"Duceţi povestea mai departe!" Mii de oameni în pericol de moarte din cauza unui "ordin criminal"

Sala Omnia din Capitală - fosta sală plenară a Comitetului Central al PCR - a găzduit joi o reconstituire a uneia dintre cele mai negre zile din istoria României: ziua când Nicolae Ceauşescu a dat ordin ca lucrările de consolidare a clădirilor afectate de devastatorul cutremur din martie 1977 să fie sistate.

Numai în Capitală, peste 10.000 de clădiri au fost lăsate astfel în vulnerabilitate. Mii şi mii de români au fost puşi practic în pericol de moarte de Ceauşescu şi ambiţiile lui megalomanice. Ceauşescu voia ca, pe de o parte, să arate lumii cum partidul reface Capitala practic peste noapte şi, pe de alta, clocea deja în minte ridicarea Casei Poporului şi voia ca resursele umane şi financiare să meargă spre acel proiect, nu în consolidări care puteau dura ani de zile.

Concret, pe 4 iulie 1977, la 4 luni după cutremur, Nicolae Ceauşescu a convocat o şedinţă urgentă la care s-au strâns - sau, mai bine zis, au fost strânşi - 300 de ingineri, arhitecţi, lideri de partid şi ai administraţiei locale. După o şedinţă în care a şters pe jos cu cei care au dispus lucrări de consolidare serioase, care au dispus închiderea unor magazine pentru ca acestea să nu se prăbuşească peste oameni etc. Ceauşescu personal le-a ordonat celor prezenţi să sisteze toate lucrările de consolidare la clădirile afectate de cutremur. Sub ameninţarea puşcăriei.

„În primul rând se opreşte orişice echipă de verificare. De astăzi, am dat ordin la miliţie şi procuratură, îi arestează şi îi trimite în închisoare cine mai intră în casa oamenilor”.

„Vreau să fiu foarte bine înţeles, tovarăşi: nu se mai admite nicio reparaţie, să zic aşa, capitală, fără aprobare”.

„Consider acestea nu sfaturi - ordine obligatorii, şi de partid şi de stat, şi trebuie executate în întregime”, li s-a adresat Ceauşescu inginerilor, constructorilor şi proiectanţilor prezenţi la şedinţă.

Dictatorul a avut neruşinarea să pretindă nu doar că structura blocurilor nu prezintă fisuri, dar şi că oamenii din clădirile afectate s-au plâns că le intră constructorii/experţii în casă când, de fapt, era exact pe dos - bucureştenii trăgeau disperaţi de experţi şi-i rugau să le intre în casă şi să le spună dacă pot dormi în ele sau riscă să le cadă tavanele în cap. Şi a mai tunat Ceauşescu că nu profesorii (cu alte cuvinte specialiştii care au dispus consolidări) conduc Capitală, ci Partidul o conduce, Partidul ştie cel mai bine ce e de făcut.

Şi s-a făcut cum a vrut partidul... Consolidările s-au oprit. Chiar dacă asta însemna ca mii de oameni să moară la un viitor cutremur mai mare.

47 de ani mai târziu, momentul a fost readus în prezent de regizoarea Lidia Vidu şi de un grup de tineri actori, iar evenimentul a fost organizat cu sprijinul Re:Rise România şi al lui Andrei Ursu, fiul lui Gheorghe Ursu, unul dintre cei 300 de specialişti prezenţi la acea şedinţă în care s-a dat ordinul criminal. Gheorghe Ursu, inginer constructor, a fost omorât în bătaie de Securitate pentru că a dezvăluit lumii, printr-o scrisoare la Europa Liberă, că Ceauşescu a dat acel ordin criminal.

Joi, 14 iulie 2024, în fosta sală plenară a CC, actorii au interpretat şedinţa în care Ceauşescu le-a ordonat specialiştilor să sisteze lucrările de consolidare sub ameninţarea puşcăriei. Regizoarea, actorii şi organizatorii evenimentului au reuşit nu doar să redea dialogurile din acea şedinţă, ci şi să recreeze atmosfera epocii.

O atmosferă sumbră, plină de teroare. În sala scufundată în semiîntuneric şi sufocată de căldură patrulau actori îmbrăcaţi în "miliţieni" , exact cum s-a întâmplat şi la acea şedinţa de acum 47 de ani. Rolul miliţienilor era nu atât să-i ţină sub supraveghere pe cei prezenţi cât mai degrabă să inspire frică. Pentru că Ceauşescu şi-a menţinut puterea insuflând frica. Iar principalul instrument a fost Securitatea. Ajutată de Miliţie.

La finele piesei, Andrei Ursu a luat cuvântul şi a vorbit despre sacrificiul tatălui său şi despre natura criminală a regimului comunist; şi a Securităţii, ticăloşitul lui câine de pază; despre modul în care Securitatea încerca să ascundă faptul că în România existau disidenţi, opozanţii regimului fiind arestaţi sub acoperirea unor dosare de drept comun sau fiind scoşi nebuni prin acte de psihiatrie politică.

Andrei Ursu a explicat faptul că tatăl său a preferat mai degrabă să moară decât să-şi toarne prietenii la Securitate sau să recunoască ceva ce n-a făcut, şi anume că a luat bani pentru scrisorile către Europa Liberă.

El a reamintit că torţionarii tatălui său, cei doi securişti, au fost achitaţi ruşinos de Justiţia română care i-a negat lui Gheorghe Ursu calitatea de disident şi, mai mult, a mers până la a susţine că nu a existat o relaţie de adversitate între Securitate şi poporul român în anii ’70-’80. Andrei Ursu a mai arătat că judecătorul care a respins cererea de revizuire a deciziei de achitare a celor doi securişti nu a făcut publică nici acum, la două luni de la decizie, motivarea. Mai multe informaţii despre cazul Ursu, aici.

Evenimentul s-a încheiat cu alocuţiunea lui Matei Sumbasacu, reprezentant Re:Rise, prima organizaţie din România dedicată reducerii riscului seismic. El a explicat că motivul pentru care avem şi în ziua de astăzi clădiri care sunt încă neconsolidate se află în acea şedinţă din 4 iulie 1977 în care Ceauşescu a dat ordinul criminal.

„Când o persoană cu o asemenea greutate precum era Ceauşescu la momentul respectiv ţine aşa un discurs, realitatea se pliază în jurul lui”, a explicat Sumbasacu.

Discursul lui Ceauşescu, cel în care susţinea că de fapt blocurile sunt bine, că nu sunt fişuri, că nu e nevoie de consolidări etc., a fost preluat de cei prezenţi. Fie pentru că respectivii voiau să-şi liniştească conştiinţa şi să se ierte că n-au acţionat atunci, fie pentru că mintea lor nu concepea că "cel mai iubit fiu al ţării" îi putea practic condamna la moarte pe români lăsându-i să locuiască în blocuri şubrezite.

Sumbasacu a arătat că în zilele noastre sunt şi legi, şi bani care să permită consolidarea blocurilor, însă ne izbim de o şocantă lipsă de interes şi chiar opoziţie pe alocuri, căci narativul propagat de Ceauşescu încă persistă. Sunt constructori sau administratori de blocuri care susţin că blocul lor nu trebuie consolidat pentru că e construit pe tehnologie japoneză şi rezistă, sau pentru că e pe role şi nu va păţi nimic la un cutremur, sau pentru că în el locuia un potentat de partid şi deci blocul e unul rezistent etc.

„Duceţi povestea mai departe!”, le-a cerut Sumbasacu celor prezenţi. Astfel încât să se afle că blocurile avariate de cutremur nu sunt bine, au nevoie de consolidări şi, da, să se afle şi de curajul lui Gheorghe Ursu, singurul din cei 300 de ingineri prezenţi care nu a acceptat miciuna pe post de adevăr, a spus lumii cum stă de fapt realitatea şi a fost dispus să-şi dea viaţa pentru binele colectiv. Şi pentru a expune minciuna şi crima.

Vă invităm să urmăriţi şi materialul video.

Stenograma şedinţei din 4 iulie 1977 şi situaţia clădirii în vulnerabilitate pot fi accesate aici.