Importanţa unei îmbrăţişări

Nu cred că există vreo persoană care să nu fi avut experienţa unei îmbrăţişări, sau nu ar trebui să existe...

În aceste timpuri în care suntem din ce în ce mai grăbiţi şi ne simţim deseori înstrăinaţi, deconectaţi de noi înşine şi de ceilalţi, să ne aducem aminte că o o îmbrăţişare poate face minuni.

Îmbrăţişarea e un gest simplu, care exprimă tandreţe şi afecţiune, căldură sufletească.

Ne îmbrăţişăm când suntem trişti şi când suntem fericiţi, atunci când suntem recunoscători sau când cuvintele sunt prea sărace şi nu reuşesc să transmită tot ceea ce simţim.

Numeroase studii ştiinţifice au demonstrat importanţa atingerii umane, începând de la contactul fizic timpuriu dintre mamă şi bebeluş, când s-a evidenţiat rolul său în dezvoltarea sistemului nervos, endocrin şi imunitar al copilului. Conform ,,teoriei ataşamentului'', această legătură care se formează, se află la baza oricăror relaţii emoţionale interumane.

S-a vorbit despre cazuri de copii din orfelinat, care au murit înaintea vârstei de doi ani, pentru că au fost privaţi de contactul vizual şi al atingerii umane, dar şi de vindecări miraculoase, atunci când aceştia primesc şi hrană afectivă, sufletească, care s-a dovedit a fi vitală.

Mamele, din instinct, îşi ating copilul, il mângâie sau îl îmbrăţişează atunci când acesta e supărat, s-a lovit sau îi e teamă, oferindu-i protecţie şi alinare.

Din păcate, pe măsură ce cresc, copiilor nu li se mai acordă afecţiunea necesară; părinţii sunt tot mai ocupaţi cu serviciul, consideră aceste gesturi mai puţin importante sau le iau ca pe un semn de slăbiciune; pierd astfel clipe preţioase din viaţa copiilor lor şi de multe ori încearcă să le compenseze prin cadouri mai mult sau mai puţin valoroase; dar ele nu pot fi recuperate sau înlocuite şi pot lasă urme adânci. Copiii au nevoie de atenţia noastră, de semne de afecţiune şi cuvinte de apreciere pentru a se dezvolta armonios, atât fizic cât şi emoţional. Deci să nu uităm să ne îmbrăţişăm copilul, indiferent de vârstă.

Cercetările au arătat că în timpul unei îmbrăţişări creşte nivelul de oxitocină ,,hormonul fericirii'' sau ,,hormonul iubirii'', care în afara rolului important în timpul sarcinii şi alăptării, contribuie şi la imbunaratirea relaţiilor interumane, stimulând generozitatea şi încrederea. Este de notat nivelul scăzut de oxitocină la copiii cu autism.

De asemenea, o îmbrăţişare reduce tensiunea arterială şi stabilizează ritmul cardiac, creşte imunitatea şi reduce stresul, depresia şi anxietatea, reglează somnul. Iată doar câteva beneficii aduse sănătăţii noastre prin acest frumos gest.

Emoţionantă este campania ,,Free Hugs'', iniţiată în Sidney, de un tânăr australian, cunoscut sub pseudonimul Juan Mann. Bucurându-se de succes, acţiunea s-a răspândit şi în alte oraşe din diferite ţări ale lumii. De remarcat cum un gest simplu poate crea schimbări profunde în oameni, schimbari care pot începe cu un zâmbet...

Când am văzut prima dată un video făcut în România, (toate sunt la fel de emoţionante, indiferent de ţară), mi-am simţit sufletul cuprins de tandreţe şi compasiune şi în strânsă comuniune cu ceilalţi.

O îmbrăţişare poate fi un simbol al păcii şi prieteniei, al speranţei umane în mai bine, un mod de a manifestă bunătatea şi de a risipi iluzia separării. O îmbrăţişare caldă oferă protecţie, mai multă siguranţă şi încredere de ambele părţi. Poate pecetlui actul iertării trecând dincolo de barierele mentale şi activând în noi procesul vindecării.

Să învăţăm să oferim, dar şi să primim o îmbrăţişare. Când ne deschidem larg către celălalt, îi arătăm că ne pasă şi că e important pentru noi, că îl respectăm şi îi apreciem valoarea ca fiinţă umană.