Fotbal: Anghel Iordănescu vs Morten Olsen

Anghel Iordănescu, actualul selecţioner al echipei de fotbal a României, a fost adversar de patru ori cu Morten Olsen, antrenorul Danemarcei, la meciurile din 1974 (0-0) şi 1981 (1-2), ca jucător, iar în 2003 (2-5, 2-2) ca antrenor.

De asemenea, în 1975 (6-1), Iordănescu a fost rezervă, iar Olsen a jucat tot meciul.

Anghel Iordănescu s-a născut la 4 mai 1950 şi a început să joace fotbal la opt ani, la Steaua Bucureşti, fiind un produs sută la sută al echipei ''militare''. A debutat pe prima scenă a fotbalului în noiembrie 1968, avându-l ca antrenor pe Ştefan Kovacs, într-un meci Steaua — Poli Iaşi (1-2), de atunci jucând de 317 ori în prima divizie şi marcând 155 goluri. Mijlocaş şi extremă stângă de mare valoare, excepţional executant al loviturilor libere din preajma careului, Iordănescu a fost unul dintre marii jucători ai anilor '70, reuşind meciuri memorabile atât cu echipa de club, dar şi la naţională.

Ca jucător, pe plan intern a câştigat de două ori campionatul (1975-1976 şi 1977-1978), cinci cupe ale României (1969-1970, 1970-1971, 1975-1976 şi 1978-1979) şi a fost golgheter al României, în 1982, cu 20 goluri marcate. A fost selecţionat de 57 de ori în echipa reprezentativă, pentru care a marcat 21 de goluri.

În 1982, după 14 ani jucaţi numai la Steaua, s-a transferat la echipa greacă OFI Creta, unde a evoluat până în 1984, când s-a retras din activitatea de jucător. A revenit apoi în ţară, la clubul unde s-a consacrat, preluând o grupă de copii, cu care şi-a început cariera de antrenor. La câteva luni a fost numit secund la Steaua, cu care a reuşit la data de 7 mai 1986 cea mai mare performanţă din fotbalul românesc: câştigarea Cupei Campionilor Europeni, jucând chiar 40 de minute în marea finală de la Sevilla.

În toamna anului 1986 a devenit antrenor principal la Steaua, cu care a reuşit să cucerească trei campionate (1986-1987, 1987-1988, 1988-1989), două cupe ale României (1986-1987 şi 1988-1989) şi Supercupa Europei, învingând la Monte Carlo, cu 1-0, puternica echipă Dinamo Kiev.

Din vara lui 1990 a antrenat doi ani, în Cipru, formaţia Anorthosis Famagusta, echipa sa fiind eliminată din Cupa UEFA de Steaua Bucureşti, într-o dispută echilibrată. Revenit, în 1992, la Steaua, Iordănescu a mai cucerit un titlu în ediţia 1992-1993, fiind, apoi, numit la cârma primei reprezentative (8 septembrie 1993), cu care calificarea la două turnee finale ale Cupei Mondiale — SUA 1994, unde ajunge în sferturi (cea mai mare performanţă din istoria naţionalei), şi Franţa 1998, dar şi la turneul final al Campionatului European din Anglia 1996.

În august 1998, după turneul final din Franţa, s-a retras de la cârma primei reprezentative, preluând naţionala Greciei, de unde a fost demis o jumătate de an mai târziu. A ajuns la echipa saudită Al-Hilal (1999-2000), unde a obţinut câteva succese (cupe, campionat). A trecut, apoi, pentru câteva luni şi pe la Rapid Bucureşti (2000), după care a pregătit pe Al-Ain (EAU), în perioada 2001-2002.

Iordănescu a fost numit în ianuarie 2002 pentru a doua oară antrenor al primei reprezentative. După un parcurs cu meciuri foarte bune, dar şi cu unele mai puţin reuşite, ratează calificarea la turneul final. În toamna anului 2004 a renunţat la echipa naţională, după egalul, 1-1, din Armenia.

În martie 2005, a semnat un contract pe 16 luni cu gruparea Al-Ittihad (Arabia Saudită). Cucerirea Ligii Campionilor Ţărilor Arabe, a Ligii Campionilor Asiei şi a locului 4 la Campionatul Mondial al Cluburilor, l-au propulsat pe Iordănescu pe locul zece în topul celor mai buni antrenori de echipe de cluburi în anul 2005, clasament realizat de Federaţia Internaţională pentru Istoria şi Statistica Fotbalului (IFFHS). A mai antrenat pe Al-Ain (EAU) în 2006.

Maestru emerit al sportului, Anghel Iordănescu a fost desemnat oficial "cel mai bun antrenor român al secolului XX". La 5 septembrie 1994, colonelul Anghel Iordănescu a fost înaintat la gradul de general-maior (cu o stea), fiind trecut în rezervă cu acest grad la data de 15 iulie 1998. La 23 noiembrie 2009, prin decret prezidenţial, Anghel Iordănescu a fost înaintat în gradul de general-maior — cu două stele în rezervă.

Anghel Iordănescu s-a implicat apoi în viaţa politică, dar a revenit în fotbal în decembrie 2013, când a fost numit director tehnic al Federaţiei Române de Fotbal. Pe 27 octombrie 2014, Iordănescu a fost numit, pentru a treia oară, antrenor principal al echipei naţionale a României.

Morten Olsen s-a născut pe 14 august 1949 şi a jucat ca mijlocaş defensiv şi ca fundaş central. Şi-a început cariera la Vordingborg IF, în 1957, iar în 1970 s-a tranferat pe B 1901 Copenhaga. În perioada 1972-1976 a purtat tricoul echipei belgiene Cercle Bruges, apoi a evoluat între 1976-1980 la Racing White, iar între 1980 şi 1986 a jucat la Anderlecht, evoluând şi împotriva Stelei, în semifinalele Cupei Campionilor Europeni din 1986. Şi-a încheiat cariera lşa FC Koln, pentru care a jucat în perioada 1986-1989.

Are în palmares trei titluri de campion al Belgiei, toate cu Anderlecht, dar şi Cupa UEFA în 1983. Morten Olsen a fost desemnat în două rânduri cel mai bun fotbalist danez al anului (1983, 1986).

A adunat nu mai puţin de 102 selecţii la echipa naţională, pentru care a înscris de patru ori.

Prima echipă antrenată a fost Broendby IF (1990-1992), după care a pregătit pe FC Koln (1993-1995) şi Ajax (1997-1998), iar din 2000 se află la cârma naţionalei daneze, fiind cel mai longeviv selecţioner din istoria acestei echipe, cu 155 de meciuri pe banca tehnică (bilanţ de 77 victorii, 39 egaluri, 39 înfrângeri).

Morten Olsen a fost campion cu Broendby (1990, 1991) şi a reuşit eventul cu Ajax (1998). Olsen a calificat Danemarca la CM 2002 şi CM 2010, precum şi la EURO 2004 şi 2012.