"Flota-fantomă" a Rusiei foloseşte Zona economică exclusivă a României pentru a eluda sancţiunile occidentale. Riscuri reale de securitate, mediu şi energie

"După februarie 2022, Federaţia Rusă a fost nevoită să-şi reconfigureze radical exporturile de petrol şi produse petroliere. Porturile din Marea Neagră, în special Novorossiisk, au devenit puncte-cheie pentru menţinerea fluxurilor energetice, iar sancţiunile occidentale au stimulat apariţia şi extinderea aşa-numitei „flote din umbră”: nave vechi sau relativ vechi, operate prin structuri corporative opace, cu schimbări frecvente de pavilion, management şi proprietari nominali. Scopul nu este neapărat ascunderea completă a activităţii, ci diluarea responsabilităţii şi fragmentarea trasabilităţii, suficient cât să facă aplicarea sancţiunilor occidentale dificilă şi lentă.

În acest context, zonele offshore din afara apelor teritoriale (sau Zona economică exclusivă – ZEE), dar aflate în apropierea coastelor UE şi NATO, capătă o importanţă strategică. Ele oferă un echilibru ideal între vizibilitate şi ambiguitate: navele sunt suficient de departe pentru a evita controlul direct, dar suficient de aproape pentru a permite operaţiuni rapide, sincronizări între mai multe unităţi şi reacţii flexibile la schimbări de context – fie ele meteorologice, comerciale sau de securitate. Zona economică exclusivă a României se înscrie perfect în acest tipar. (....)

Aceste practici nu sunt ilegale per se, dar exploatează ambiguităţile juridice ale ZEE şi limitele actuale ale mecanismelor de control, transformând un spaţiu legitim de navigaţie într-un teren fertil pentru riscuri cumulative. Miza nu este una pur economică. Normalizarea prezenţei unor nave opace în proximitatea infrastructurii energetice critice a României, precum proiectul Neptun Deep, creează vulnerabilităţi latente de securitate, mediu şi stabilitate regională. Într-un bazin maritim deja marcat de confruntări militare şi hibride, aceste rutine offshore capătă o dimensiune strategică care depăşeşte cu mult transportul de petrol.

Concluzia principală este că vestul Mării Negre începe să funcţioneze ca un spaţiu de testare a limitelor reacţiei occidentale: suficient de vizibil pentru a fi observat, dar suficient de ambiguu pentru a nu declanşa răspunsuri ferme. Tocmai de aceea, monitorizarea integrată – combinând date AIS, imagini satelitare, analize juridice şi cooperare instituţională – nu mai poate fi un exerciţiu academic sau entuziasm jurnalistic, ci o necesitate de securitate care ar trebui coordonată de instituţii responsabile. Fără o atenţie susţinută şi fără adaptarea instrumentelor de răspuns, aceste practici riscă să devină noua normalitate la Marea Neagră, cu efecte pe termen lung asupra credibilităţii regimului de sancţiuni şi asupra siguranţei flancului estic al UE şi NATO", se arată în ampla analiză ce poate fi citită integral aici.