EXCLUSIV: Românii din Toronto, solidari cu campania globală Salvaţi Roşia Montană (interviu)

Prezentând în exclusivitate imagini de mobilizare şi solidaritate a diasporei torontoniene cu campania de nivel mondial Salvaţi Roşia Montană, ce s-a desfăşurat din septembrie până în decembrie 2013, expoziţia de fotografie şi text "United We Save" (Uniţi Salvăm) documentează vizual cele patru luni de proteste, desfăşurate în diferite puncte din Toronto. Considerată ca o formă de protest în sine, această expoziţie îşi propune să angajeze audienţa într-un aşa zis spirit civic şi politic de solidaritate, atât de necesar în funcţionarea unei societăţi democratice adevărate.

Vernisajul expoziţiei a avut loc în 11 martie, în incinta facultăţii de Asistenţă Socială a Universităţii din Toronto şi va continua până în 9 mai 2014, accesul publicului fiind liber.

Într-un interviu acordat ziarului nostru, autoarea conceptului, Raluca Bejan, explică mai jos câteva dintre ideile şi motivaţiile ce stau la baza acestei expoziţii.

Epoch Times: Cum aţi descrie în câteva cuvinte această expoziţie şi care este rolul ei?

RB: United We Save (Uniţi Salvăm) este o expoziţie de fotografie şi text, care documentează protestele ce au avut loc în Toronto, în perioada Septembrie-Decembrie 2013, în solidaritate cu campania globală Salvaţi Roşia Montană ce s-a desfăşurat în mai multe alte oraşe din ţară şi străinătate.

Rolul primordial al acestei expoziţii este acela de a politiza audienţa, de a o angaja într-un aşa zis spirit civic de solidaritate. Se bazează pe două mesaje centrale: în primul rând, prin acest proces de documentare, vrem să informăm pur si simplu audienţa canadiană despre ceea ce s-a propus la Roşia Montană; despre proiectul Gabriel Resources (GBU) şi importanţa acestuia vis-à-vis de contextul juridico-legal canadian (peste 60% dintre companiile miniere globale sunt bazate în Canada, datorită regimului fiscal favorabil întreţinut de către Guvernul federal canadian). În al doilea rând, vrem să atragem atenţia asupra formelor de protest ca şi modalităţi posibile de mobilizare în ceea ce priveşte angajamentul civic şi politic necesar pentru funcţionarea unei societăţi democratice.

Epoch Times: Care este dinamica acestei expoziţii?

RB: Conceptual, dispozitivul instalaţiei călătoreşte dinspre text înspre imagine. Dar şi dinspre imagine înspre text, propunând prin această circularitate, traducerea imaginii în poveste, prin felul de a spune aceeaşi poveste prin intermediul imaginii. Această estetică relaţională deplasează naraţiunea dinspre individualism înspre colectivism, dinspre particular înspre universal, prin amestecarea fotografiilor portret ale protestatarilor cu imaginile colective de mobilizare.

Jocul textual cu cuvintele unul şi toţi (i.e. All is One...One is All) invită publicul să urmărească acest proces metodologic. Tu ca şi individ îi reprezinţi pe Toţi. Iar Toţi reprezentăm colectiv Unul.

"United We Save" reprezintă portretele individuale ale protestărilor, ca şi imagini colective, cu scopul de a estompa linia simbolică dintre individualism şi colectivism, şi de a atrage atenţia asupra capacităţii publicului de a gândi, acţiona şi iniţia procesul de schimbare la nivel de societate.

Epoch Times: Au fost consideraţii mai speciale în procesul de creare şi pregătire acestei expoziţii?

RB: Da, au fost. Şi la nivel de proiect şi la nivel birocratic şi instituţional. În primul rând, am avut fonduri limitate. Chiar dacă am reuşit să asigurăm un mic grant de la University of Toronto Hart House, acesta a fost restricţionat pentru organizarea vernisajului şi recepţiei de deschidere.

O contribuţie deosebită în punerea în practică a acestui concept, a avut-o Ana Niculae, designerul principal al acestui proiect, prin flerul inventiv în ceea ce priveşte alegerea materialelor şi a modului lor de folosire.

O altă dificultate a fost legată de alegerea fotografiilor. Pe parcursul protestelor, au fost într-adevăr câţiva oameni care s-au ocupat de fotografie, dar de cele mai multe ori, fiecare protestatar şi-a scos telefonul din buzunar şi a documentat ce a putut. A fost tare greu să ne întoarcem în timp ca să spun aşa, şi să stabilim exact ce aparţine cui. Şi a trebuit să facem acest lucru preventiv, pentru a evita orice probleme de copyright în viitor. După ce am reuşit să atribuim cea mai mare parte a fotografiilor, am trecut la selecţia iniţială, care ne-a adus cam pe la 200 de poze....în sfârşit, să scurtez povestea, a durat ceva timp până am reuşit să selectăm imaginile care se potrivesc cel mai bine conceptului pe care îl aveam în minte. Am stat cu Ana câteva ore bune negociind fiecare poză în parte.

Acum, din punct de vedere instituţional, vă daţi seama că sunt foarte multe uşi de deschis şi de închis, dar şi multe camere şi coridoare de trecut pentru a asigura aprobarea unui eveniment cu temă politică la o universitate aşa de mare cum este Universitatea din Toronto. De la fursecurile servite, la cerinţele de securitate şi regulile de prevenire a incendiilor, textul posterului de publicitate, etc.etc... totul a trebuit discutat în amănunt. Dar, am avut sprijinul Decanului Asociat al Facultăţii de Asistenţă Socială, Dr. Charmaine Williams care ne-a ghidat prevăzător în timpul procesului de organizare.

Epoch Times: Aţi absolvit Facultatea de Ştiinţe Politice la Sibiu, iar acum vă finalizaţi studiile de doctorat în Asistenţă Socială la Universitatea din Toronto. Cum se raportează noţiunea de asistenţă socială la tematica expusă?

TU ca şi individ îi reprezinţi pe Toţi. Iar Toţi reprezentăm colectiv Unul.

RB: De fapt, sunt născută la Focşani, dar am copilărit la Bistriţa, după care am ajuns la Sibiu.

Asistenţa socială se leagă foarte bine cu scopul acestei expoziţii. Asistenţa socială, ca şi disciplină, este de fapt bifurcată pe două elemente: practică la nivel micro (individual, clinic, de psihanaliză) şi practică macro (societală, de politici sociale, angajament comunitar, şi în larg, pe politici publice).

Evident, "United We Save" se leagă de a doua componentă menţionată... pentru că într-adevăr, aceste proteste au oprit ceea ce ar fi putut fi foarte uşor transformat într-o politică publică de facilitare a proiectului GBU, dacă legea minelor ar fi trecut. Şi toţi ştim deja ce efecte detrimentale ar fi avut acest proiect asupra comunităţii şi a locuitorilor din zona Roşiei Montane.

Plus, un principiu central al asistenţei sociale este noţiunea de justiţie socială. Şi ce poate fi mai mult legat de justiţie socială decât mobilizarea globală a sutelor şi miilor de oameni împotriva unui proiect corporatist de exploataţie, a cărui logică se deplasează invers, chiar împotriva oamenilor pe care ar trebui să îi servească?

Epoch Times: Cum este primită expoziţia de public?

RB: Expoziţia s-a dovedit foarte populară în mediul academic, aş putea spune chiar deasupra aşteptărilor noastre. Am primit mailuri de la profesori seniori, personalul administrativ, precum şi Decanul Asociat al Facultăţii, cu mesaje de felicitare legate de estetică şi conceptul instalaţiei. Plus, Shift Magazine, revista Facultăţii de Arte, Arhitectură şi Design din cadrul Universităţii din Toronto, va publica un articol despre expoziţie precum şi o fotografie alb şi negru luată la unul dintre protestele noastre iniţiale din Septembrie. Am înţeles că articolul va fi publicat în luna Aprilie, 2014.

Despre autoarea conceptului

Raluca Bejan este doctorantă în domeniul asistenţei sociale în cadrul Universităţii din Toronto, unde studiază ideile epistemologice cu privire la integrarea imigranţilor pe piaţa de muncă canadiană. Ea a absolvit Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Lucian Blaga, Sibiu, România, şi are de asemenea un Master în Asistenţă Socială obţinut la Universitatea din Toronto. Raluca deţine poziţii de stagiu de cercetare la Universitatea din Toronto, Universitatea Lakehead, Institutul de Planificare Socială din Toronto şi organizaţia comunitară Tineretul pentru Asistarea Tineretului. Este translator la European Graduate School. Lucrările ei academice au fost publicate în reviste de specialitate, inclusiv Canadian Ethnic Studies, Canadian Journal for Social Research, Transnaţional Social Review and McGill Sociological Review. Raluca predă un curs de Masterat pe politici sociale în contextul Canadian la Universitatea din Toronto.

Despre designeri:

Ana Niculae

Născută şi crescută în Bucureşti, România, Ana Niculae este proprietarul companiei Imperfect Indulgence, care a fost lansată la începutul anului 2008, în Toronto, Canada. Ea este fiică a doi artişti vizuali şi grafic designeri care au înzestrat-o cu un mediu creativ pentru promovarea unei lumi aparte de culori, forme şi texturi în domeniile de artă şi design. Acestea, la rândul lor, i-au extins abilităţile în desen, pictură, sculptură, şi meşteşuguri. Ana este absolventă a Facultăţii de Teatru şi Film, I.L. Caragiale din cadrul Universităţii Bucureşti, unde a avut ocazia de a înţelege mai mult din istoria de elemente estetice care au creat societatea de astăzi. O carieră în accesoriu şi design vestimentar a fost iminentă, deoarece combină toate aceste valori cu interpretări estetice de formă şi structură, precum şi dragostea pentru meşteşugurile tradiţionale.

Teofan Gavriliu

Teofan este un designer tânăr, născut la Focşani, România, care s-a stabilit în Canada acum 6 ani şi care momentan studiază la Ontario College of Art and Design în Toronto (anul II). Teofan a studiat la liceul Spiru Haret din Bucureşti şi a început să lucreze în Grafic Design cu un an înainte de a-şi începe studiile universitare. Designul este pasiunea lui şi este foarte bucuros că a putut face parte din acest proiect.