Gazoductul South Stream poate să înregistreze atât pierderi economice, cât şi politice

Acţionarii gazoductului South Stream au fixat detaliile proiectului: inţial, va fi construit tronsonul de nord al părţii terestre a gazoductului, până în Austria, şi abia apoi ramura sudică spre Italia, a precizat vineri preşedintele companiei italiene Eni, Paolo Scaroni. Autorităţile ruse sunt gata să înceapă construcţia, cu devansarea graficului, deja în 2012. Cu toate acestea, analiştii atenţionează că recuperarea investiţiilor se află sub un mare semn de întrebare, cu atât mai mult cu cât devizul ar putea creşte în mod semnificativ şi depăşi 30 de miliarde de euro.

Proiectul South Stream se realizează în scopul diversificării traseelor de livrare a gazului natural rusesc către consumatorii europeni. În al treilea trimestru al anului 2011 a fost finalizată documentaţia completă tehnico-economică a proiectului, care reuneşte documentaţia pentru tronsonul maritim şi pentru zonele care traversează teritoriul ţărilor din Europa Centrală şi de Est, aminteşte cotidianul rus Nezavisimaia Gazeta.

După lungi negocieri, la 28 decembrie 2011 Turcia i-a dat Rusiei acordul final pentru construcţia South Stream prin apele sale teritoriale, ridicând ultima piedică în calea acestui proiect. După aceasta, la 30 decembrie, Putin i-a solicitat conducerii Gazprom să accelereze noul proiect, începând construcţia nu din 2013, ci din 2012. Gazprom a elaborat rapid un nou grafic de construcţie. În primul rând, s-a decis construcţia South Stream într-o variantă maximă, cu o capacitate de 63 de miliarde de metri cubi pe an. Darea în exploatare în primă etapă este planificată pentru sfârşitul lui 2015, iar la capacitate deplină - în 2018.

Potrivit informaţiilor publicate pe site-ul Gazprom, la ora actuală se analizează cinci variante de traseu: Rusia-Bulgaria-Serbia-Ungaria-Austria; Rusia-Bulgaria-Serbia-Ungaria-Slovenia; Bulgaria-Grecia-Italia precum şi o variantă care să includă toate ramurile enumerate. Suplimentar este analizat traseul Rusia-România-Serbia, cu o ramificare din Serbia spre Croaţia.

Însă, în condiţiile instabilităţii preţurilor mondiale, recuperarea costurilor proiectului se află sub un mare semn de întrebare. De altfel, chiar şi cu preţurile actuale această recuperare nu este sigură, subliniază Nezavisimaia Gazeta.

Ca urmare a stagnării cererii, din cauza crizei europene, ar putea avea loc o scădere a preţurilor la gaz, este de părere analistul rus Dmitri Aleksandrov. Însă, potrivit acestuia, scăderea nu va fi una critică: o scădere de două ori a preţului la gaz ar fi posibilă doar în condiţiile scăderii bruşte a preţurilor mondiale la petrol. Acest lucru este posibil, de exemplu, după 'soluţionarea' problemei iraniene şi stabilirea în această ţară a unui nou regim. În următorii trei-patru ani, realistă ar fi oscilaţie a preţurilor cu o creştere de circa 20 la sută şi o scădere de aproximativ 30 la sută, estimează Aleksandrov.

Expertul Mihail Krutihin împărtăşeşte opinia că în următorii ani nu trebuie aşteptate oscilaţii bruşte de preţ pe piaţa mondială a gazului. 'Contractele pe termen lung pentru livrările de gaz rusesc către parteneri europeni sunt legate de preţurile la petrol, iar acesta este puţin probabil să se ieftinească în mod semnificativ. Poate abia după 2015, ţinând cont de faptul că tocmai din acest an va începe să se comercializeze gaz lichefiat australian şi qatariot.

Rentabilitatea South Stream, proiect estimat la 15,5 miliarde de euro, este contestată puternic de analişti. După cum subliniază Aleksandrov, proiectele de infrastructură îşi acoperă cheltuielile destul de rar, iar în cazul South Stream ar putea fi vorba despre vreo 15-20 de ani. În afară de aceasta, nu există nici garanţii de sută la sută privind alimentarea acestui gazoduct. În opinia lui Aleksandrov, South Stream ar putea fi alimentat într-un procent de maxim 75 la sută.

Experţii subliniază că proiectele de infrastructură sunt mai degrabă unele politice, menite să atragă în orbita Gazprom mari companii şi anumite ţări. 'În economie nu există chiar atât de multe domenii în care Rusia să poată discuta cu Occidentul de pe poziţii egale. Unul dintre domenii este cel petro-gazifer. Însă, cât de eficientă se va dovedi această strategie nu este deocamdată clar', declară Aleksandrov.

Mihail Krutihin este mult mai categoric. 'South Stream nu-şi va recupera niciodată investiţiile: motivaţia lui este strict politică. Costurile construcţiei ar putea ajunge în final până la 40 de miliarde de dolari, ceea ce este o nebunie. Mult mai ieftin ar fi fost să se ajungă la o înţelegere cu ucrainenii şi să le plătească în plus pentru tranzitul de gaz spre Europa', îşi exprimă Krutihin opinia critică.