Enigmatica moarte a lui Rudolf Diesel

Au trecut 100 de ani de când faimosul inginer Rudolf Diesel a dispărut, în mod misterios, în noaptea de 29 septembrie 1913, pe când călătorea pe Canalul Mânecii la bordul vasului Dresden, ce-l ducea de la Anvers la Londra. Inventatorul motorului atât de bine cunoscut în zilele noastre, împlinise 55 de ani şi avea multe planuri de pus în practică.

Născut la 18 martie 1858 ca fiu al unei familii de emigranţi germani, acesta creşte la Paris până în anul 1870 când familia lui a trebuit să plece din Franţa din cauza războiului franco-german, fiind deportată în Anglia. Din Londra el a fost trimis la Angsburg (Germania), oraşul natal al tatălui său, pentru a-şi continua studiile. După o perioadă de timp familia se mută la München unde Rudolf ajunge să fie elevul lui Carl von Linde, celebrul inventator al frigiderului. Viaţa îşi urmează cursul şi acesta se întoarce la Paris, ca reprezentant al firmei de maşini frigorifice a maestrului său.

Diesel a trăit în mare parte la Paris, iar între 1893-1897, construieşte în atelierele companiei MAN AG, ce aparţineau grupului german KRUPP, primul motor din lume ce mergea cu ulei vegetal. Motorul a fost prezentat la Expoziţia Internaţională din Paris şi, ulterior, îi va purta numele. Institutul de Inginerie Mecanică i-a acordat Ordinul de Merit pentru cercetările sale în domeniul motoarelor. Ulterior, motoarele inventate de el au folosit motorina drept combustibil, fiind mai economic.

Diesel a dezvoltat timp de 20 de ani un motor cu combustie internă cu un singur cilindru, ce funcţiona fără bujii şi pe care l-a patentat în 1898. Această invenţie integrată în centrale electrice, folosită la tractoare, camioane şi bărci, l-a făcut milionar.

El se considera un „filozof social”, dorind să împărtăşească din cunoştiinţele sale şi celorlalţi, astfel că a început să scrie o carte numită Solidarismus, în care îşi prezenta atât experienţele, cât şi viziunea despre bunul mers al unei companii. Din nefericire, din tirajul cărţii s-au vândut doar 200 de exemplare. Studiul şi perseverenţa îl ajută să ajungă dintr-un om modest, un om bogat, recunoscut pentru munca depusă.

Odată cu succesul extraordinar înregistrat de invenţia sa, au început să apară şi problemele. Marile puteri ale vremii au început să-şi dispute exclusivitatea asupra motorului Diesel, motivele fiind strict economice. A fost convocat chiar de către autorităţile germane şi i s-a pus în vedere că un cetăţean german nu poate pune la dispoziţia altor ţări o invenţie de o asemenea importanţă militară, spunându-i-se că vinderea brevetului poate fi considerată crimă de înaltă trădare.

Marea Britanie a încercat să-l atragă înfiinţând societatea "Consolidated Diesel Engine Company" şi propunându-i postul de prim consilier tehnic, dar acesta nu a acceptat decât o funcţie onorifică.

Sunt doar parţial elucidate evenimentelor desfăşurate în 29 septembrie 1913, atunci când Rudolf Diesel a dispărut. În dimineaţa acelei zile el hotărâse să participe la o şedinţă de lucru a societăţii nou înfiinţate şi s-a îmbarcat la bordul vaporului Dresden, ce-l ducea de la Amberes la Londra prin Canalul Mânecii, alături de colaboratorul său, inginerul Luckmann. În timpul serii, după ce a luat cina, Diesel s-a retras în camera sa, dar dimineaţa, stewardul care-i aducea micul dejun a constatat că patul nu fusese folosit. După câteva zile, (aproape 20 de zile) cadavrul său a apărut plutind în râul Escalda, între Belgia şi Ţările de Jos şi a fost identificat de unul dintre fii. S-a constatat că prezenta o puternică lovitură la cap, primită înaintea căderii în apă.

Au fost multe supoziţii cu privire la cauza morţii sale dar misterul nu a fost elucidat niciodată.

Se ştie că Diesel iubea munca şi viaţa frumoasă pe care o ducea, dar suferea, din ce în ce mai des, de dureri de cap puternice, ceea ce a condus şi la ipoteza că dispariţia sa ar putea fi pusă pe baza unui accident, o ameţeală, o stare de rău, etc.

Neexistând nici o notă sau scrisoare, ideea suicidului a fost eliminată. Speculaţii au existat permanent, dar în final nu s-a putut afirma în mod cert dacă s-a sinucis, a suferit un accident, sau a fost pur şi simplu omorât.