Expert: O criză politică ar putea face mai mult rău României acum decât criza declanşată de războiul din Iran

Avocatul specializat în fiscalitate Gabriel Biriş a avertizat, la postul B1 TV, că o eventuală criză politică declanşată de PSD riscă să arunce în aer stabilitatea economică a României.

Jurnalistă: Dumneavoastră ce părere aveţi despre noile provocări ce ar putea apărea, inclusiv din plan politic? Economic n-ar fi de ajuns PSD-ul cu un picior la guvernare şi cu altul în opoziţie? Doamna Lia Olguţa Vasilescu spune: să trecem bugetul şi votăm ieşirea de la guvernare.

Gabriel Biriş: În condiţiile astea, de ce să mai treacă bugetul?

Jurnalistă: Exact. Îl votează şi după aia pleacă.

Gabriel Biriş: Ştiţi cum e, până la urmă: coaliţie, coaliţie de guvernare, adică un parteneriat între partidele care au primit voturi, mandatul cetăţenilor să administreze — la limită mandatul ăsta, că nu e un mandat foarte larg — să administreze treburile cetăţii. Adică între parteneri, ca să poţi să funcţionezi, ai nevoie de ce? De încredere. Păi şi cam cum ar putea să meargă mai departe, din momentul ăsta, o coaliţie în care unul din ăla mare, dar nu la conducere, din coaliţie vine şi spune: hai, hai, ia-o tu, fă aşa, atât, trecem bugetul şi după aia te dăm jos?

Acum, vedeţi că se ceartă pe bani. Banii cui? Banii noştri. Banii de unde sunt la buget? Sunt fie din impozite şi contribuţii, fie din fonduri europene, fie din împrumuturi. Adică împrumuturi, că dacă vorbim de nişte bani pe care domnul Bolojan, mă rog, până acum, a dat cu toate neajunsurile pentru mulţi dintre noi, a dat dovadă de responsabilitate. Aici nu ai ce să zici. Chiar dacă ne place sau nu ne place ce a făcut, nu e iresponsabil cum au fost cei dinaintea lui. Vii şi vrei să-l schimbi de ce? Că nu ţi-a dat bani ca să ce? Ca să poată primarii tăi să facă lucrări, multe dintre ele inutile, pe care eventual să le... cade... acum toată lumea a învăţat tabla împărţirii pe acolo, pe lângă guvern.

Iarăşi se ceartă pe nişte bani pe care să îi dea la oamenii care sunt vulnerabili şi datorită politicilor absolut dezastruoase în zona asta de neincluziune a segmentelor defavorizate. Ca să ce? Ca să îi voteze când vor veni alegerile. Vom vedea ce va fi. Evident că nu e o ceartă pe principii, nu e o discuţie pe principii. E o ceartă pe bani. E atât de simplu.

Jurnalistă: Între timp, domnule Biriş, vine un sondaj care arată cum mai stau principalele partide în sondaje. Haideţi să vedem cifrele, să le revedem împreună cu telespectatorii pe ecran. AUR 38%, PSD 19,2%, PNL 14,5%, USR 11,2%. Deci, domnule Biriş, partidul condus de George Simion ar lua mai multe voturi decât reuşesc să adune împreună social-democraţii şi liberalii.

Gabriel Biriş: Da. Şi dacă aduni şi UDMR-ul, nu faci cât are acum AUR. Cu USR-ul depăşeşti un pic. Deci asta arată, din punctul meu de vedere, inadecvarea. Faptul că oamenii ăştia s-au decuplat de nevoile ţării. Iar procentele astea, să nu uităm, sunt din cei care au declarat că vor vota sigur, ar vota sigur dacă ar fi alegeri. Dar ăştia sunt 51% sau 53%, din care unii poate mai au probleme şi n-ajung.

Deci noi, în momentul de faţă, avem 50% din cetăţenii ţării care nu vor să voteze. Din ăştia 50%, probabil că jumătate, adică 25%, sunt ceea ce eu numesc „miserupişti”. Adică oamenii cărora nu le pasă de ce se întâmplă în jurul lor. Dar jumătate sunt scârbiţi. Nu se găsesc reprezentaţi.

Cred că principala prioritate a oricărui guvern care nu vrea să ducă ţara asta cu oiştea în gard ar trebui să fie recăpătarea încrederii oamenilor. Să arăţi că îţi pasă de toţi. Nu numai de aceia care depind de tine şi care crezi tu că te votează pentru că le dai bani, nu prea se întâmplă.

Ţin minte, am avut 2008, sunt aproape 20 de ani, când i-am spus unui ministru de atunci într-o emisiune că problema e că ei s-au decuplat de problemele ţării. Şi ştiţi ce mi-a răspuns omul? Foarte sincer: „Dar păi ce? Aveţi alternativă la partidele de acum? Că doar nu vreţi să propovăduiţi anarhia.” Adică ei au crezut atât timp că orice am face tot pe ei votăm, şi acum a apărut lebăda neagră.

Jurnalistă: Bun, ca să facem o concluzie, domnule Biriş. Avem această criză globală imensă care vine la orizont, pentru că e lupta mizelor mari. Nici Donald Trump nu poate să dea înapoi în momentul de faţă. Regimul de la Teheran nu mai are nimic de pierdut. Deci avem această criză globală care vedem că duce într-o zonă extrem de periculoasă. Şi ei i se adaugă o potenţială criză politică generată în coaliţia de guvernare.

Românii, care au dus greul şi au tot fost sfătuiţi să strângă cureaua, că o să ieşim la liman, că o să plătim greşelile trecutului, că o să acoperim deficitul — ce să mai înţeleagă? Pentru ce să se pregătească?

Gabriel Biriş: Acum, eu vă zic din punctul meu de vedere. Eu sunt mult mai îngrijorat de potenţialul destructiv pentru ţară şi pentru, până la urmă, nivelul de trai al cetăţenilor ei, care rezultă şi din problemele pe care le are sau nu le are economia, şi în special economia privată. Sunt mult mai îngrijorat de efectele negative ale unei crize politice, acum, decât de creşterea preţului la petrol.

Jurnalistă: Mergând în scenariul crizei politice, ce riscăm?

Gabriel Biriş: Riscăm pierderea încrederii pieţelor, să ne ducem înapoi în momentul dinaintea investirii domnului Bolojan, când era iminent că vom avea downgrade, adică junk, şi suspendarea fondurilor europene. Deci vom ajunge din nou în zona aia, pentru că nimeni nu va avea încredere că România poate să-şi achite datoriile în contextul în care am văzut ce s-a întâmplat până la domnul Bolojan. Ne doare undeva de deficit.

Şi probabil că un lucru care era extrem de important pentru noi toţi, chiar dacă nu mulţi înţelegem prin ce ar fi fost important, probabil că se va suspenda şi intrarea în OECD, care prin ea însăşi ne-ar fi adus mai multă credibilitate a României.

Ar fi pus România pe radarul unor alt tip de investitori, care în general sunt investitori care nu îşi asumă riscuri şi care oferă capital la preţuri mai mici decât cei care îşi asumă riscuri. Şi probabil că nu vom scăpa, că dacă se întâmplă criza asta, oricum criza cealaltă rămâne. Adică avem două în loc de una!