Explozia din Beirut, pusă pe seama încărcăturii transportată de o navă rusească sub pavilion moldovenesc

Rămăşiţe din portul Beirut după explozia din 4 august 2020 (STR/AFP via Getty Images)
A.P.
06.08.2020

Oficialii libanezi au declarat, miercuri, că explozia masivă care a zguduit marţi Beirutul a avut loc în momentul în care o mare cantitate de azotat de amoniu confiscată de pe o navă în 2013 şi lăsată într-un depozit din Portul Beirut timp de şase ani a luat foc şi a explodat.

Organizaţiile internaţionale de presă au verificat înregistrările maritime şi au concluzionat că nava în cauză era o navă sub pavilion rusesc, care se îndrepta către Mozambic, şi avea o problemă tehnică atunci când s-a oprit la Beirut în urmă cu aproape şapte ani.

Potrivit ministrului libanez de Interne, Mohammed Fahmi, cele 2.700 tone de azotat de amoniu au fost preluate de pe o navă cargo şi păstrate în depozit încă de atunci.

Radio Europa Liberă (REL) a dedus că aceasta trebuie să fie o referinţă la MV Rhosus, o navă deţinută de omul de afaceri rus Igor Greciuşkin, sechestrată de oficialii libanezi în 2013, deoarece nava suferea de probleme tehnice atunci când a intrat în portul Beirut. Se presupunea că navighează sub un pavilion moldovenesc cu un echipaj majoritar ucrainean.

Alte surse raportează că nava a navigat din Georgia şi se îndrepta către Mozambic în momentul în care a acostat in Beirut.

Căpitanul navei Rhosus, Boris Prokoşev, a confirmat pentru REL că fosta sa navă a fost sursa probabilă a încărcăturii cu îngrăşăminte confiscate.

Prokoşev a afirmat că el, împreună cu echipajul, au rămas blocaţi în Liban, deoarece Greciuşkin a încetat să plătească salariile sau taxele pentru operarea navei, ceea ce a determinat, evident, ca oficialii libanezi să confişte marfa. Fostul căpitan a criticat cu tărie guvernul libanez pentru că nu a luat măsurile de siguranţă corespunzătoare pentru îngrăşământul periculos şi că l-a lăsat să putrezească în depozit mult timp după ce Greciuşkin nu a mai fost interesat de încărcătura confiscată.

În ceea ce priveşte incendiul care a detonat uriaşa cantitate de azotat de amoniu, mass-media libaneză a raportat miercuri că sudorii care lucrau pentru repararea unei crăpături în pereţii depozitului ar fi putut să provoace explozia.

Cauza exactă a exploziilor mai mici, vizibile în districtul portului înaintea exploziei apocaliptice care a îngrozit lumea, este încă investigată.

Buletinul maritim din Crimeea a confirmat, miercuri, detaliile despre MV Rhosus şi încărcătura sa, precizând că oficialii libanezi au sechestrat nava deoarece aceasta nu a reuşit să treacă inspecţiile de siguranţă şi au împiedicat echipajul să se întoarcă acasă, deoarece se temeau că vor „rămâne cu o navă abandonată şi o încărcătură periculoasă”, o teamă care, în mod evident, a devenit realitate după şase ani.

Sursele Buletinului Maritim au exprimat o oarecare confuzie cu privire la motivul pentru care guvernul libanez nu a confiscat nava şi nu a trimis-o mai departe cu un echipaj temporar. Soarta finală a navei este incertă (miercuri dimineaţă), deoarece unii martori oculari susţin că au văzut marţi o navă arzând în portul Beirut care ar fi putut fi Rhosus, dar fostul căpitan Prokoşev a spus că în cele din urmă vaporul său a plecat din Beirut şi s-a scufundat cu câţiva ani în urmă datorită întreţinerii precare.

Reuters a citat, miercuri, surse din Portul Beirut care au acuzat „neglijenţa” pură pentru stocarea azotatului de amoniu într-un depozit timp de şase ani, în ciuda avertismentelor anterioare că ar putea „arunca în aer tot Beirutul” dacă ar lua foc.

Directorul general al portului şi directorul vamal al Libanului au declarat amândoi că marfa a fost ţinută la depozit în baza unei ordonanţe judecătoreşti, în ciuda cererilor de „reexportare” şi a unei înţelegeri generale că substanţa era extrem de periculoasă.

„Am solicitat ca acesta să fie reexportat, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Îi lăsăm pe experţi şi pe cei în cauză să stabilească de ce”, a declarat directorul vamal Badri Daher pentru presa locală, stârnind un adevărat viespar, întrucât guvernul şi aşa instabil al Libanului, va încerca fără îndoială să arunce vina pe un ţap ispăşitor.

Reuters a descoperit patru cereri documentate de reexport al materialului pe motiv că prezenţa acestuia punea în pericol siguranţa portului, câte una depusă în fiecare an, între 2015 şi 2017.

The Siberian Times a publicat miercuri fotografii din 2014 în care arătau echipajul la bordul navei Rhosus folosind semne pentru a cere autorităţilor libaneze să-i lase să plece acasă. Articolul menţionează că Igor Greciuşkin a declarat faliment la scurt timp după ce Rhosus a fost confiscată şi în prezent locuieşte în Cipru împreună cu soţia sa, iar fiul lor învaţă la o universitate în Scoţia. Greciuşkin a refuzat până acum solicitarea de a da un interviu pe tema exploziei din Beirut.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
O presă independentă nu poate exista fără sprijinul cititorilor