Hollande trădează valorile socialismului

François Hollande a fost ales preşedintele al Franţei, în mai 2012, cu următoarele promisiuni: schimbarea Pactului de Stabilitate, relansarea economiei franceze şi europene şi imprimarea unei cotituri decisive şomajului, prin crearea de 'noi locuri de muncă', mai ales pentru tineri, notează luni ziarul ABC.

Prima promisiune a lui Hollande a dispărut în primul trimestru al guvernului său. Membrii zonei euro, începând cu Germania, nu au vrut să modifice pactul fiscal european, cum promisese noul preşedinte francez, iar guvernul lui Hollande s-a văzut obligat să ratifice Pactul pe care el îl denunţase vehement timp de 12 luni.

După această primă trădare şi dovadă de neputinţă, Hollande a făcut prima cotitură tactică. În campania sa electorală, el declarase că principalul său duşman este 'lumea finanţelor'. Dar, din toamna anului 2012, prioritatea guvernului său devine respectarea angajamentelor financiare la care era obligat de stat şi de Pactul de Stabilitate: reducerea deficitului şi a datoriei.

François Mitterrand a venit la putere în 1981 cu promisiunea 'ruperii de capitalism şi făuririi socialismului francez'. Un experiment care a ţinut doi ani şi care s-a soldat cu trei devalorizări a monedei naţionale. În 1983, Mitterrand a fost obligat să imprime o cotitură politicii şi să adopte un plan de austeritate bugetară pentru a evita ruptura cu disciplina europeană impusă de Germania.'Noua politică' socialistă a îngropat 20 de ani de promisiuni electorale, a dus la eşecul alegerilor din 1986 şi l-a obligat pe Mitterrand să coabiteze doi ani cu un guvern conservator.

În 1988, Mitterrand a fost reales preşedinte, cu noi promisiuni socialiste. Dar l-a numit premier pe cel mai de centru politician francez, Michel Rocard, care a încercat să aplice o politică 'social-democrată autentică'. Experimentul a ţinut trei ani, iar Miterrand şi PS l-au îndepărtat pe Rocard, acuzându-l că este 'prea liberal'. Succesorii lui, Edith Cresson şi Pierre Bérégovoy au fost afectaţi de numeroase scandaluri, iar Bérégovoy a sfârşit prin a se sinucide.

Cu o o cotă de popularitate de 22% în 1993 - la fel ca Hollande în prezent -, Mitterrand a fost obligat la o nouă coabitare cu guvernul conservator al lui Balladur. Între 1981 şi 1983, socialismul francez a trecut de la ruptura cu capitalismul, la social-democraţie, pentru a se întoarce din nou la un socialism a cărui redefinire îi înfrunta pe numeroşi aspiranţi la şefia PS.

Lionel Jospin - ajuns accidental la putere în 1997, după ideea catastrofală a lui Jacques Chirac de a convoca alegeri anticipate - a aparţinut iniţial aripii de stânga a PS (ca fost troţkist), pentru a deveni apoi convergent al curentelor şi un 'social-democrat de stânga'. Experienţa lui guvernamentală a fost atât de neconcludentă, încât a sfârşit prin a fi învins de extremistul Jean-Marine Le Pen, la alegerile prezidenţiale din 2005.

În ultimii ani ai mandatului său prezidenţial, Nicolas Sarkozy a majorat impozitele cu 27,9 miliarde de euro. În primele 20 de luni ale mandatului său, Hollande a crescut taxele cu 38 -40 de miliarde de euro. Principala lui promisiune de a reduce şomajul a eşuat flagrant, iar datoria şi deficitul continuă să nu fie controlate. La conferinţa de presă de la începutul anului, Hollande a anunţat o nouă mare schimbare de fond a politicii sale: obţinerea a 65 de miliarde de euro din reduceri bugetare în următorii trei ani şi 'un pact de responsabilitate' semnat între stat, patronat şi sindicate.