alarmelor sau chiar deloc.

Comentând notificările scurte de vineri, IDF a spus că schimbarea în momentul transmiterii alertelor nu s-a datorat unor probleme tehnice, ci unor considerente operaţionale şi că notificări la fel de scurte pot apărea şi în viitor. Potrivit Haaretz, armata a adăugat că nu se poate angaja la un număr specific de minute între avertizare şi activarea sirenelor.

Sistemul civil de alertă al Israelului funcţionează pe baza detectării lansărilor, folosind atât radare israeliene, cât şi radare străine desfăşurate în întreaga regiune. Odată detectată o lansare, este trimis un avertisment prin telefoanele mobile şi prin aplicaţia Home Front Command, urmat abia mai târziu, cu aproximativ un minut şi jumătate înainte de impact, de sirene. Momentul avertizării în avans depinde de momentul în care este detectată lansarea.

Imagini din satelit ale unor baze din Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită şi Iordania sugerează că Iranul încearcă să „orbească” Statele Unite şi aliaţii lor prin ţintirea unor sisteme radar critice.

Potrivit unui raport CNN de vineri, Iranul a reuşit să distrugă radarul unei baterii THAAD la baza Muwaffaq Salţi din Iordania. Imagini satelitare suplimentare arată pagube la clădiri din două baze din Emiratele Arabe Unite unde sunt de obicei desfăşurate baterii THAAD, deşi nu este clar dacă sistemele în sine au fost afectate.

Imaginile indică, de asemenea, că un cort care adăpostea un radar THAAD la baza aeriană Prince Sultan din Arabia Saudită a suferit o lovitură directă. Radarul THAAD, un model AN/TPY-2, conţine o componentă critică cu o rază de acţiune de până la aproximativ 3.000 km. Acesta este responsabil pentru detectarea rachetelor şi pentru asistarea lansării şi ghidării interceptoarelor THAAD şi se poate integra, de asemenea, cu baterii de rachete Patriot.

Radarul sistemului costă sute de milioane de dolari, ceea ce îl face o componentă care nu poate fi înlocuită cu uşurinţă.

Imagini satelitare suplimentare sugerează pagube semnificative la un radar american de avertizare timpurie, AN/FPS-132, de la baza Umm Al Dhalal din Qatar. Această instalaţie staţionară este concepută pentru a oferi detectare timpurie a lansărilor de rachete balistice şi poate acoperi mii de kilometri. Kaan Kasapoglu, de la Hudson Institute, a remarcat că este cea mai mare instalaţie radar americană din Orientul Mijlociu, ceea ce o face o parte critică a sistemului de avertizare privind rachetele din regiune.

Un astfel de atac militar ar putea perturba imaginea generală de informaţii a regiunii şi ar putea dezactiva efectiv unul dintre straturile critice ale sistemelor de apărare şi de avertizare timpurie.

Experţii sugerează că pagubele aduse capacităţilor de monitorizare a rachetelor ar putea fi chiar legate de scurtarea timpilor de alertă în Israel, care au scăzut la două sau trei minute, semnificativ mai scurte decât avertismentele relativ mai lungi din lansările anterioare.

Înaintea aşa-numitului război de 12 zile din iunie 2025, Statele Unite au transferat o baterie THAAD în Israel, pe lângă una deja desfăşurată în ţară. Aceste baterii operează în coordonare cu alţi senzori şi sisteme de apărare antirachetă menţinute de Statele Unite şi de aliaţii lor din regiune. Ele sunt, de asemenea, poziţionate departe de Iran, oferind timpi de detectare mai lungi.

Cu toate acestea, multitudinea de senzori şi integrarea dintre diferite sisteme de apărare pot ajuta la compensarea lacunelor de acoperire, chiar dacă doar parţial.