Foşti oficiali ai SUA cer retragerea vizei lui Simion. Se invocă, printre altele, "cameleonismul" liderului AUR şi asocierea cu CG / Reacţia AUR
Doi foşti ambasadori ai Statelor Unite în România, Adrian Zuckerman şi Mark Gitenstein, alături de Ronald Gidwitz, fost ambasador al SUA în Belgia şi reprezentant interimar al Washingtonului pe lângă Uniunea Europeană, James S. Gilmore III, fost guvernator al Virginiei şi fost ambasador american la OSCE, şi jurnalistul Sabin Gherman cer autorităţilor americane să analizeze dacă George Simion ar trebui să beneficieze în continuare de privilegiul unei vize pentru Statele Unite.
Apelul apare într-un editorial de opinie publicat pe 16 august în The Jerusalem Post. Cei cinci semnatari pun în discuţie deschis compatibilitatea dintre imaginea pro-americană pe care liderul AUR încearcă să şi-o construiască şi o serie de poziţii şi alianţe politice pe care autorii le consideră contrare intereselor strategice şi valorilor promovate de Statele Unite.
În centrul criticilor se află poziţionările lui Simion faţă de Rusia şi Ucraina, controversele privind raportarea unor reprezentanţi AUR la trecutul fascist şi antisemit al României şi, mai ales, sprijinul pe care liderul AUR continuă să i-l acorde lui Călin Georgescu.
Semnatarii ajung astfel la întrebarea care traversează întregul editorial: dacă Statele Unite susţin combaterea antisemitismului şi a extremismului, ar trebui ele să ofere în continuare acces pe teritoriul american unui politician al cărui bilanţ politic ridică, în opinia autorilor, asemenea semne de întrebare?
De ce pun sub semnul întrebării viza americană a lui George Simion
Autorii fac de la început o distincţie importantă: intrarea în Statele Unite nu este prezentată ca un drept al liderului AUR, ci ca un privilegiu pe care autorităţile americane îl pot evalua în raport cu propriile interese şi valori.
Editorialul întreabă de ce George Simion continuă să beneficieze de viză, în condiţiile în care activitatea sa politică ar fi generat în mod repetat îngrijorări în rândul istoricilor, organizaţiilor evreieşti şi observatorilor preocupaţi de evoluţiile democratice.
Semnatarii nu cer în text, în termeni expliciţi, „revocarea imediată” a vizei. Formula utilizată este că Statele Unite ar trebui să reconsidere cu atenţie dacă istoricul lui George Simion şi al mişcării pe care o conduce este compatibil cu valorile pe care America doreşte să le apere şi dacă liderul AUR ar trebui să continue să aibă privilegiul unei vize americane.
Imaginea pro-americană a lui Simion, contestată de semnatari
George Simion a încercat să se prezinte în ultimii ani drept un politician pro-american şi apropiat de curentul conservator din Statele Unite, inclusiv de mişcarea MAGA.
Autorii editorialului susţin însă că o serie de acţiuni şi poziţii politice intră în contradicţie cu această imagine.
Ei afirma că retorica liderului AUR a reflectat în repetate rânduri teme favorabile Kremlinului şi îl acuză că a evitat condamnarea clară a agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei şi a crimelor comise împotriva civililor ucraineni, inclusiv transferul forţat al copiilor.
Semnatarii invocă şi poziţia adoptată de AUR în martie 2026 împotriva desfăşurării temporare în România a unor mijloace militare americane, între care aeronave de realimentare în aer folosite pentru sprijinirea operaţiunilor SUA într-un moment de tensiune regională.
Totodată, editorialul susţine că Simion s-a opus unor măsuri care ar fi permis autorităţilor române să intercepteze drone ruseşti care pătrundeau în spaţiul aerian al României.
De aici, întrebarea formulată de autori: ce este pro-american în opoziţia faţă de desfăşurarea unor mijloace militare americane, în rezistenţa faţă de măsuri împotriva incursiunilor ruseşti şi în promovarea unor poziţii considerate compatibile cu interesele Kremlinului?
Editorialul afirmă, de asemenea, că liderului AUR îi este în continuare interzis accesul în Republica Moldova şi Ucraina şi aminteşte acuzaţia formulată public de fostul ministru moldovean al Apărării Anatol Şalaru, potrivit căruia Simion ar servi interesele Rusiei.
Controversele AUR privind fascismul şi antisemitismul
O parte consistentă a textului publicat de The Jerusalem Post se referă la modul în care AUR şi unii dintre reprezentanţii săi s-au raportat la figuri şi mişcări asociate trecutului fascist şi antisemit al României.
Autorii spun că partidul s-a confruntat în mod repetat cu critici pentru tolerarea, promovarea sau asocierea cu persoane care i-au elogiat pe Corneliu Zelea Codreanu, Ion Antonescu şi alte figuri legate de Mişcarea Legionară şi de istoria fascistă a României.
Ei invocă declaraţii ale unor reprezentanţi AUR care ar fi glorificat membri ai Mişcării Legionare, atacat iniţiative dedicate memoriei Holocaustului, contestat legislaţia împotriva fascismului şi antisemitismului ori participat la evenimente asociate simbolisticii legionare.
Semnatarii menţionează separat cazul senatorului AUR Sorin Lavric, despre care afirma că a fost criticat pentru declaraţii considerate de observatori antisemite şi revizioniste.
Editorialul îi reproşează acestuia elogierea unor figuri asociate Mişcării Legionare, folosirea tezei „bolşevismului evreiesc”, punerea sub semnul întrebării a credibilităţii lui Elie Wiesel şi declaraţii la adresa unor reprezentanţi ai comunităţii evreieşti din România.
Toate acestea, susţin autorii, ridică probleme privind raportarea partidului la memoria Holocaustului, antisemitism şi valorile democratice.
Sprijinul lui Simion pentru Călin Georgescu, considerat „şi mai îngrijorător”
Unul dintre cele mai importante capitole ale editorialului priveşte relaţia politică dintre George Simion şi Călin Georgescu.
Semnatarii consideră „şi mai îngrijorător” sprijinul continuu oferit de Simion ideii ca Georgescu să ocupe o funcţie majoră în statul român, inclusiv cea de preşedinte sau prim-ministru.
Autorii amintesc că, după anularea alegerilor prezidenţiale din 2024, Simion şi Georgescu au colaborat îndeaproape în ciclul electoral care a urmat, iar liderul AUR a afirmat public că Georgescu „trebuie să aibă un rol important în statul român”.
Mai mult, spun aceştia, Simion a continuat sa îl apere după declanşarea procedurilor penale împotriva sa.
Atunci când Georgescu a fost plasat sub control judiciar şi ulterior pus sub acuzare pentru fapte despre care autorii editorialului spun că includ promovarea ideologiei fasciste şi activităţi antisemite, Simion a prezentat acţiunile autorităţilor drept atacuri ale unui „stat profund”, în loc să se delimiteze de Georgescu.
Pentru semnatarii editorialului, tocmai această susţinere devine una dintre principalele probleme în evaluarea profilului politic al liderului AUR.
Ce îi reproşează autorii lui Călin Georgescu
Editorialul enumeră mai multe dintre declaraţiile publice ale lui Călin Georgescu care au generat controverse.
Autorii amintesc că acesta l-a descris pe Ion Antonescu drept erou naţional şi martir şi a vorbit elogios despre Corneliu Zelea Codreanu şi Garda de Fier.
Textul face referire şi la o declaraţie în care Georgescu ar fi spus că a părăsit Clubul de la Roma pentru a evita să fie „iudaizat”, formulare pe care autorii o califică drept utilizare a unui stereotip antisemit.
Semnatarii notează că organizaţii evreieşti şi instituţii dedicate memoriei Holocaustului au condamnat în repetate rânduri asemenea poziţii.
Problemă pe care o ridică apoi în cazul lui George Simion este simplă: cum poate liderul AUR să îşi construiască imaginea internaţională de conservator pro-occidental şi să condamne formal antisemitismul, continuând în acelaşi timp sa îl promoveze politic pe Călin Georgescu?
Autorii consideră că asocierea celor doi subminează declaraţiile publice prin care Simion încearcă să se prezinte drept un politician conservator mainstream.
Georgescu, de la criticarea lui Trump şi Vance la apropierea de zona MAGA
Editorialul aduce în discuţie şi o serie de declaraţii ale lui Călin Georgescu despre actualii lideri ai administraţiei americane.
Potrivit textului, în vara lui 2024, Georgescu ar fi calificat tentativa de asasinare a lui Donald Trump drept o acţiune de PR de tip hollywoodian, ar fi afirmat că Trump nu mai este politicianul care fusese cândva şi ar fi folosit termenul „virus” cu referire la JD Vance.
Autorii pun aceste afirmaţii în contrast cu încercările ulterioare ale lui Georgescu de a se prezenta drept apropiat de Trump şi Vance şi văd schimbarea de poziţie drept un argument suplimentar pentru ceea ce ei consideră oportunism politic.
„Holocaustul nu a început cu camerele de gazare”
Demersul privind George Simion este plasat de cei cinci semnatari într-un context mai larg: responsabilitatea Statelor Unite în combaterea antisemitismului şi păstrarea memoriei Holocaustului.
Ei amintesc investiţiile americane făcute de-a lungul deceniilor în educaţie, muzee, cercetare istorică şi comemorarea victimelor Holocaustului şi susţin că această politică presupune şi consecvenţă atunci când Washingtonul se raportează la lideri politici acuzaţi de tolerarea sau normalizarea extremismului.
„Holocaustul nu a început cu camere de gazare”, avertizează autorii, argumentând că marile tragedii sunt precedate de cuvinte, justificări, normalizare şi acceptarea treptată a unor idei care ar fi trebuit respinse.
Mesajul lor este că democraţiile nu trebuie să aştepte momentul în care discursul extremist se transformă în violenţă pentru a reacţiona.
De ce România are o responsabilitate specială
Autorii subliniază că problema are o sensibilitate aparte în România, din cauza propriei istorii din timpul Holocaustului.
Editorialul aminteşte Pogromul de la Iaşi, deportările în Transnistria, atrocităţile de la Odesa şi participarea regimului condus de Ion Antonescu la persecutarea şi exterminarea evreilor.
Acestea sunt, subliniază cei cinci semnatari, fapte istorice stabilite şi nu probleme de interpretare politică.
În opinia lor, minimalizarea sau reinterpretarea acestei istorii nu afectează doar memoria victimelor, ci vulnerabilizează societăţile democratice în faţa aceloraşi tipuri de extremism.
„Valorile îşi pierd sensul când sunt aplicate selectiv”
Semnatarii susţin că Statele Unite nu pot avea credibilitate în lupta globală împotriva antisemitismului dacă transmit mesaje contradictorii cu privire la limitele pe care sunt dispuse să le impună.
Argumentul lor este că problema nu trebuie judecată pe baza unei singure declaraţii sau a unui singur episod din activitatea lui George Simion.
Trebuie analizat întregul tablou: poziţiile faţă de Rusia şi Ucraina, deciziile AUR, controversele legate de antisemitism şi trecutul fascist, precum şi relaţia politică menţinută de Simion cu Călin Georgescu.
Un incident poate fi explicat sau contestat, arată editorialul. Acumularea lor este mult mai dificil de ignorat.
Ce cer, de fapt, Statelor Unite
Concluzia editorialului este formulată ca un apel către autorităţile americane pentru o nouă evaluare a situaţiei lui George Simion.
Semnatarii cer Washingtonului să analizeze dacă istoricul politic al liderului AUR şi al mişcării pe care acesta o conduce este compatibil cu valorile pe care Statele Unite declară că le apără.
Iar întrebarea finală este dacă, în aceste condiţii, Simion ar trebui să beneficieze în continuare de privilegiul unei vize americane.
UPDATE cu reacţia AUR
Domnul Adrian Zuckerman a fost ambasadorul politic al unui preşedinte care alimenta… „naraţiunile Kremlinului”?
Asistăm cu stupoare la reluarea în România a unei veritabile „vânători de vrăjitoare” care are ca ţintă liderul Partidului AUR, George Simion. Fără nicio probă concludentă şi doar prin afirmaţii conjuncturale, liderul AUR este acuzat că ar fi „pro-rus” sau că ar susţine „poziţiile Kremlinului”.
Este aceeaşi vânătoare de vrăjitoare pe care a văzut-o declanşându-se cu virulenţă în America începând cu anul 2016, pe parcursul primului mandat a Preşedintelui Donald J. Trump. Primul „pro-rus” – şi cel mai important dintre ei! – a fost… Donald Trump!
Situaţia pare cu atât mai paradoxală cu cât unul dintre acuzatori este tocmai… ambasadorul lui Donald Trump în România, în timpul primului său mandat, Andrei Zuckerman. Cine, dacă nu domnia sa, s-a confruntat cu aceste tipuri de acuzaţii adresate insistent şi virulent, fără nicio probă, şefului său direct? Din acest punct de vedere, dacă jumătate din ceea ce a vehiculat insistent presa americană de mainstream – preluată masiv la Bucureşti! – ar fi adevărat, Domnul Zuckerman ar fi fost ambasadorul unui preşedinte pro-rus, rasist şi, pe alocuri, antisemit!
Încă din campania prezidenţială din 2016 şi pe tot parcursul primului său mandat (2017–2021), Donald Trump a fost ţinta unor acuzaţii persistente că ar avea o atitudine favorabilă Rusiei şi preşedintelui Vladimir Putin. Aceste suspiciuni au fost alimentate de „concluzia” serviciilor americane de informaţii că Rusia a intervenit în alegerile din 2016 pentru a-l favoriza pe Trump şi pentru a afecta candidatura lui Hillary Clinton. CIA, FBI şi NSA au apreciat că operaţiunea a fost aprobată de Vladimir Putin şi a urmărit influenţarea procesului electoral american.
Principala acuzaţie a fost că Trump a minimalizat în mod repetat gravitatea interferenţei ruse şi a evitat să critice direct Kremlinul. De asemenea, mai mulţi membri ai echipei sale de campanie ar fi avut contacte cu persoane apropiate de autorităţile ruse. Cazurile lui Michael Flynn, Paul Manafort şi George Papadopoulos au alimentat presei americane anti-Trump percepţia că există legături neobişnuit de apropiate între cercul lui Trump şi Rusia.
Un moment masiv utilizat în presa americană a fost întâlnirea din iunie 2016 de la Trump Tower, unde Donald Trump Jr., Jared Kushner şi Paul Manafort s-au întâlnit cu persoane prezentate ca având informaţii compromiţătoare despre Hillary Clinton provenite din Rusia.
Un alt episod care a consolidat imaginea lui Trump ca fiind prea apropiat de Putin a fost summitul de la Helsinki din iulie 2018. În conferinţa de presă comună cu liderul rus, Trump a părut să acorde mai multă credibilitate declaraţiilor lui Putin decât concluziilor propriilor servicii de informaţii privind interferenţa rusă în alegerile americane.
În centrul întregii controverse s-a aflat investigaţia procurorului special Robert Mueller. După aproape doi ani de anchetă, Mueller a confirmat că Donald Trump sau campania sa NU au conspirat ori au coordonat acţiuni cu guvernul rus. Mueller a concluzionat că nu existau suficiente dovezi pentru formularea unei astfel de acuzaţii.
În consecinţă, deşi acuzaţiile au dominat o mare parte a vieţii politice americane în timpul primului mandat al lui Trump, investigaţiile oficiale nu au demonstrat existenţa unei înţelegeri secrete între acesta şi Rusia. Astfel, dezbaterea privind presupusul caracter „pro-rus” al lui Trump a rămas în esenţă una politică. Totul a fost „vânătoare de vrăjitoare”, luptă politică, exagerări, scoateri din context. Donald Trump NU a fost şi nu este „omul Rusiei”!
Domnul Zuckerman ştie asta foarte bine dar, paradoxal, în România se comportă exact ca… presa de mainstream din SUA la adresa lui Donald Trump. Fără să probeze cu nimic acuzaţiile, fără să invoce dovezi concludente, doar repetând aceleaşi poncife ale presei de mainstream din România, fostul ambasador a devenit procuror politic.
Este trist, dar şi profund incorect. Nimic din poziţiile partidului, din doctrina AUR sau declaraţiile publice ale liderului său nu susţin aceste acuzaţii. Le respingem categoric dar constatăm, cu regret, dubla măsură a fostului ambasador al preşedintelui Donald Trump.
Demersul iniţiat împotriva preşedintelui AUR cu domnul Zuckerman drept portdrapel a apărut după acuzaţia pe care AUR şi preşedintele partidului au făcut-o la adresa unor foşti ambasadori ai SUA că fac afaceri cu statul român şi se implică în politica locală.
Acesta nu mai este nici ambasador, nici personaj neutru. S-a pus în slujba mainstreamului din România şi a intrat în jocul politic. Ceea ce ieri repudia, astăzi îşi asumă fără să crâcnească. Vânătoarea de vrăjitoare nu era bună când se aplica împotriva lui Donald Trump, e bună când se aplică împotriva lui George Simion!
Curat murdar, Coane… Zuckerman!
